În Noul Testament, semnul Crucii se face astfel: se împreună primele trei degete de la mâna dreaptă - simbolizând Sfânta Treime - (degetul mare, arâtătorul si cel mijlociu), iar celelalte două degete se tin strânse în palmă - simbolizând cele două firi ale Mântuitorului, firea dumnezeiască si omenească. Apoi se duc la frunte, la piept si la umărul drept si la urmă la umărul stâng, rostind cuvintele: În numele Tatălui (la frunte) si al Fiului (la piept) si al Sfântului Duh (de la un umăr la altul), după care zicem 'Amin!' - Parintele Cleopa.

Inchinarea "catolica" a fost inventata ca un element de diferenta fata de dreapta invatatura a Bisericii Ortodoxe din care s-a rupt biserica apuseana. Este la fel ca si crezul lor rastalmacit cu adaugarea Filioque, purgatoriul, imaculata conceptie, indulgentele, etc.

Deci inchinarea sa fie si in duh, nu numai un gest exterior. Ori daca ne stim in dreapta-credinta nu putem face altfel, macar in ce ne priveste.

Confesiunea religioasa este un termen introdus de masonerie pentru a crea impresia ca toate religiile sunt cumva egale, ca exista mai multe drumuri spre "acelasi" Dumnezeu. Noi stim ca una este Biserica lui Hristos, cea pastratoare a invataturii de credinta, asa cum a fost ea propovaduita prin ucenicii Domnului la neamuri. Fara adaugiri, fara omiteri.

Deci nu se poate sa ai credinta dreapta dar sa nu urmezi invataturii ortodoxe.

Liviu

Liviu, te inteleg perfect si de aceea nu am intervenit pana acum, dar totusi am zis ca macar Sfanta Cruce sa o faca bine, pentru ca oricum alte legaturi cu biserica nu prea are.
Problema am ridicat-o pentru ca nu stiu cum si ce sa-i spun si sa-l invat. Sa-l invat sa o faca pe cea ortodoxa, nu mi se pare normal, oricat mi-as apara eu religia, pentru ca este botezat catolic.
Doamne ajuta!

Ioana, cred ca nu intamplator te preocupa acest lucru. Daca pe mama nu o preocupa cum isi face cruce copilul ei si nu prea au legaturi cu biserica, ai putea sa-l inveti crucea ortodoxa si daca mama constata diferenta, il va indrepta ea. dar e pacat ca copilul sa faca crucea atat de gresit. Face si el ce poate, de aceea trebuie ajutat.

Ioana, nu-l invata nimic DIRECT, dar fa-ti cuce la o icoana de a ta, spune o rugaciune din inima, aprinde o luminare , priveste in liniste o icoana, etc, asa in treacat, fa-le pentru tine dar cu el de fata, fara sa-l indemni la nimic...si o sa fie bine.

Cum facem corect semnul crucii?
 

Se foloseste mana dreapta: degetul mare, indexul si degetul mijlociu sunt împreunate într-un singur punct, în timp ce inelarul si degetul mic sunt tinute în palmă.

Cum facem semnul crucii?

Cele trei degete astfel împreunate se pun pe frunte, apoi coboară spre abdomen; de acolo, mâna merge către umărul drept, iar apoi ea merge orizontal către umărul stâng. În timp ce se face semnul crucii, se rosteste “în numele Tatălui” (când mâna e pe frunte), “si al Fiului” (când mâna coboară pe abdomen), “si al Sfântului Duh” (când mâna se duce de la un umăr la celălalt), „Amin” (cand mana o retragem de la umarul stang). Cele trei degete împreunate simbolizează Sfânta Treime. Celelalte două degete, strânse unul lângă celălalt si ambele în podul palmei reprezintă cele doua firi, umană si divină, reunite în persoana Domnului Iisus Hristos.

Deci nu spunem „Amin” cand mana este la umarul stang, nu facem cruci mici strambe si rapide de parca am canta la mandolina, n-o facem cu limba in gura.

Daca dorim sa facem si o închinaciune ne aplecam numai dupa ce mâna este din nou lasata sa cada pe lânga trunchi. De ce? Pentru ca tocmai am închipuit Crucea de pe Golgota si ne închinam ei. Uneori se mai observa o alta greseala, destul de raspândita: închinaciunea se fac în acelasi timp cu semnul Crucii. Nu trebuie sa facem acest lucru (rupem Crucea). Daca însa ne oprim cu semnul Sfintei cruci la piept, si nu la abdomen, atunci crucea pe care o facem apare rasturnata si fara sa vrem transformam Crucea lui Hristos într-o cruce satanista.

Cand facem semnul crucii?

Semnul Sfintei Cruci îl însoteste pretutindeni pe credincios. Ne facem acest semn când ne trezim si când mergem la somn, la iesirea din casa si intrarea în biserica; ne închinam înainte si dupa masa. In fata icoanelor. Cand facem matanii.

Cand trecem pe langa o biserica, indiferent ca suntem in mijloace de transport in comun sau cu prietenii. Sa nu ne rusinam!