Forum Crestin Ortodox - Cum ar trebui

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - Cum ar trebui (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=16886)

Citat:

În prealabil postat de antoniap (Post 538828)

Citeste scrierile parintelui Arsenie Boca si vei gasi raspunsul pe care-l cauti. Acest tip de necazuri reprezinta chemare speciala spre viata placuta lui Dumnezeu sau chiar spre sfintenie, deci reprezinta o dovada de iubire.

Asa cum un baiat care iubeste o fata care nu-i acorda atentie o mai si necajeste pentru a atrage atentia asupra lui, tot asa si Dumnezeu, prin necazuri, ne atrage atentia asupra faptului ca El exista si i se cuvine ,,toata slava, cinstea si inchinaciunea'', asteptand cu multa rabdare sa ne ofere un coltisor de rai.

Nu te razvrati, asadar, ci iarta, ca sa fii iertata, iubeste-ti vrajmasii, ca sa fii placuta lui Dumnezeu. Deocamdata, trebuie sa lupti cu mandria si sa intelegi ca prin incercarile pe care le ai, Dumnezeu te poate ajuta sa obtii smerenia. Mantuirea e o comoara care se obtine greu si nu fara smerenie. Sa vedem in incercarile noastre mila lui Dumnezeu. Altminteri, facem voia celui rau care nu ne poate aduce decat deznadejde care este cea mai paguboasa pentru suflet.

Asadar, pentru inceput, sa fugim de deznadejde, amintindu-ne ca Hristos, Care a patimit pentru a face posibila mantuirea noastra este bucurie, este inviere. A fost atat de bland si smerit! S-a rugat pentru rastignitorii sai. A fost Dumnezeu si totusi nu si-a dorit nici comori materiale, nici luxuri.

Trebuie sa ne rugam pentru cei care ne gresesc, deoarece si ei au ispite si patimi ca si noi. Pacea sufleteasca ne permite in primul rand sa intelegem altfel oamenii si pe noi insine.

Sa avem rabdare si vom observa ca, daca suntem exigenti cu noi insine, un pacat care acum ni se pare mic ( de exemplu mandria), peste catva timp ni se va parea un mare izvor de alte pacate si de tristete. Iar Dumnezeu celor mandri le sta impotriva.

sunt cuvinte frumoase si adevarate dar care intra doar in inimile sanatoase. Si nu am spus ca nu am mandrie, dar nici smerenia nu stiu (sau poate atunci cand sunt ranita nici nu vreau) sa o capat. Toate sunt daruri de la Dumnezeu dupa cum spunea un parinte cu care am vorbit, iar daca Dumnezeu nu vrea sa mi ofere acel cuvant/gest/traire care sa mi strpunga inima asa voi ramane in veci. Si cine a spus ca eu vreau castele si averi? Eu am spus ca nu imi doresc decat pace si dragoste. Wow....ce mult imi doresc. Sunt lucruri de neatins pentru mine

Citat:

În prealabil postat de AGabriela (Post 538826)

Si acum va intreb pe dvs....puteti iubi fara sa va simtiti iubit? Daca da va felicit inseamna ca sunteti desavarsit, daca nu la ce trageti la raspundere pe altii ca nu o pun in practica daca nici dvs nu o puteti pune?

In primul rand probabil ai o definitie sentimentalista a dragostei.
Adica faci un gest de dragoste daca te trage inima, daca nu, da-o incolo de morala, de principiu, de crestinism, Evanghelie, Dumnezeu, etc.

Daca nu gandesti asa sau crezi ca pot indrepta chestia asta, sa-ti mai spun un secret: nimeni nu e perfect, nimeni nu are o dragoste perfecta dovandita peste noapte, dragostea nu e ceva cu alb si negru, dragostea se construieste.

La inceput o sa-ti fie greu sa invingi ura, comoditatea, dar stiind ce e bine si ce e rau si facand gesturile iubirii, in paralel cu rugaciunea, pocainta, smerenia, cu timpul ai sa dobandesti si dragostea ca sentiment afectiv si roadele ei.

Altfel, ai sa continui sa te plangi de lipsa ei, pana ai sa inchizi ochii de tot in acesta lume.

