Cand ne-am casatorit eu aveam 23 de ani iar sotul meu 25 de ani. Vestea a fost un soc pentru parintii nostri care nu se asteptau la acest pas. Sotul meu m-a cerut in casatorie dupa sase luni de prietenie. Dupa ce am spus DA din tot sufletul, pentru ca am simtit ca este sotul pe care mi-l doresc, a urmat apoi o perioada in care m-am speriat de ce va urma (realizam importanta faptului). Material nu stateam prea bine, nu avem nici acum casa noastra, dar avem doi copii minunati si sanatosi si avem mare incredere ca intr-o buna zi vom avea si o casa. Sunt de acord cu domnul Dragomir cand spune:

Oricum perioada in care veti locui impreuna poate sa fie inselatoare. Spun asta deoarece acomodarea este in general grea, se spune ca primii doi ani de casnicie sunt critici, altii cred ca cei mai grei sunt primii cinci ani, deoarece sotii sunt ca doua pietre tari ce se slefuiesc in timp.

Salut, Marius, si eu am 24 de ani. Cred ca daca tu nu esti sigur ca vrei sa faci acest pas, pentru ca nu ai suficienta incredere in tine, nici in ea, niic in voi doi ca pereche, atunci chiar nu e cazul sa o mai lungiti aiurea. Pentru ca timpul trece foarte repede, poate ca ea are planuri mai serioase decat tine. Bani suficienti nu vor fi niciodata.
Eu sunt fata si sincer nu as dori deloc sa imi pierd acesti ani ai tineretii mele cu unul care nu are incredere in mine sau care asculta mai mult de parinti decat sa isi asume anumite responsabilitati, parerea mea! Acum, daca tu o iubesti pe ea, ar trebui sa iei o hotarare, nu sa o amagesti si sa te amgesti singur cu niste promisuni pe care nu stii daca le vei putea indeplini vreodata.

Tu cand vrei sa iti iei o masina, cat timp te lasa aia s-o testezi? Cat timp ti-o lasa pe mina si dupa cat timp trebuie sa le-o aduci inapoi la fel de perfecta cum ai luat-o?

Ce, iti da cineva masina acasa s-o testezi cat timp ai tu chef, in speranta ca odata si odata poate ca vei vrea sa o iei de tot?

Iar daca nu ai bani s-o cumperi, crezi ca te lasa s-o testezi cat ai tu chef?

Te lasa cateva minute, un drive-test sau hai doua, apoi gata, fie o iei, fie o lasi.

Tu ai avut la dispozitie mai mult decat un drive-test cu fata asta! Ai avut la dispozitie 7 luni!
Ba mai mult, niciodata nu o poti aduce inapoi la fel cum ai luat-o, macar pentru simplul motiv ca trece timpul si imbatraneste.

Ce te astepti sa o iei acasa si s-o folosesti pina ce (sau daca) vei avea tu vreodata chef s-o iei de tot, sau bani s-o tii?

Nici macar o masina, un obiect nu ti-l da nimeni sa-l folosesti cat vrei pina te hotarasti daca il vrei de tot sau nu, cu atat mai putin un om!

Cred ca daca te iubeste, te poate intelege :)

Cu siguranta ca un eventual divort e mai traumatizant.

Cred ca daca o iubesti, o poti intelege :)

Cu siguranta ca un eventual divort e mai traumatizant

Lasa-ma sa ghicesc: esti fata.

M-am gandit la logodna, pentru ca ea sa fie mai linistita si sa-i arat si intr-un alt mod ca eu chiar imi doresc o familie cu ea, insa parintele duhovnic nu prea este de acord cu logodna.

Ce imi poti spune despre logodna?

Ideea este ca ea ar vrea sa ne casatorim cat mai repede. Anul acesta, nu la anu'.


Stiu ca poate fi putin inselatoare, dar ne mai cunoastem, si poate reusim sa mai lasam unul de la celalalt. ( Aici avem mult de lucrat, amandoi suntem caractere tari...la teorie stim cum sta treaba, si cum ar trebui sa procedam, dar practica ne termina )

Sper sa ma inteleaga. In zilele de azi rata divortului a crescut semnificativ si nu as vrea sa ajut la cresterea ei. De aceeai, aman momentul.

Iar una din cauzele principale este concubinajul.

Uite, poate iti faci timp sa asculti. Parintele Tanase (cel de la Valea Plopului) are o gramada de conferinte si sfaturi ptr. tineri,prietenie,casatorie,soti, familie. Las aici link-ul catre o conferinta exact despre tema asta, poate te vor ajuta sfaturile acestui parinte drag:
Noaptea nuntii

+ De la prietenie la iubire ; Casatoria de proba

Inca ceva, tu doresti sfaturi din punct de vedere ortodox sau umaniste?

Nu cred ca e nevoie de "casatorie de proba" ca sa va cunoasteti.

E suficienta o doza de sinceritate si sa luati la rand toate capitolele casniciei (verbal ...) si sa vedeti ce parere aveti fiecare.
Ex.

Cum va place mancarea? Cine va face mancare, cine stie sa faca mancare?

Banii - cum vedeti gestionarea lor? Care inclina spre economisire, care inclina spre cheltiala, pe ce ar cheltui fiecare banii, ce pasiuni are fiecare (pasiuni care implica si cheltuieli mai serioase), etc.

Timpul liber - cum va ganditi fiecare sa petreceti timpul liber, etc.

Copiii - cati vrei, cat de mult doreste fiecare sa se implice in cresterea lor, etc.

Etc. - ....

Oricum, nu te astepta sa afli toate lucrurile astea din experienta de cateva luni pentru ca e nevoie de ani buni si chiar si asa, chiar daca exista nepotriviri, atat timp cat exista dragoste, diferentele care ar trebui sa genereze conflicte se diminueaza si chiar dispar.

Pentru ca ce nu acopera o astfel de cunoasterea, teoretica - ar trebui sa acopere dragostea.
Daca este.

Dupa cum ai pus tu problema, mai bine rupeti deja relatia si va vedeti deja de drumul vostru fiecare.
Din ce spui tu, se pare ca relatia este deja intr-un impas major.

Ea vrea cat mai repede casatorie "ca sa nu traiti in pacat". Ti-a spus vreodata ca esti barbatul la carea a visat?
Tu vrei mai incolo ca sa va testati unul pe altul. Evident, ti-e teama.

Dragostea unde este in toata ecutia asta?

Teama e un indiciu - arata ca ceva lipseste si nu e vorba in mod necesar de cunoastere, cat de dragoste.

"În iubire nu este frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica" (1Ioan4:18)

Casatoria (adevarata) se face din dragoste (care implica incredere si credinta).
Concubinajul - din indoiala care nu e in nici un caz semn de bun augur pentru o relatie.

In orice caz, casatoria are multe ispite, vor fi destule momente in care iti va parea rau pentru alegerea facuta.

In astfel de momente e bine sa-ti aduci aminte DE CE ai facut acea alegere si e bine sa ai un raspuns f. bun, pe care sa nu-l uiti niciodata si mai ales, sa fii sigur ca nu se va schimba niciodata.

Frate cred ca cel mai important (si cel mai greu) e sa "gandesti" cu inima.