De la oameni nu astept absolut nimic. Sau... in orice caz... nimic pentru mine personal. Ea pentru mine nu e oricine, ci e cineva special. Eu am inceput sa ma apropii de biserica foarte tarziu... Ea din copilarie se ruga, tinea posturi grele, inclusiv de ulei (ceea ce eu nici acum nu sunt in stare, nu pentru ca n-as putea, ci fiindca niciodata nu mi-am propus sa ma abtin)... Am fost in casa parintilor ei de nenumarate ori, iar acestia ne considera aproape la fel ca pe copiii lor. Asta privind latura sensibila a lucrurilor. De cealalta parte, ea, nu doar ca a terminat o facultate cu merite deosebite, dar are o functie de conducere, stapaneste bine un dialog, avand abilitati intelectuale mult peste medie... De aici "pretentia" mea, fata de ea, fiindca se coboara la o barfa atat de josnica, si o duce mai departe, mai ales intr-un loc unde acest subiect ar fi trebuit sa fie "tabu".
In mod ciudat, nici eu si nici ea n-am suferit in mod real, la fel de mult cat a suferit sotia mea. Dimineata urmatoare, m-a rugat sa o sun si sa-mi cer si eu iertare, intrucat ea deja si-a cerut... Iertare pentru ce? Cu ce i-am gresit eu? Cu ce mi-a gresit ea? Ce sa-i iert? Daca macar s-ar fi legat de mine sau de cineva drag sufletului meu... Poate atunci as fi avut motive sa iert, desi... m-ar fi durut exact la basca!... Dar ea nu mie mi-a gresit. Pana nu am o discutie cu duhovnicul, nu pot sa iau nici o decizie.
De altfel nu pot sa spun ca "nu vorbim". La intrarea in post (postul lor), care a fost la cateva zile dupa "eveniment", a venit cu "mosii". Nu eram nici suparat, nici vesel si desi am incercat un dialog cat de cat "simpatic", in mod ciudat, tot ea se simtea ofensata, nicidecum sa-si reconsidere pozitia, sau macar sa recunoasca faptul ca "a gresit" vorbind astfel in fata noastra...
Cu mai bine de un an in urma, cineva care avea o cabana la munte, ne-a sugerat sa "luam o pauza" si ne-a dat cheia sa mergem intr-un weekend sa ne relaxam. Sa nu fim singuri, am luat-o si pe ea cu copiii, considerand ca si ea simte nevoia de o astfel de iesire. Nu spun cum ne-am inghesuit in masina ca sa putem incapea. Acolo s-au intamplat multe, dar in final doua lucruri au pus capac. Sotia mea a considerat ca era firesc sa lasam cabana la fel cum am gasit-o si a rugat-o si pe ea sa ajute la curatenie (avand in vedere ca ai ei, fiind mai mici, erau mai greu de stapanit intr-un astfel de loc si au mai facut nazbatii...) Ea a acceptat dupa ce a fost profund indignata ca trebuie sa faca curat si sa spele pe jos cu mopul... Iar in final s-a apucat sa vorbeasca despre profesoara de matematica a fiilor mei, lucruri cu totul deplasate, avand in vedere ca intamplator o cunoastem extrem de bine, si cu atat mai mult avem incredere in ceea ce ne spun copiii nostri despre modul cum preda si cum se manifesta... Acolo eu ... n-am mai incaput in discutie, fiindca sotia a fost o adevarata "leoaica", in apararea profesoarei. Pana acasa au bocit intruna amandoua, iar la final, tot sotia mea si-a cerut iertare, iar aceasta... si-a cerut si ea la randul ei... OK, inteleg... asa e firea ei... Nu se poate stapani, dar cand vorbim de Biserica prin care noi nadajduim sa ne mantuim si de slujitorii lui Dumnezeu care indraznim sa credem ca mijlocesc si se roaga pentru noi, ce atitudine sa am, pentru a nu-L mania pe Dumnezeu? Oare nu gresesc prin tacere, ca si cum i-as da dreptate cum ca preotii dupa nou nu au har si nu slujesc in Duh? Aceasta nedumerire o am, si de aceea trebuie neaparat sa vorbesc cu duhovnicul cat mai curand posibil...

