În prealabil postat de cezar_ioan
(Post 526585)
OK, mulțumesc, speram să ai o pagină din cartea lui Eliade la îndemână.
Atenție însă, în lumea misterelor de care Eliade era atât de îndrăgostit (ca orice ins sedus zdravăn), circulă multe scorneli care servesc drept "argumente", al căror scop este unul singur: să susțină un mort ca să stea drept, în picioare, iar dacă se poate chiar și țanțoș-foc.
Tare mi-ar plăcea să te ții o vreme de rugăciunea lui Iisus, în condițiile pe care le precizam și să stăm de vorbă după aceea. Nu te mira de capacitățile mele de a prevedea viitorul: opinia îți va fi considerabil modificată...:)
Toate cele bune!
P.S. Dragul meu, de ce dai atâta importanță argumentelor vechimii? Oare yoghinii cei dintru început, de pildă discipolii lui Patanjali, se lăudau cu vechimea sistemului yoga? Și totuși îl practicau, credeau în maestrul lor și în ceea ce făceau.
Similar, despre primii creștini, despre Apostoli și episcopii puși de ei prin cetăți, ce poți spune: că se bazau pe o credință și o practică din vechime? Biserica își trăia primii ei zori...
Dacă e să vorbim de argumentul rădăcinilor, al timpului imemorial, atunci sper să credem amândoi că Sursa, Izvorul este Dumnezeu. Și atunci, cel care se întemeiază pe Dumnezeu este cel mai în măsură să fie crezut și urmat. Și cine Altul este mai vrednic de crezare dacă nu Domnul? Iar noi, crezînd și trăind în El, cum n-an putea să fim vrednici de crezare, comparativ cu urmașii altor rădăcini, de data aceasta strict pământene.
Deci, dacă crezi că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat și a trăit printre noi oamenii ca să recăpătăm viața veșnică și asemănarea cu Dumnezeu, avînd acum prin El refacerea chipului Lui în noi, ce mai poate fi yoga? Iar dacă nu crezi în Hristos, yoga e lucru mare, desigur...
În fine, te rog să dai atenție o clipă și faptului că Dumnezeu a recuperat pe om după un Plan al mântuirii, deplin prin Iisus Hristos, prin Jertfa Lui pe Cruce, urmată de Înălțare, lucrarea Bisericii și toate celelalte.
Înainte de Hristos au fost, desigur, și alte căutări ale oamenilor, au fost intuiții, presimțiri, preînchipuiri chiar. Așa sunt și cele scrise în VT, așa sunt și cele din religiile orientale, grecești, egiptene etc. Cu diferența că în VT se petrece o parte din Revelația supranaturală, prin prooroci și alți oameni aleși de Dumnezeu, prin care a grăit Duhul Sfânt, pe când în celelalte religii totul s-a rezumat la căutarea și intuiția omului natural.
Religiile orientale sunt, așadar, etape timpurii ale omenirii care, poate în virtutea chipului lui Dumnezeu care nu a putut fi distrus în om, plăsmuiau diverse fantezii, nu lipsite de oarecare înțelepciune și frumusețe, însă strict naturale, omenești, fără participarea lui Dumnezeu, fără Revelație supranaturală.
Deci ceea ce a studiat și sistematizat Eliade e istoria unor căutări omenești, iar nu conținutul Revelației divine, deplină prin Iisus Hristos. Și nici istoria mântuirii creștinilor nu a studiat el, ci tot felul de lucruri lumești, conjuncturale ei. De altfel, dacă răsfoim un tratat scris de Mircea Eliade, precum chiar Tratatul de Istorie a Religiilor, constatăm două lucruri semnificative pentru un creștin: Eliade acordă extrem de puține pagini creștinismului, respectiv consideră că creștinismul e o credință oarecare, închipuită, într-un mântuitor oarecare, așa cum întâlnim în mai toate religiile. Acestea fiind clare, în ceea ce-l privește pe Eliade, nu pot lua în serios opinia acestui om atunci când ne prezintă creștinismul sau orice alt lucru pe care îl compară cu unele conținuturi ale vieții creștine. Studiile lui sunt folositoare, însă, când vrem să înțelegem căutările istorice ale unor oameni din toate timpurile și din toate locurile, cărora nu li Se dezvăluise Dumnezeu.
|
