Forum Crestin Ortodox - Sarutul icoanelor e obligatoriu in Biserica Ortodoxa ???

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Morala Crestina (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5076)

- - Sarutul icoanelor e obligatoriu in Biserica Ortodoxa ??? (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=16714)

Nu va faceti nici un fel de probleme,toti gresim,poate fiind preocupat sa redati cat mai clar ideea ati tastat gresit.Numai bine.

Citat:

În prealabil postat de stireana (Post 530837)

"Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi."

Ş-atunci, dacă nu respectăm cele sus-spuse şi ne tot întoarcem buzunaru' când pe faţă, când pe dos, arătându-i Domnului Dumnezeului nostru, ca unui precupeţ, că nouă ne arde de tocmeală şi nu suntem dispuşi să răsturnăm punga cu "talanţi" pe masă, de ce ne trecem "ortodox" ca normă de prezentare, şi nu scriem apăsat "mâglisitor new age" spre a nu mai exista echivocităţi în înţelegere?

Stireana, îmi atribuiţi afirmaţii pe care nu le-am susţinut şi pe care nici prin gând nu mi-ar fi trecut să le promovez.
Îmi puteţi arăta unde anume, în textul mesajului citat de dvs, am contestat sau am relativizat porunca iubirii?
M-am referit la cu totul altceva şi nicidecum la New Age: m-am referit la respectul lui Dumnezeu faţă de libertatea noastră! M-am referit la faptul că Domnul Dumnezeul nostru, Care "vrea ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (II Tim2, 4), ne-a creat liberi, având inclusiv putinţa de a I ne opune, de a face ca voia Sa eternă - aceea a mântuirii noastre - să nu se împlinească.
Minunat este Domnul Dumnezeul nostru Care, în dragostea Sa infinită şi necondiţionată faţă de fiecare dintre noi, Îşi limitează atotputernicia, Se smereşte de dragul libertăţii noastre căci Hristos, aşa cum scria atât de minunat părintele Dumitru Stăniloae, ne răâne alături chiar şi-n revoltele noastre împotriva Lui!
Paul Evdokimov arăta, în lucrările sale "Vârstele vieţii spirituale" şi "Cunoaşterea lui Dumnezeu în tradiţia răsăriteană", faptul că, pe Cruce, Domnul Hristos, împotriva Lui Însuşi, a luat partea noastră.
Ce ar mai fi de adăugat?
Cum am putea slăvi dragostea lui Dumnezeu?
Căci orice cuvânt al nostru, în contrast cu lumina veşnică şi infinită a iubirii Sale covârşitoare, rămâne banal... "aramă sunătoare şi chimval zăngănitor"...
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Citat:

În prealabil postat de guardian knight (Post 530750)

...obiceiul de a le saruta mi se pare deplasat din doua puncte de vedere :

1). poate fi interpretat extrem de usor, ca inchinare la chip cioplit. Deci, o incalcare grava a uneia din cele 10 porunci !

2). este un gest total neigenic !

Cred ca acest gest,denota mai degraba un formalism ritualic rural, si nu cred ca in el sta toata credinta omului !!!

De ce suntem obligati sa sarutam icoane ? Avem acesta obligatie trasata clar de Biserica Ortodoxa ?
Sau am eu inpresia,poate gresita, ca Biserica Ortodoxa, desi nu condamana asemenea gesturi, totusi se fereste si sa le promoveze foarte tare ???

Cei care saruta icoanele sau moastele sunt cinstitori de Dumnezeu prin aceea ca isi ating o parte cinstita a trupului lor (buzele) de locuintele Duhului Sfant pe pamant .. sfintii fiind bisericile vii ale lui Dumnezeu in care a binevoit a locui .. de aceea nu numai moastele trebuie sarutate ci toate urmele sfinteniei lor pe pamant .. inclusiv icoanele (prafuite sau nu). Daca eu nu ma aseman cu aceia, macar voi saruta evlavia, ravna, virtutea si dragostea lor catre Dumnezeu, izvorul sfinteniei lor, inchipuite in icoane.

