Nu mă agăţ de pedeapsă, ci de iubire.
Este frica unui copil ca ar putea pierde iubirea părintească. Nu va fi pedepsit, doar nu va mai simţi iubirea. Nu vi s-a întâmplat niciodată?

Vreau sa ma mantuiesc nu de frica iadului ci de dragul lui Dumnezeu. Raportarea ar trebui sa fie intotdeauna la Dumnezeu si atunci imi va fi frica doar de lipsa mea de desavarsire.

Ca sa ma tem de pierderea iubirii lui Dumnezeu, a Harului, trebuie ca mai intai sa le fi cunoscut. La fel este si cu pierderea Raiului.

Atat timp cat eu sunt un tanar proaspat eliberat de armata, crescut printre agricultori si ciobani, care am fost dus de bunica la biserica din sat, unde am invatat de la toate babele : "fii cuminte ca te bate Doamne Doamne", iar mai tarziu, "nu te atinge de fete ca dracu te ia! Uite-l aici cu coarne si negru, pictat in spatele bisericii, uite-l cum iti sopteste la spovedanie sa nu spui toate!"
Unde e iubirea in toata povestea asta?
Aveti idee in cate dintre bisericile parohiale se intampla in felul acesta? Asta e cateheza care se preda la Teologie?

Eu nu am vorbit (doar) din cateheză, ci din experienţă. Vă înţeleg punctul de vedere, dar nu vă pot îndemna să îmbrăţişaţi păcatul, numai pentru a vedea diferenţa.

Dumnezeu să vă lumineze!

p.s. Nu se poate să nu vă fi simţit niciodată iubit: de părinţi, de rude, poate de profesori sau de prieteni. Se ştie că iubirea trebuie să fie întreţinută. Mai mult, recunosc că o dată cu trecerea timpului simţi nevoia unui "alt fel de iubire", dacă pot spune aşa. Sunteţi liber să mergeţi înainte, să căutaţi iubirea de care aveţi nevoie şi să o oferiţi în acelaşi timp. Partea proastă este dacă intervine păcatul. Aveţi un duhovnic cu care să vorbiţi?

Am avut, dar m-o alungat ca pe un caine...

Punandu-l sa -L recunoasca pe Domnul Iisus drept Dumnezeu si sa se inchine Lui.Stau foarte prost cu memoria,de aceea nu pot sa dau citate si sa spun unde am citit,dar stiu ca in foarte multe locuri am citit ca nici daca ai o vedenie cu Domnul Iisus sa nu crezi ca-i El pana nu-L pui sa recunoasca dumnezeirea Lui.Sau sa spuna"Doamne miluieste"-ca diavolul,din mandrie,nu va spune niciodata asa ceva.

Foarte frumos ai spus!
Iubirea este înălțătoare, nu frica; Referința mea este înainte, nu înapoi, Suportul meu mă cheamă, nu mă alungă.

am citit odata un cuvant tare frumos,din pacate nu stiu cui ii apartine:atunci cand ii slujim lui Dumnezeu de frica iadului suntem in starea de robi ai lui Dumnezeu,insa atunci cand ii slujim pt. ca-L iubim suntem in starea de fii ai lui Dumnezeu.

Acum depinde si de ce te-a lungat. Poate a gresit. Se mai intampla. Poate nu e un duhovnic bun. Trebuie sa te impaci cu el sau cautat altul.

Cateheza in ziua de azi cam trebuie sa ti-o faci singur. Citeste cartile Sfintilor Parinti (ortodocsi) si acolo gasesti toate raspunsurile. Daca cunosti invatatura Sfintilor ai sa stii si ce sa alegi in viata si alegerile in lucruri mici si in lucruri mari. Neaparat trebuie sa cunosti invatatura ca sa te poti ghida in viata. Altfel e foarte foarte greu. Ai sa stii de exemplu daca a gresit duhovnicul sau dumneata. Daca gasesti un duhovnic bun, ai dat lovitura. (cel mai probabil la o manastire gasesti). Un duhovnic bun te poate ajuta sa intelegi mai bine invatatura Sfintilor. Si oricum trebuie sa ai un duhovnic pentru ca trebuie sa asculti de un preot. Este porunca de la Dumnezeu.

Citind ce ai scris matalutza pe aici, nici nu e de mirare.
Sau poate vrei sa spui ca de la "alungare" ti se trage?