Lipsa somnului este o nevointa, asa cum este de exemplu si putina mancare. Omul face aceste fapte in dorinta de a supune trupul sufletului. Ca in orice nevointa, este nevoie de dreapta socoteala, caci una este sa folosesti somnul ca refacere dupa o perioada solicitanta si alta este sa dormi pe saturate si tot sa mai lenevesti in pat pana la amiaza. Cred ca mult mai bine este ca cineva sa foloseasca timpul pentru odihna, atunci cand are mare nevoie de aceasta, decat sa il piarda in fata televizorului. In exemplul pe care ni l-ai dat, nu cred ca gresesti daca te odihnesti pentru a te reface, fiecare om are limitele lui.

Ca sa nu stricam acest folositor topic, voi reveni la Sfantul Teofan Zavoratul. Iata un cuvant de mare profunzime: "Domnul este pe Cruce. Treci, cu mintea, alaturi de El si gandeste-te cu ce ochi te-ar privi El de pe Cruce. Ramai mai mult in aceasta cugetare si constiinta iti va lamuri clar totul."

3. Domnul este pe Cruce. Treci, cu mintea, alături de El
şi gândeşte-te cu ce fel de ochi te-ar privi El de pe Cruce.
Rămâi mai mult în această cugetare
şi conştiinţa îţi va lămuri totul.


8. Să îmbinăm în sufletul nostru sentimentele celui muribund
cu ale celui mântuit.
Ambele sunt adevărate.

Abia acum am văzut ultima ta postare, Ekaterina...:)

Problema era stresul.
Stim cu totii ca exista somn adanc, din care te trezesti cu o durere de cap, si exista somn lin, odihnitor, din care te trezesti plin de viata. Aceasta vlaga redobandita consta in calitatea odihnei, iar odihna psihica poate fi dobandita si altfel decat prin somn. Somnul nu este un blestem ci o deprindere din pruncie. Copilul trebuie sa manace si sa doarma ca sa se faca mare.

Nici nu am zis că ar fi blestem, ci că este binefăcător. Trebuie doar să ne adaptăm condiţiilor specifice activităţii fiecăruia şi să nu cădem în huzur.

9. Dumnezeu rânduieşte întâlnirile dintre oameni
pentru ca să ne transmitem unul altuia ceea ce este bun în noi de la Dumnezeu
şi astfel să ne îmbogăţim reciproc.
În schimb, vrăjmaşul se îngrijeşte în fel şi chip ca să facă aceste întâlniri nu doar nefolositoare, ci chiar păgubitoare.


10. Vrăjmaşul, ispitindu-ne, se potriveşte după caracterul oamenilor:
într-un fel se poartă cu oamenii cerebrali,
într-un fel cu cei de acţiune,
într-altul cu cei de inimă.
Şi nu întotdeauna reuşeşte să ne convingă la rău, dar se bucură chiar dacă reuşeşte să ne ocupe atenţia
cu fleacuri.
Îi este de ajuns să ne îndepărteze de la lucrul cel mai de preţ, singurul de trebuinţă
şi astfel să ne omoare timpul.

Nevoia de somn este o iluzie, o obisnuinta a organismului. Nevoia de odihna a psihicului este o realitate, dar aceasta poate fi atinsa si fara somn. Uite un exemplu concret. Daca la ora ta obisnuita de culcare iti ia foc casa, ce crezi ca vei face?... Vei actiona asa..., dormind in picioare? Eu cred ca iti sare somnul instantaneu. Este vorba despre prezenta adrenalinei in sinstem care iti alunga somnul.

Din două, una: ori e iluzie, ori e obişnuinţă a organismului. Că dacă e obişnuinţă a organismului, cum e iluzie?

Nevoia de somn face parte din întregul programului de viaţă al unui om. Privarea îndelungată, repetată, de somn este deja arhicunoscută ca sursă de îmbolnăvire psihică şi biologică. Uneori foarte gravă, cu urmări ireversibile (prin modificări bio-chimice). Şi, apropos de iluzii (şi chiar halucinaţii), sunt o mulţime de studii care arată că hipo-somnia duce la perturbarea vieţii psihice inclusiv a celei senzoriale. E oarecum jenant că nu deţinem informaţii minimal-corecte despre somn, întrucât la noi în ţară, la Târgu-Mureş, a activat zeci de ani Institutul Somnului, cea mai prodigioasă instituţie din lume în acea vreme (anii 70-80 au fost cu descoperiri de vârf), condusă de Prof. dr. Liviu Popoviciu. În bibliotecile de medicină pot fi găsite o mulţime de publicaţii cu rezultate ale cercetărilor din acei ani, coroborate cu cercetările din institutele similare ale întregii lumi.

