Pentru d=voastra si alti pagani, atei, totul e o anecdota si o bataie de joc vis-a-vis de crestini, dar sa stiti ca pentru un om care nu poate avea copii e o tragedie, iar daca are ajutor de la sfinti cu atat mai bine, ce va pasa? De ce va place sa intaratati lumea si nu lasati oamenii in pace? Ati avut vreo suferinta in familie, ca sa stiti cum e? De ce avem noi romanii, unii, tendinta asta sa nu fim seriosi si sa luam absolut totul la misto? Nu putem chiar asa sa ne batem joc de tot si de toate, de suferintele oamenilor de Dumnezeu, de orice, altceva mai constructiv nu sunteti in stare sa faceti?

Termenul de anectoda pe care l-am folosit nu este cel cu intelesul din DEX, care trimite cu gandul la o poveste hazlie. Am folosit acest termen imprumutandu-l din limba engleza datorita faptului ca nu are corespondent in limba romana.

Mai precis: https://yourlogicalfallacyis.com/anecdotal

anecdotal
You used a personal experience or an isolated example instead of a sound argument or compelling evidence.

Si daca tot suntem la capitolul "erori de logica" va rog sa aruncati un ochi si pe cele doua erori pe care, zic eu, le-ati comis dumneavoastra in mod evident:

1) https://yourlogicalfallacyis.com/strawman
strawman
By exaggerating, misrepresenting, or just completely fabricating someone's argument, it's much easier to present your own position as being reasonable, but this kind of dishonesty serves to undermine honest rational debate.

2) https://yourlogicalfallacyis.com/appeal-to-emotion
appeal to emotion
Appeals to emotion include appeals to fear, envy, hatred, pity, pride, and more. It's important to note that sometimes a logically coherent argument may inspire emotion or have an emotional aspect, but the problem and fallacy occurs when emotion is used instead of a logical argument, or to obscure the fact that no compelling rational reason exists for one's position. Everyone, bar sociopaths, is affected by emotion, and so appeals to emotion are a very common and effective argument tactic, but they're ultimately flawed, dishonest, and tend to make one's opponents justifiably emotional.

Eu traiesc in Romania, si mi se pare normal sa mi se raspunda in romana, in plus nu dau doi bani pe explicatiile acestea, iar dupa cum vad, va ascundeti dupa teorie multa, va ascundeti dupa deget, nu sunteti sincer, si pozitionati totul la un nivel rational, fara absolut nici un sentiment. Aici nu este o dezbatere de tip occidental debate cu argumente si contra argumente, nu suntem roboti atei, suntem oameni si mai avem si sentimente.

Scuze pentru fragmentele in limba engleza! Scriu de pe telefon, intr-un spatiu public si nu am avut disponibilitatea necesara sa traduc. O voi face mai tarziu, daca exista doritori.

Revin mai tarziu si pentru a raspunde "argumentelor" dumneavoastra, de tip ad hominem (atacuri la persoana).

Nu o sa convingeti in veci cu argumente un credincios, va raportati la cu totul altceva, va pierdeti vremea de pomana, de asta ziceam ca e nu deloc cu sens ce faceti. Logica e cea mai ilogica stiinta.

Permiteţi-mi o mică observaţie, neutră, fără intenţii răutăcioase la adresa Inorogului: în jocurile psihologice (cu care oamenii îşi umplu, din păcate, cam tot timpul vieţii) este aproape inevitabil să nu:
a) folosim termeni din alte limbi (şi spunem, de pildă, i love you, în loc de te iubesc - întrucât jocul psihologic este o cădere a persoanei care se teme de autenticitate şi care nu poate trăi relaţia de intimitate - nu în sensul sexualizat, ci în sensul propriu, de relaţie sinceră, fără ascunzişuri, onestă, autentică, fără frici şi mecanisme de apărare)
b) punem măşti, ca la teatru, de la modul de a vorbi la modul în care ne alegem un nume (oricare altul dar nu cel real, al propriei identităţi)
c) ne arătăm la un moment dat adevărata faţă. Ca poantă! Ca prilej de hahaha, te-am păcălit, respectiv, aoleu, iar m-am păcălit.

O metodă de a invita pe interlocutor să renunţe la jocul psihologic şi să aleagă o relaţie onestă, autentică este cea pe care tocmai am folosit-o pe un alt topic, anume întrebarea: cine eşti şi ce motiv ai să scrii pe forum şi ce scop urmăreşti. În funcţie de modul în care decurge răspunsul, vom afla dacă preopinentul renunţă la jocul psihologic sau alege să îl continue la un alt nivel, probabil mai sofisticat. Puţină răbdare, aşadar!

Se prea poate sa aveti dreptate.

Voi raspunde si celorlalte postari. Tineam insa neaparat sa va raspund dumneavoastra acum.
Apreciez nespus de mult sinceritatea dumneavoastra (nu sunt sarcastic). Chiar daca suna ciudat, afirmatia dumneavoastra este una deloc irationala. Foarte putini credinciosi scriu negru pe alb ceea ce ati scris dumneavoastra. Reactiile mele apar atunci cand se pretinde ca, virgula, credinta este perfect rationala. ...Nu sunt putini cei care fac astfel de afirmatii. De fapt nu m-ar mira sa va vad si pe dumneavoastra, mai tarziu, contrazicandu-va propria observatie.

Nu inteleg prea bine . Adica intelegeti ca eu am zis ca exista o limitare a credintei fata de ratiune? Si ca de la o intrebare mai mica se ajunge la una si mai mare?
Daca asa este , as dori sa subliniesz ca,credinta e altceva,e o calitate noua ,nu doar o ratiune mai restransa ,si nu mai are spaima in fata infinitului.Credinta opereaza cu infinitul fara a se pierde ca ratriunea in fata unui finit mai complex . Fizica a incercat sa explice universul prin ecuatii . Dar ieseau miliarde de ecuatii ,ori noi deja de la 3 ecuatii in sus ne blocam .
Credinta reduce totul la o stare de spirit ,noi suntem limitati ,si intrebatori . Si in aceasta stare,apare fara nici un preaviz Dumnezeu , care lumineaza totul . Accepta omul asa cum e,limitat si plin de intrebari: doar ca Dumnezeu vine sa ne arate un alt drum,nu e meritul sau vina omului pentru acest nou drum .

'De ce exist ' nu e la fel cu 'de ce sunt pietrele deosebite?'
Deosebirea intre pietre e proprie capacitatilor umane si deci se poate face apel la stiinta
"De ce exist?" nu poate fi rezolvata prin stiinta , caci este o intrebare despre sine insusi ,deci pune la indoiala insasi ratiunea mea .E o intrebare dincolo de mine ,la care imi trebuie un raspuns din afara .
Un raspuns la aceasta intrebare ,dat de mine insumi , nu prea prezinta incredere .
As vrea ca Creatorul meu sa spuna de ce exist,nu eu insumi despre mine


As vreea sa subliniez ca principala contributie a credintei nu mi se pare la nivelul ratiunii logice ,unde lucrurile sunt la fel de posibile,asa cdum si subliniati.
Contributia este mare la nivelul axiologic ,nu logic ,adica in domeniul valorilor. Acolo , fara nici o explicatie ,lucrurile incep sa se inchege si sa capete contur .In acest teritoriu,logica doar admira frumusetea ,si nu o creaza neaparat .