Porunca neinchinarii la idoli au primit-o aceia care aveau in cugetul lor cum ca lemnul cioplit de maini omenesti sau vitelul turnat de ei insisi capata puteri miraculoase, carora le atribuiau merite care se cuveneau numai Creatorului tuturor.

Vezi cum motivatia din spatele inchinarii e ceea ce conteaza si e judecat. Sarutul icoanelor sau al moastelor e cinstire de Dumnezeu .. si mai igienic ca orice .. pe cand inchinarea la idoli este alungare a oricarei cunoasteri despre om si despre Dumnezeu, este orbire si intuneric mult.

Citat:

În prealabil postat de laurastifter (Post 530843)

Îmi puteţi arăta unde anume, în textul mesajului citat de dvs, am contestat sau am relativizat porunca iubirii?
M

Citat:

În prealabil postat de laurastifter (Post 530831)

Da, cred şi susţin că nimic nu este obligatoriu în relaţia cu Dumnezeu... constransi (...)

Ori e poruncă, ori "nimic nu e obligatoriu"?!

"Nimic nu e obligatoriu" cât ţine creşa duhovnicească în care trecerea de la gânguritu' spiritual la articularea scripturatică se face prin bâlbâieli, încercări ratate, căderi, împiedicări, da' odată ajunşi la o clasă mai mărişoară, pentru a lua coroniţa la finele anului, nu mai bâjbâim printre rigori, ci ni le însuşim, asumăm şi ne adaptăm "obligativităţilor" ştiind că acestea înseamnă izbândă, mântuire, salvare.

Initial am decis sa nu postez pe acest subiect. Apoi am vrut sa scriu despre dimensiunea spirituala a icoanei, dar am renuntat si am sters ceea ce am scris. Ultima varianta, cea la care am decis in cele din urma sa raman este o scurta prezentare a dezbaterilor asupra posibilitatii de existenta a icoanei.
Pentru inceput trebuie spus ca Tertulian, Clement din Alexandria si chiar Origene s-au pronuntat impotriva icoanelor inca din sec III. Motivul lor avea la baza teama ca paganii crestinati nu vor vedea diferenta intre idolii lor si sfintele imagini.
Secolul IV debuteaza printr-o decizie sinodala luata la Elvilla (Spania) care prin canonul 36 interzice asezarea imaginilor in biserici sau zugravirea pe peretii acestora. Decizia este sustinuta de Epifanie din Salamina si de Eusebiu din Cezareea. Partea interesanta este ca Eusebiu ofera date despre iconografia primei jumatati a sec. IV chiar daca pozitia sa este iconoclasta.
Sf. Vasile cel Mare este cel care sustine ca cinsitea icoanei se transmite sfantului reprezentat si nu lemnului pe care acesta este pictat, in timp ce Sf. Ioan Gura de Aur face o paralela intre functia icoanei si cea a predicii.
De mare ajutor in argumentatie ne este si cererea Sf. Nil Sinaitul care cere zugravirea scenelor din Noul si Vechiul Testament, pentru ca "acela care este neştiutor de carte şi nu poate să citească dumnezieştile Scripturi, prin contemplarea picturii îşi va aduce aminte de faptele minunate ale celor care au slujit adevăratului Dumnezeu".
Regret, dar e tarziu, voi continua maine doamnelor si domnilor.

Citat:

În prealabil postat de Lady Brightside (Post 530772)

Eventual sfatuieste-o sa le sarute printr-un servetel ca sa pastreze igiena, dar atat.

Daca ai mizat pe simtul ridicolului, iti iesea mult mai bine daca propuneai ca el sa-si sarute prietena, printr-un servetel, dupa ce ea saruta icoanele "infecte" ca pana la urma probabil grija aici ajunge de fapt.

E bine cu servetel ca nu raman urme de ruj. :71:

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 530862)

Ma gandeam ca daca formulez asa isi formeaza "imaginea" in cap si vede cat de... iesit din comun e. :P Dar optiunea ta, recunosc, e mai buna!

M-am distrat foarte tare citind unele mesaje de la acest subiect. Tot felul de idei si strimbe.

Ma simt plina de emotie si evlavie sarutind sfintele icoane si rugandu-ma in fata lor. Nu sunt vrednica de sfintenia lor.