Te rog defineste concret ce inseamna aceasta exprimare "preotii dupa nou".

Eu aş fi încercat să nu fac varză încă unul din puţinele topice în care nu se cleveteau preoţii.

Oare nu aveai zeci de titluri cu bârfă din belşug?
Uite aici unul pe care ai putea să te duci repede: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16821

Probabil ca intre timp ai inteles. In tara noastra, inafara de bisericile (greco/romano) catolice, mai avem si biserici sau manastiri pe stil vechi. Intre cei de pe stilul vechi (stilistii) si cei "de pe nou" (sau dupa ceea ce oficial numim BOR), datorita celor 13 zile diferenta, s-a creat o ruptura care de foarte multe ori este o mare piedica in calea mantuirii noastre, datorita mandriei: "Noi suntem cei buni! Ceilalti nu au Harul lui Dumnezeu!"

Daca am facut sau nu, varza, acest topic, stie Dumnezeu. De la tine imi cer iertare daca ti-am gresit cu ceva.
Nu am avut in intentie sa vorbesc despre asta, dar pur si simplu s-a intamplat. Pe topicele cu pricina... nu obisnuiesc sa intru. Aici nu de barfa e vorba, (cel putin nu cred ca vei gasi in arhiva acestui forum, in ce ma priveste, o alta atitudine, decat de aparare a preotilor), ci de "povara" unui gand, cum ca m-am maniat si m-am certat cu cineva (fie si pe stil vechi). Faptul ca una spun si alta fac, imi da de gandit, fiindca mai am mult de lucru cu rabdarea si blandetea fata de cei din jur!...
Iertare inca o data!

"Mândria" fiind la cei care fac ascultare sau la cine? :39:

..."A face ascultare!..." Pai tocmai ca de aici porneste tot necazul. Fiecare pretinde ca "face ascultare". Stilistii, asa inteleg ei sa faca ascultare... Nu stiu daca preotii lor, ataca sistematic biserica de pe nou... Mai degraba cred ca e vorba de o neintelegere... insusita. Ei (credinciosii stilisti) NU VOR sa accepte ca Duhul Sfant nu tine de calendar, ci de dragoste si smerenie. De aici, probabil si mandria... Noi am facut si facem ascultare, dar tocmai aceasta "ascultare" ne coboara in ochii lor, amintind mereu cum ca adevarata ortodoxie (la Ierusalim sau pe Muntele Athos) este aceeasi cu cea tinuta de ei, judecand dupa calendar!... Din pacate, este cu neputinta sa convingi un stilist ca simti harul lui Dumnezeu la mormantul unui duhovnic care a slujit o viata, dupa noul calendar (ex. Parintele Paisie Olaru, sau Parintele Iustin Parvu, sau Parintele Arsenie Papacioc, doar cativa care ajung la inima omului si de dincolo de mormant, sau mai ales dupa ca au plecat din lumea aceasta).
Am fost astazi si m-am spovedit, iar parintele a zambit si a spus: "Cum ne-am putea mantui, daca fiind in corabii diferite, dar mergand in aceeasi directie, dorim sa-i scufundam pe cei ce se afla in corabia cealalta? Mai bine ne rugam unii pentru altii, sa ajungem cu bine acolo unde ne dorim sa ajungem!"
Ei cu-ale lor, noi cu-ale noastre... Daca nu ne toleram... e mai bine sa nu ne amestecam!...

Vorba lungă, sărăcia omului.

Ştiu şi eu: l-ai făcut varză. Şi degeaba-mi ceri iertare dacă continui cu acelaşi tupeu să faci ghiveci din topicul ăsta.

Tu chiar nu vezi că aici oamenii se prezintă?
Aşa se şi numeşte acest topic: "Noi membri pe forum".
Dacă vrei să ne zici poveşti nemuritoare sau vrei ceartă cu stiliştii, du-te frate pe un topic dedicat sau deschide tu unul!

Aici prezintă-te!
Zi cine eşti, spune ceva mai haios sau mai sobru despre tine.
Când trag şi eu aer în piept şi încerc să mă prezint, hop toleranţa cu buzdugane între stilişti şi noii calendarişti...