Somnul, aşa cum arată studiile din ultimii ani, este activitatea de bază a fătului. Uneori însă el se trezeşte, mai face puţină "gimnastică" lovind mai drăgălaş sau mai violent pântecele mamei (mămicile cunosc bine această bucurie), de asemenea ascultă sunetele care vin din lumea misterioasă pe care încă nu o cunoaşte... Uneori, copiii care participă la slujbe în Biserică tresaltă si izbesc viguros cu picioruşele în pântecele mamei. E binecunoscut acest aspect, la noi în familie Tudor a fost foarte activ, spre deosebire de Măria...
Apoi, după naştere, copiii au un program de somn aproape continuu, în primele luni, aproximativ 18 ore pe zi, cu variaţii individuale în jurul acestei porţii.
Spre sfârşitul primului an de viaţă durata somnului se stabilizează în jurul a 12 ore, la copilul sănătos.
Deja, după 3 ani, copiii dorm aproape ca adulţii, în medie 10 ore iar după 6-7 ani se pot mulţumi cu 7-8 ore de somn zilnic.
Ce arată aceasta evoluţie a duratei somnului, aceeaşi la toţi copiii? Că orice copil, din orice parte a lumii, are un program genetic pentru somn. Nu e obişnuinţă, nici iluzie, ci legea Domnului în corpul omului.
În privinţa adulţilor, aici apar mari variaţii. E prea complex ca să tragem o concluzie şi să recomandăm limite. Totuşi, medicii recomandă o medie de 6-7 ore de somn zilnic, pentru păstrarea sănătăţii şi a vigorii.
Bătrânii, tot prin programul genetic, au o durată a somnului mai redusă, însă au o aplecare oarecum ciudată pentru somnul pe timpul zilei.
Rugătorii pe timp de noapte au dat numeroase mărturii că, prin mijlocirea rugăciunii, au ajuns să doarmă mai puţin decât înainte de practicarea rugăciunii, uneori limitîndu-se la 3-4 ore de somn, fără deteriorări semnificative ale activităţii şi fără impresia supărătoare de oboseală sau somnolenţă.

Cât priveşte somnul călugărilor, chiar dacă suntem pe post de gură-cască faţă de aceştia, să amintim că în ultimele cărţi despre obştea lui Gheron Iosif sau Paisie Aghioritul sunt arătate inclusiv obişnuinţele şi nevoinţele privind somnul. Acolo scrie negru pe alb (din păcate nu am cărţile la mine ca să dau citatul exact) că rânduiala prevede buna-măsură în toate şi că programul mediu de somn al obştii era de aproximativ 6-7 ore zilnic. Cu porţii de somn între orele 20-23, de exemplu, ca pregătire pentru veghea de noapte. Însă tot acolo sunt pomenite şi unele variaţii, inclusiv ale unor nevoitori care dormeau mult mai puţin.

Atât psihologia, cât şi medicina, precum şi cărţile monahiceşti arată limpede: nu ne facem noi de cap cu somnul şi cu nimic din fiinţă, de voim să fim sănătoşi şi lucrători ai Voii lui Dumnezeu. Iar fără sănătate.... cine vrea să trăiască şi să sporească?

În practica psi, în special în consultul psihiatric la anamneză, printre primele investigaţii pe care le facem când avem un nou-venit, se numără şi întebările privind "funcţionarea instinctelor": hrană (poftă de mâncare, excese), sete, sex, somn.
Invariabil, oamenii care acuză o problemă sau alta, prezintă şi tulburări ale somnului. În depresie, de pilda, unii sunt hiper-somniaci, alţii dimpotrivă. Am cunoscut un pacient care nu dormise 8 zile, timp în care a primit înştiinţarea că este un ales al Domnului.... Înţelegeţi cum devine problema?....

Orice abatere semnificativă şi statornică (zile şi săptămâni) de la durata medie a somnului, dacă a survenit de la sine (fără un program special, cum ar fi cel al rugătorilor aflaţi sub ascultare de duhovnic) indică o afecţiune psihică, uneori şi organică (de pildă în tulburările glandei tiroide).
Ar fi multe de spus... E un domeniu uriaş...

Dar dacă somnul e iluzie, ce să mai vorbim despre el... Mai bine ascultăm noi poveşti, că tot avem vreme de pierdut. Dacă nu dormim? (e ora 2 noaptea la mine acum...)