asa!!
si vezi sa nu cedezi nici ispitei de a te tunde sau de a-ti taia unghiile !!
pentru ca de-aia ti le-a dat dumnezeu, ca sa le ai !!

Mai Macs,

Sa stii ca aici ai nimerit-o, asa este. Calugarii nu prea se tund niciodata, oricum rar, iar unghiile mari sunt dovada trindaviei, si puturoseniei ca daca pui osul la treaba asa cum a lasat Dumnezeu dupa izgonirea din Rai, nu mai au cum sa-ti creasca, se tocesc, se rup.

La fel si rozatoarele daca se lenevesc, le cresc dintii de le ies din bot ...si mor;)

Caderea in orice tip de pacat se face intr-un context de lipsa de timp, de luare a deciziei rapid, fiindca omul altfel si-ar putea reveni in fire, si-ar putea pune intrebari.

Sa ne gandim la un caz in care tatal persoanei, care sufera de patima betiei, ii cere copilului sa munceasca la vie, ca "sa nu fie nevoit sa dea banii la magazin", adica tot "pentru binele copiilor". Oare e vorba de un bine real sau e numai o dragoste prost inteleasa?
Sa ne gandim la situatia in care persoana care intreaba aici e medic ginecolog si mama ei vine si-i spune ca e insarcinata si "pentru binele celorlalti copii" o roaga sa o ajute sa omoare copilasul. Tot context de urgenta, tot context de falsa iubire, tot context de pacat. Si exemplele ar continua.

Sub o falsa iubire se ascund multe, multe pacate. De aceea e nevoie de asceza ca sa invatam iubirea adevarata. Cea despre care se tot propovaduieste aici, cu durere o spun, e indiferenta, complacere, nepunere reala a problemei mantuirii. Iubirea adevarata implica sa-i doresti mantuirea celuilalt asa cum ti-o doresti si pe a ta si daca vrei intr-adevar sa fii pe Cale, atunci stii ca mic sau mare, pacatul te separa de Dumnezeu. Sa ne dea Domnul mai multa trezvie, mai multa rabdare, mai multa despatimire ca sa avem si mai multa iubire!

Elena

Elena draga, ce-ar fi sa o lasam mai usor cu teoretizarea - si gasirea exemplelor convenabile ! - si sa ne aplicam mai mult asupra practicii? Ca stii cum se zice : teoria ca teoria, dar practica ne omoara !

bravo, danyel, ai pus punctul pe "i" !

La Parintele Arsenie, cat a fost in viata, a venit o femeie cu operatie la nas. Indata i-a spus: "Pleaca de aici, crezi ca daca Dumnezeu vroia sa fii asa, nu te facea asa?"

Prin: "e liber sa se retuseze" se intelege ca incet incet vei ajunge si aici, ca la batranete iti apar riduri, nasul se corovoaie, ai niste maturi deasupra ochilor [sprancenele] ca sa nu mai spun de paiele din urechi.

Dreapta socoteala... sa nu-ti tai unghiile... da, intr-adevar, ma minunez la ce se poate gandi cineva. Iti tai unghiile in primul rand ca este util ! Dar te vopsesti pe par??? ce folos iti aduce? in afara de adaparea mandriei. Lasa sa rada de mine ca am parul carunt, ca am fire albe, mai bine imi fac. Sau imi fac mai bine daca: Vai dar ce bine arati, ca la 30 de ani, nu ai nici un fir de par alb. Esti superba!

Inainte de a ne vopsi sa ne rugam la Dumnezeu:

Doamne cel Atotputernic si Atotstiutor, nu mai avem nevoie de Tine ca nu mai poti avea grija de noi, am ajuns niste stafide. De aceea ia de la noi grija Ta cea buna si lasa-ne ca ne putem ingriji si noi de cele trebuincioase si folositoare trupului si sufletului nostru, ca stim ca pentru Tine frumusetea fizica nu este importanta, dar pentru noi este.

In sfarsit, sa nu abuzam, este mai bine sa te vopsesti decat sa te gandesti la cat de urat arati sau sa judeci pe una sau pe alta ca s-a vopsit (ca vai ce pacat mare a facut, si eu ce dreapta sunt) sau sa cartesti la fiecare intalnire cu cineva: Vai, ce dea multe fire albe am, mi-a mai iesti unul, vai .

Bine ar fi totusi sa alegem sa nu ne vopsim, dar daca nu putem sa ne abtinem de la celelalte... mai bine ne vopsim.

Doamne ajuta!
Ionut

Zio, trebuie sa te pui in pozitia unei mirene , ca sa intelegi, Mirela are mare dreptate cind spune ca multi de pe aici o tot dau pe exemple convenabile argumentarii lor, insa daca ar fi sa vorbim de viata de zi cu zi ar da din colt in colt...

Poti tu sa intelegi o femeie tinara care a albit insa dorinta ei de a avea o familie inca nu s-a incaruntit?

Gindeste-te un pic, chiar poti? ??? din raspunsul tau nu reiese ca te gindesti la suferinta adinca a femeilor singure, iti spun eu ca am ascultat la multe din ele si este cumplit!
E usor de spus, hai treceti cu toate la calugarie si rugaciune neincetata, lasati infatisarea, puteti sa aratati ca niste maturi, credinta in Dumnezeu sa existe!

TU faci asa? ...asa se pune problema, acum vorbesti cumva dintr-o chilie? ca daca nu, ...pardon!

te_iubesc:Cea despre care se tot propovaduieste aici, cu durere o spun, e indiferenta, complacere, nepunere reala a problemei mantuirii. Iubirea adevarata implica sa-i doresti mantuirea celuilalt asa cum ti-o doresti si pe a ta

Poate ar fi necesar sa deschidem un topic despre mantuire; sa discutam pe aceasta tema atat din punct de vedere teoretic, cat si practic.

La fel un topic despre adevarata si falsa dragoste, pe care o aratam semenului. Foarte buna interventia ta, Elena.

asa e!
si asta se aplica de exemplu si la copii aia nascuti lipiti sau alte orori de acest gen. doctorii aia care ii separa or sa arda in iad! ca daca asa a vrut dumnezeu sa-i faca, asa trebuie sa ramana!

eu n-as zice adevarata si falsa, ci doar nepotrivita uneori. intr-un fel actioneaza un medic care lucreaza la Urgenta, unde fiecare secunda conteaza enorm, si altfel unul intr-un sanatoriu in care pacientii stau cu lunile.