Buna!

Ma numesc Diana, sunt casatorita, locuiesc in Arad.

Sunt crestin ortodoxa practicanta, apolitica, in fara de bunica nu am avut in familie crestini ortodocsi practicanti, decat sotul meu in prezent.

Imi plac: istoria, in special cea despre al doilea razboi mondial si perioada comunista, biografiile, inotul, gimnastica, atletismul, muzica.

Sunt convinsa ca ortodoxia este calea mantuirii si consider ca unicul scop in viata al ortodocsilor este mantuirea. Imi place sa ascult muzica ortodoxa dar si laica si sa asist la conferinte pe teme ortodoxe. Imi plac dezbaterile, imi place sa calatoresc si prefer muntele si orasele mari, unde pot vizita muzee, galerii, imi place sa merg la teatru si la filarmonica.

Mi-ar place daca as putea sa citesc/gasesc informatii despre viata ortodocsilor crestini din zilele noastre.
Va doresc un post plin de bucurii tuturor celor care activati pe forum!

vă rog să mă scuzaţi, dar eu aş zice că topicul în special, este făcut pentru om şi nu omul pentru topic!
adică, e ca şi cum ar fi câţiva prieteni strânşi laolaltă, schimbând impresii despre una despre alta şi deodată apare cineva vădit îngrijorat spunând "fraţilor uitaţi ce mi s-a întâmplat", moment în care este luat la rost de genu "ia du-te băi şi cântă la altă masă" (topic)!

am citit despre experienţa ta Moş.neagule cu acea doamnă şi tot ce pot să-ţi spun e că iertarea nu se impune! nu poţi să strângi din dinţi şi să ceri doamnei care-a comentat maliţios pe marginea subiectului cu părintele respectiv, împăcarea. Iertarea vine în timp şi ca urmare a unor împrejurări. Eu ştiu că omul când se simte vinovat nici măcar nu trebuie să ceară iertare, totul stă în atitudinea lui, la felul cum ,stingher, se străduie să-ţi căştige bunăvoinţa.. să te vadă din nou zâmbind! este gestul omului care nutreşte afecţiune, empatie, respect faţă de persoana ta. abia din acel moment te gîndeşti la iertare! de fapt, cred că din acel moment simţi că s-a şi ridicat bolovanul de pe inimă şi începi să respiri în voie :)
te va ajuta şi discuţia cu duhovnicul personal pe temă, fără îndoială, dar efectul în sine (al iertării) apare în timp şi în funcţie de dispoziţia doamnei, prietena de familie, dacă va dori să nu dispari din viaţa dânsei! cu atât mai mult că nu este în vreun fel (direct sau indirect) implicată în povestea cu "flirtul" atribuit acelui preot. Nu forţa lucrurile! ai răbdare şi momentan evită orice iniţiativă ! eu vă doresc împăcare grabnică!

referitor la respectarea... topicului... deh... ce formalişti suntem.... zic şi eu că, deşi sunt cam contrariată de atmosfera wild (ca să fiu "imparţială") a forumului... la o adică facebocul e grupă mică de grădiniţă faţă de ce-i aici, încropesc şi eu o prezentare!!
deci.. numele meu este Eliza şi Georgiana (dorinţa naşei), sunt din Bucureşti, lucrez la tribunal, sunt şi eu (din fericire) născută şi crescută în credinţa ortodoxă şi îmi place să-mi fac noi cunoştinţe, să vorbesc despre varii motive cu oameni diverşi (fie ei atei sau ce-or fi), ah! mai puţin cu rău-voitorii... dar ăştia sunt greu de ignorat :D şi astfel să aflu lucruri şi întâmplări din care să pot învăţa. E bine să iei aminte la ce povestesc alţii despre viaţa lor şi greşelile comise ca să te pui în garda, să zic aşa, un fel de stand by faţă de o eventuală ispită identică în care ai putea cădea şi tu iar în acel moment să sune alarma cu acel "warning you're in danger of contaminationl!"
îmi plac şi mie cărţile şi călătoriile, dar prefer totuşi să cunosc oamenii! Doamne-ajută la toată lumea!