In ceea ce priveste daca este sau nu igienic: Hai serios! La asta te gandesti? Spune o rugaciune mai bine.

Sau mai bine, fratilor crestini ortodocsi de pe acest forum, sa facem rugaciune pentru cei care nu sunt lasati de cei apropiati sa-si manifeste credinta.

Citat:

În prealabil postat de marius.necktarios (Post 530838)

1.Cultul cinstirii icoanelor in Biserica noastra a fost stabilit odata pentru totdeauna la sinodul VII-lea ecumenic, unde Sfintii Parinti au ajuns la concluzia, sigur luminati de Duhul Sfant, ca: cinstirea iconelor nu este idolatrie. Insa cultul cinstirii icoanelor este prezent in Sfanta noastra Biserica inca din primul veac crestin. Chiar Mantuitorul a fost primul care a zugravit prima icoana, cunoscuta in Traditie ca "Sfanta Mahrama", pe care si-a lasat chipul Sau intiparit. Mai apoi, cunosteam de asemnea ca Sfantul Apostol Toma a pictat 12 icoane ale Maicii Domnului pe care le-a impartit celor 12 Apostoli. Iata deci, cat de vechi si ce radacini are cultul cinstirii sfintelor icoane in Sfanta noastra Biserica.
Insa multi eretici au condamnat acest cult, aducand multe contestatii, iar cea mai utilizata fiind asa zica incalcare a poruncii a II-a din Decalog. Sigur, acesta este o desartaciune, fiindca noi nu ne inchinam materialului din care este confectionata icoana, ci celui pe care il reprezinta, adica un chip sfant. Nu ne limitama doar la latura materiala a icoanei, ci ne ducem mai departe, la dimensiunea spirituala a acesteia. Icoana este purtatoare de sfintenie si de har, prin ele revarsandu-se harurile lui Dumnezeu. Si avem icoane facatoare de minuni, icoane care plang care nimeni nu le poate contesta. Deci, ele fiind sfinte, sfintesc si pe cei care se inchina in fata lor. Sfintele icoane, mai sunt cunoascute si ca fiind "biblia celor necunoscatori de carte", iata deci ca au pe langa scopul dea ne sfinti, si scop pedagogic. Dumnezeu, prin porunca a II-a interzice inchinarea la idoli, pai oare sfintii sunt idoli? NU! Daca mergem si mai adanc in miezul problemei, vom vedea ca Dumnezeu da porunca lui Moise sa faca doi ingeri pe Sfantul Chivot...
Acesta este in mare cultul sfintelor icoane care sunt atat de cinstite in Biserica noastra Apostoleasca si Soborniceasca.

2. Nu am auzit pe nimeni sa se fi imbolnavit ca a sarutat sfintele icoane, ci din contra, am auzit ca s-au vindecat de neputintele si patimile lor.

Nu ne obliga nimeni sa sarutam icoanele.
Acesta aceste o "obligatie" transata de Sfanta Biserica, la sinodul al VII-a ecumenic pentru a cinsti sfintele icoane, iar un mod de cinstire al lor este ale saruta cu credinta.
Biserica Ortodoxa promoveaza cultul icoanelor, de aceea se face procesiuni cu icoanele, de aceea le picteaza pe peretii bisericilor s.m.a.d

Chiar daca icoanele se pot cinsti fie in biserica, fie in casa omului, si se pot privi cu placere ,respect si evlavie,totusi actul fizic de a saruta materialul care reprezinta suportul icoanei mi se pare totusi o exagerare usor bigota !
Si,cum am mai spus, mi se pare ca exista in acest comportament un risc destul de periculos de a fi incalcata porunca a 2-a a Decalogului !
De ce, sa ne priclitam noi mantuirea,riscand sa calcam una dintre porunci,doar din dorinta bigota si "babeasca " de a saruta materialul icoanei ???
Ce atigere grava credintei, si ce pacat revoltator ,ne facem daca, suntem mai retinuti in privinta sarutarii icoanelor,insa in schimb ne straduim sa si aplicam cele 10 porunci prin fapte bune in realitatea concreta,si sa nu ramanem la un ritualism bisericesc steril ???