Daca ar fi sa ne luam dupa Dogmatica parintelui Staniloaie, cunoasterea rationala a lui Dumnezeu este tot atat de legitima ca si cunoasterea spirituala (apofetica daca imi aduc bine aminte termenul).

Sunt de acord ca cunoasterea spirituala este forma superioara de cunoastere, dar nu inteleg de ce multi dintre voi respingeti cu atata vehementa cunoasterea rationala. Nu dati crezare dogmaticii ortodoxe ? Sau credeti ca trebuie evitat subiectul cu orice pret ?

Sau pur si simplu vreti sa demonstrati cu orice pret superioritatea voastra (pe care o recunosc) in materie de cunostinte religioase ? Ar fi pacat sa va incadrati in acest ultim caz.

Mesajul e adresat in special lui MihailC si lui MihaiG.

In Ortodoxie, cunoasterea rationala, deductiva nu se desparte de cunoasterea apofatica.

Daca nu ati observat raspunsul la intrebarea din topic l-am dat tot eu, in urma unei discutii pe care am avut-o cred ca cu un user cu studii teologice de pe alt forum, care mi-a raspuns intr-un mod cu totul si cu totul revelator:


"perfecţiunea se realizează în trinitate"

Nimic mai simplu, nimic mai usor.

Topicul poate fi considerat inchis.

Daca asa a spus un teolog, asa o fi :) Eu spun ca ternarul reprezinta unitatea perfecta si-l intalnim in structura lumii,la toate nivelele.

Mai corect spus, cele doua tipuri de cunoastere sunt legate intre ele prin revelatia supranaturala. Dar luate in mod particular sunt tipuri diferite de cunoastere. Nu spune nimeni ca atunci cand rationezi nu trebuie sa ai si sentimente, dar e o conditie facultativa.

Asta stiam deja dinainte. Nu faceam insa legatura si cu Sfanta Treime.

Cunoasterea rationala nu se ocupa cu nonsensuri si absurditati cu pretentii de teologie.

Zici tu?
De ce nu in 4?
Sau in 5?
6? 7?

Asa este. Ai dreptate.

Pentru ca poti reprezenta orice in termeni de trei entitati. Se cheama completitudine.

Mai pe larg, cea de a 4-a componenta, sau a 5-a, paote fi reprezentata ca o combinatie de primele 3. Ele ar fi redundante.

Un caz particular este omul: vointa, ratiune, sentiment.
Un alt caz particular este spatiul tridimensional: x, y, z.
Alt caz e divinitatea: Tatal, Fiul, Sfantul Duh.
etc.

Toate au un numitor comun: Dumnezeu sau Universul infinit cu legile fizice (pentru atei).