Citat:

În prealabil postat de AGabriela (Post 538833)

Nu deznadajdui. Poti mai mult decat crezi. Dar cuvintele mele sunt neputincioase. Sfantul Siluan Athonitul sa te ajute sa iesi din aceasta stare:

http://www.scribd.com/doc/124818895/...adul-smereniei

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 538834)

Sa stiti ca nu am nici principii, nici moralitate, iar de crestinism ce sa mai spun: in conditiile acestea nici nu ma pot numi crestina. Mi-ati spus ceea ce stiam deja. Nu va doresc decat o ora sa vedeti lucrurile cum le vad eu acum, sa intelegeti dragostea cum o inteleg eu si sa il percepeti pe Dumnezeu cum il percep eu...poate veti intelege mai apoi si pe ce nivel ma aflu ca sa primesc mustrarile dvs, caci se pare ca nu stiti decat sa mustrati fara a va osteni sa pricepeti. Multumesc

Citat:

În prealabil postat de AGabriela (Post 538825)

"Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia" - sigur raspunsul pe care-l voi primi la intrebarea "Cum obtin Duhul Sfant?" o sa fie "Prin smerenie!". Iar acum va intreb domnule Alin "Cum obtin smerenia?" Astept un raspuns la fel de destept si reusit pe masura dvs....sau poate o sa-mi spuneti prin "Pocainta, Sf. Spovedanie!"

Smerenia este o consecinta a pocaintei si la pocainta se ajunge printr-o sincera evaluare a propriei persoane, prin recunoasterea sincera a deciziilor gresite luate in viata care te-au dus la nemultumirile din prezent.
Atat timp cat orgoliul o sa fie sus si asumarea greseilor pe jos, nici nu se pune problema sereniei.
Atat timp cat vei da vina pe cei din jur, pe duhovnic, pe viata, pe Dumnezeu, este clar ca pocainta nu exista nici macar la nivel de intentie asadar ce sa mai vorbim de smerenie.

Citat:

, iar eu va spun ca ma spovedesc fara sa ascund nimic, dar cum fac sa ma pocaiesc cu adevarat, sa simt, sa il iubesc pe Dumnezeu in situatia in care eu il percep insensibil?

Spovedania lipsita de pocainta si faptele credintei, este egala cu zero.
Ca sa nu mai vorbim ca a da vina pe Dumnezeu pentru lipsurile noaste este chiar la opusul pocaintei.

Citat:

Sincer ma cam invart in jurul cozii si sunt satula de astfel de rapunsuri pe care sa nu le pot pune in practica.

Am vazut si postarile tale mai vechi, si desi pe alocuri recunosti ca ai niste probleme serioase, practic refuzi sa lupti cu ele dand bir cu fugitii inclusiv de cei care te-ar putea ajuta, orice doar sa nu te schimbi.

E drept ca in cazul unor patimi grave omul pierde controlul asupra sa, insa situatia nu e niciodata atat de grava decat in cazul celor care ori sunt bolnavi psihic ori aleg sa se statorniceasca in rau, spunandu-i "bine" indiferent cat de mult viata incearca sa le arate ca gresesc.

Citat:

Si de raspunsuri sarcastice sunt satula. Daca nu veniti cu o solutie concreta si/sau nu va intereseaza situatia la ce mai postati aici?

Sarcastic este pentru ca descrie exact tragicomicul situatie, "caine raios cu coada pe sus" desemneaza o o persoana care desi are destule pacate si prea putina virtute, tot flutura steagul unui orgoliu intact, ca ultima avere care i-a ramas.
Ei bine, "averea" asta este cea care sta in calea schimbarii si probabil nu de putine ori pana acum a stat si in calea binelui cautat.

Citat:

Sigur ca definitia dragostei o gasim in Biblie la I Corinteni , cap. 13. Oare nu se leaga tot de prezenta Duhului Sfant?

Cineva spunea ca noi toti suntem sub sipotul Harului. Ca Harul este asemena Soarelui, care rasare si peste cei buni si peste cei rai, Diferenta o face alegerile noastre, unii aleg sa stea in lumina, altii sa fuga de ea.
De asta lumea se imparte in sfinti (sau cei care merg pe drumul sfinteniei) si pacatosi (cei care refuza sau bat pasul pe loc).

