Numele Sfantului Siluan Athonitul nu este de ajuns?

Poate era bine sa rasfoiti putin cartile Sf. Siluan si cu siguranta, macar unele dintre vorbele Sfantului v-ar fi impresionat si nu le-ati fi uitat.

<<Imi amintesc de o conversatie avuta cu un pustnic. Acesta din urma i-a spus cu un aer de vadita satisfactie: - Dumnezeu ii va pedepsi pe toti ateii, care vor arde in focul cel vesnic. Vizibil chinuit, staretul Siluan i-a raspuns: - Ei bine! Spune-mi, rogu-te, daca ajungi in rai si de acolo poti vedea cum arde cineva in focul iadului, vei putea fi in pace? - Ce sa fac? E vina lor, a spus celalalt. Atunci cu fata indurerata staretul a raspuns: - Iubirea nu poate indura acest lucru.... Trebuie sa ne rugam pentru toti oamenii.>> (Viata si invataturile staretului Siluan Athonitul scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie, Editia a II-a, Traducerea de pr.prof.dr.Ioan Ica, Editura DEISIS, Sibiu, pag.49-50)

<<Staretul era mereu bland, ingaduitor si bun, dar in realitate nu s-a indepartat niciodata de ceea ce-l invatase Dumnezeu. Atitudinea sa era simpla si clara: „Domnul are mila de toti... Atat a iubit pe oameni incat a luat asupra Lui povara lumii intregi... Iar de la noi asteapta sa-i iubim pe fratii nostri.>> (Viata si invataturile staretului Siluan Athonitul scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie, Editia a II-a, Traducerea de pr.prof.dr.Ioan Ica, Editura DEISIS, Sibiu, pag.213).

<<In numele lui Hristos Care S-a predat mortii pentru vrajmasii Sai, oamenii sunt deseori gata sa verse sange, nu insa propriul lor sange, ci pe al „fratilor” lor „vrajmasi”. Asa a fost de cand lumea, dar viata staretului a coincis cu o perioada de istorie, in care aceasta deformare a sensului Evangheliei a atins o aploare exceptionala. „Oare aceasta e calea lui Hristos?”, spunea el cu tristete.>>(Viata si invataturile staretului Siluan Athonitul scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie, Editia a II-a, Traducerea de pr.prof.dr.Ioan Ica, Editura DEISIS, Sibiu, pag.214).

SF. Siluan Athonitul este numit deja Sfant Universal.
E posibil sa fiti deranjat si de un Sfant? Mai ales un om obisnuit, ca staretul Siluan, care a trait foarte aproape de timpul nostru, care a inteles sufletul omului si nevointele omului poate mai bine decat altii, care, fara studii teologice, doar prin lumina Duhului Sfant e pilda pentru cei mai destoinci teologi si care, prin binecuvantarea lui Dumnezeu este in Imparatia cerurilor. Si multi dintre noi se inchina Sfantului Siluan. Si Sfantul ii asculta.

Sa ne ajute Dumnezeu sa nu ne mai indoim macar de sfinti.

<<Duhul Sfânt ne învaţă să iubim pe vrăjmaşi până într-atât încât sufletului să-i fie milă de ei ca de propriii copii.

Sunt oameni care doresc vrăjmaşilor lor sau duşmanilor Bisericii pierire şi chinuri în focul iadului. Ei gândesc aşa pentru că n-au învăţat de la Duhul Sfânt iubirea lui Dumnezeu, căci cel ce a învăţat aceasta va vărsa lacrimi pentru întreaga lume.

Tu zici: „Cutare e un criminal şi e bine să ardă în focul iadului”. Dar te întreb: „Dacă Dumnezeu ţi-ar da un loc bun în rai şi de acolo ai vedea arzând în foc pe cel căruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ţi va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un duşman al Bisericii?”
Sau vei avea şi tu o inimă de fier? Dar în rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie şi de iubirea lui Hristos, care are grija de toţi.

Cine nu iubeşte pe vrăjmaşi n-are în el harul lui Dumnezeu. >>
(Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Editura DEISIS, Sibiu, Editia a IV-a revizuita, Studiu introductiv si traducere diac. Ioan I. Ica jr., pag. 59)

este aceeasi sursa, de fapt este textul mai lung postat de mine asa in mai multe postari doar ca sa fie mai usor de citit. Iar la ultima postare am pus sursa.

trebuia , daca erati manata de gandurile cele bune, ca asa ne invata Sfintii Parinti sa punem gandul bun inaintea celui rau, sa spuneti simplu : s-a mai discutat despre acest lucru si la acest link. Probabil ca multa lume ca si mine de altfel nu a vazut topicul la care faceti referire.

Dar ca sa nu va supar, ca vad ca deja v-am suparat cu acest thread, am sa primesc cearta si am sa va rog frumos sa postati aici si trimiterea la linkul amintit de dvs spre multumirea tuturor.