Citat:

Am spus foarte clar: speranta spre mantuire, speranta de a fi fericita, iar acea fericire sa se reflecte si la persoanele din jur... este gresita speranta mea?

Speranta care nu e urmata de actiuni concrete este o speranta desarta.

Citat:

În prealabil postat de antoniap (Post 538836)

Va multumesc

Citat:

În prealabil postat de AGabriela (Post 538838)

Sa stiti ca nu am nici principii, nici moralitate, iar de crestinism ce sa mai spun: in conditiile acestea nici nu ma pot numi crestina. Mi-ati spus ceea ce stiam deja.

Atunci de ce continui sa dai vina pe Dumnezeu?

Citat:

Nu va doresc decat o ora sa vedeti lucrurile cum le vad eu acum, sa intelegeti dragostea cum o inteleg eu si sa il percepeti pe Dumnezeu cum il percep eu...

Seamana a blestem..

Citat:

poate veti intelege mai apoi si pe ce nivel ma aflu ca sa primesc mustrarile dvs, caci se pare ca nu stiti decat sa mustrati fara a va osteni sa pricepeti. Multumesc

Ba am inteles foarte bine asa cum inteleg ca preferi sa nu faci mai nimic dar vrei lucruri la care altii au ajuns cu multa osteneala si rastignire de sine.

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 538841)

Atunci de ce continui sa dai vina pe Dumnezeu?

Era un raspuns ironic cand am spus ca nu am principii si moralitate daca nu v-ati dat seama

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 538841)

Seamana a blestem..

De o ora de blestem va pierdeti cu firea? Asta chiar m-a facut sa zambesc. Fiti fara grija...il retrag, asa ca va las in seama lui Dumnezeu sa va descopere cum sa tratati sufletele care pur si simplu nu mai pot astfel incat sa va ia mustrarea de pe buze si din inima.

Citat:

În prealabil postat de AlinB (Post 538841)

Ba am inteles foarte bine asa cum inteleg ca preferi sa nu faci mai nimic dar vrei lucruri la care altii au ajuns cu multa osteneala si rastignire de sine.

Daca va uitati mai bine in posturile mele de mai sus chiar am recunoscut acest lucru si anume ca in momentul de fata nu mai sunt in stare sa fac ceva

Toate bune domnule AlinB

Pentru ceilalti colegi de forum: sunt convins ca sfaturile dumneavoastra sunt bine intentionate, insa numai cineva care a trecut/trece prin ce a trecut colega "aGabriela"" o poate intelege!
E cumplit sa iubesti pe cineva iar persoana respectiva sa nu aiba acceleasi sentimente!

Citat:

În prealabil postat de AGabriela (Post 538843)

Era un raspuns ironic cand am spus ca nu am principii si moralitate daca nu v-ati dat seama

Dar stiu ca stii sa te auto-ironizezi..

Citat:

Facusem o constatare, nu m-am speriat.
Probabil ai fi dezamagita daca ti-as spune ca am trecut deja pe acolo pe unde esti tu.

Citat:

În prealabil postat de AGabriela (Post 538843)

Daca va uitati mai bine in posturile mele de mai sus chiar am recunoscut acest lucru si anume ca in momentul de fata nu mai sunt in stare sa fac ceva

Cum sa nu. Pentru ca faci totusi si acum, dar nu faci ceea ce este bine, ci ceea ce dicteaza orgoliul si fuga de responsabilitate.

E asa greu sa va re-evaluezi deciziile de viata sa vedeti unde ai gresit?
Atunci cand ai intors spatele unor oameni?
Atunci cand ai sarit in bratele altora desi trebuia mai multa prudenta?
Atunci cand poate trebuia sa depui un efort in plus si ai preferat sa lasati lucrurile balta?
Atunci cand trebuia sa faci ce stiai ca e bine si nu ce dicteaza orgoliul?
etc.

Schimbarea poate incepe de la un lucru foarte simplu, sa accepti ca ati ajuns aici pentru ca ai facut alegeri gresite, cu mult "EU" si foarte putin "Dumnezeu".

Crezi ca poti face asta macar?