Eu zic sa nu va mai certati cu alti oameni pe forum, apeland culmea exact la iubirea de semeni pentru ca si cel care spune ca numai in ortodoxie exista mantuire au dreptate inclusiv sfintii si parintii nostrii indrumatori si si cei care spun ca nu stim noi cum e cu mantuirea au dreptate inclusiv sfintii si parintii indrumatori. Deci degeaba va contraziceti ca asa si o tabara si alta poate veni cu citate din sfinti sa isi sustina parerea si certurile nu se mai opresc niciodata.

cititi aici, am incercat o explicatie : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=341

Aşa cum puneţi accentul, eu cred că vă îndreptaţi spre o viziune dogmatistă asupra dogmelor. Şi confundaţi dogma, pe alocuri, cu anumite măsuri şi îndreptări lumeşti, cu chestiuni care ţin mai degrabă de păzirea dogmei în viaţa creştinului, decât de dogma însăşi.
Nu mi se pare că afirmaţi vreun neadevăr, cel puţin nu în literă. Cu toate acestea, eu cred că vă opriţi la jumătatea drumului, mă iertaţi de opinie.
Ezit în a-mi lua libertatea de a vă da un îndemn, totuşi o fac în virtutea unei convingeri personale clare şi statornice: lucraţi mai mult pe drumul minţii către inimă şi, cu cât avansaţi în lucrare veţi sesiza cum apare un nou înţeles asupra dogmei. Mintea care se apropie de inimă, pe măsură ce şi inima se curăţeşte, începe să priceapă altfel lucrurile.
Vă rog să mă iertaţi că vă spun: văzînd dogmele doar în mod mentalist, dogmatist, legalist vă aflaţi în situaţia celui care moare de sete pe marginea fântânii.... Iar asta nu e deloc treabă cuminte, ortodoxă.
Pe de altă parte: chiar aţi citit tot ce am scris eu mai înainte? Sau mi-aţi răspuns aşa, aruncînd un ochi pe deasupra, la plesneală? Întrucât din ce aţi scris reiese că vorbim oarecum ca surzii... Făcusem apel la Tradiţia Bisericii, acolo. La experierea Duhului Sfânt în Biserică, de către credincioşi, martiri, mucenici, cuvioşi etc.
Îmi scrieţi ca şi când aş fi vorbit despre visul de fată mare al coanei Lenuţica într-una din piesele lui Caragiale. Şi îmi daţi exemple pe care eu însumi le sugerasem de fapt în text, însă exemplificaţi cu aerul că ma contraziceţi. Ca şi cum aş fi spus opusul sau cu totul altceva. Deci ne contrazicem de dragul contrazicerii, care va să zică.
Dacă nu voiţi să discutăm serios subiectul, vă rog să nu îmi mai scrieţi. Ne putem opri aici, fără vreo problemă. Iertaţi-mă!

Discutiile despre dogma INTOTDEAUNA au dus aici: la certuri si dezbinari. Toate au inceput ca simple opinii, apoi simple contraziceri, apoi simple dezbateri in contradicotriu pe un ton mai ridicat. S-a trecut apoi la niste stari conflictuale "nevinovate" si totul s-a incheiat cu blesteme si anateme.

ioan cezar am inteles ca este psiholog deci va putea confirma sau infirma ceea ce urmeaza sa spun.

Deprinderea omului depinde de tipul de activitate pe care o savarseste zilnic. Din asta se nasc proastele obiceiuri. Pe acest mecanism se bazeaza invatatura "cu cel ales ales vei fi,... iar langa cel indaratnic te vei indaratnici". Discutiile in contradictoriu pornite de la intentia de a demonstra ca ai dreptate, predispune subconstientul la asa-numitul duh de impotrivire. Odata ce s-a deprins aceasta atitudine, omul ajunge sa caute nod in papura si sa vada tragedii chiar si acolo unde nu e cazul.

Din astfel de practici se nasc habotnicia si indaratnicia, doua mari pacate nascute din mandrie, conform sfintilor parinti. Habotnicia este cel mai intens criticata de sfintii pustnici, atunci cand fac trimitere la asezarea cu dreapta socoteala. O mare tragedie in acest sens, s-a petrecut in jurul anului 1000 cand s-a pustiit Sinaiul si multi s-au refugiat in Athos. Odata ajunsi acolo, au cautat sa-si pastreze randuiala Sinaita, dar in prima iarna au murit mai mult de jumatate dintre acestia.

Din acest motiv, trebuiesc avute in vedere doi indicatori, asezamantul sfintilor parinti si duhul legii. Cand unul este schiop, tot ceea ce rezulta este sminteala si dezbinare, iar cei ce fac dezbinare nu se pot numi facatori de pace. Fericiti facatorii de pace ...!

Sfantul Grigorie Palama spunea ca mintea tarata de imaginarul sufletului si amestecata astfel cu senzatiile, naste cunoasterea confuza.
Inchipuirea duce la halucinatii, iluzii...

În concluzie?....

Ne mai rugăm frate, ne mai rugăm...

......:) Nu uita să alimentezi focul, punînd şi-un pic de post şi-o milostenie......:)