Vointa de a comuta spre o alta alternativa nu poate apare atunci cand fiinta este absorbita si implinita de ceva/in cineva.

Este simplu. Cand intreaga fiinta este concentrata deplin in obiectul atentiei stimulii exteriori nu au puterea sa miste mintea spre altceva.

Comutarea vointei se poate realiza doar atunci cand apare o decuplare sensibla, un spatiu gol care devine loc de manevra.

Balansarea vointei este un fenomen efect care are cauza directa o nestatornicie subtila preexistenta - o decuplare prealabila de Dumnezeu sau o legatura relativ fragila cu "libertate" la derapaj. In ghilimele, pt. ca libertatea autentica este libertatea la miscare in Dumnezeu - nu in afara acestuia.

Cand cineva vine si iti spune ca poti sa fii egal cu obiectul atenţiei si implicit te poti pune pe tine in locul lui Dumnezeu si tu alegi sa crezi aceasta afirmatie...orice se poate întâmpla..
Balansarea voinţei este un fenomen efect al faptului ca e...liberă. Voinţa liberă total, inclusiv sa sa intoarca impotriva Creatorului.
E posibil ca Adam sa nu fi facut ascultare de Dumnezeu sa mănânce din toti ceilalti pomi ai Raiului (cu o singura exceptie)şi oprindu-se din explorarea ("gustarea"? )creaţiei , a intrat şarpele în scenă .

Nu are legatura cu subiectul.

Nu s-a afirmat in topic ca a fi concentrat inseamna sa fii egal (??) cu obiectul concentrarii.

"Voinţa liberă total, inclusiv sa sa intoarca impotriva Creatorului." Este o libertate teoretica (definita corect politic).

In alternativa nu se gaseste o alta forma de libertate, ci damnare. In alternativa, libertatea isi pierde sensul ontologic.

Pt. o mai buna intelegere: "Iti las libertatea de a suferi vesnic". Teoretic este o forma de libertate - practic, dpdv al experientei nu este nicio libertate. In politica se apeleaza frecvent la aceste forme de definitie care ascund aspectul practic - teoretic corecte dar fara miez - forme fara fond. ( "Daca vrei sa te omori, ai toata libertatea. Nu iti ingradesc optiunea" - libertatea vointei inclinata spre distructie o valoare mai presus de valoarea vietii insasi).

Mai mult, este o libertate lipsita de discernamant - cunoastere clara a consecintelor, elementul de decizie se misca intre porunca si momeala, nu se bazeaza pe cunoastere reala/directa.

A nu sti ca Dumnezeu spune adevarul, atunci cand afirma ca vei muri, inseamna ca deja te afli in necunostinta (chiar inainte de luarea deciziei).

Mă refeream la ce a spus şarpele, că Adam "va fi ca Dumnezeu"
Adam s-ar fi aflat in necunostinta daca nu stia ca va muri, dar daca a stiut...e vointa libera. Tu legi cunoasterea de neputinta de a greşi, dar lucifer avea cea mai mare cunostinta dintre toti îngerii si a gresit primul, foarte multi oameni ajung pe treptele sfinteniei si apoi cad.Cred ca e vorba de vointa.

Greseala este intotdeauna o consecinta a intunecimii mintii.
Intunecimea mintii este cauza initiala.
Vointa este cauza actionala.

Mintea se intuneca fie prin necunoastere, fie prin forta lucrarii pacatului (tendinta spre pacat), fie prin ambele.

In cazul lui Lucifer si a protoparintilor presupunem ca nu pre-exista o lucrare pacatoasa in fiinta lor. Deci ramanem cu necunoasterea.

Necunostinta se manifesta sub diverse forme - cand confundam raul cu binele, dubiu, indoiala, inchipuiri fantasmagorice...

Si Lucifer si protoparintii au fost secerati de imaginatie fantasmagorica. Chiar daca Lucifer avea "cea mai mare cunostinta dintre toti îngerii" iar protoparintii "vorbeau cu Dumnezeu".

In plus, Adam nu a crezut ca poate muri...probabil pentru ca nu a cunoscut fenomenul mortii (daca l-ar fi cunoscut, Edenul nu era Eden). Este o speculatie, rationand in paradigma literala a Genezei.

Pai daca rămânem cu necunoasterea inseamna ca Dumnezeu e nedrept ca a pedepsit pe cineva care nu trebuia pedepsit din simplul motiv ca...nu stia,iar daca Cel care a dat legea morala e imoral...rezulta ca...tu Intelegi legea morala mai bine decat Dumnezeu. Exact ce a facut Adam?

Nu spun ca inteleg legea morala mai bine ca Dumnezeu.
Concluzia iti apartine.

Spun ca Geneza nu trebuie interpretata literal.

Pentru ca, inevitabil, rationand corect se ajunge la aceasta coliziune morala intrinseca... Si din nou, inevitabil, trebuie sa renuntam la ratiune si sa apelam la conceptul de "taina".

Din acest punct de vedere Geneza are doar o valoare cognitiv-morala, functia de baza - nu una istorica.

Este un sablon de instruire in virtutile fundamentale: credinta, ascultare, rabdare.

In fapt, nu stim ce a fost la Inceput, daca a existat un Inceput...sau un perpetuu prezent.

Păi noi nu prea rationam corect, credem ca rationam corect, pacatele sunt martorii acuzarii. Daca noi credem ca rationam corect, desi faptele mă (ne? ) contrazic, mă intreb ce a rationat Adam înainte de cădere cand era înconjurat de zidul de foc al harului si vorbea cu Dumnezeu faţă către faţă si... nu avea păcate. Oare avea o cunostinta mult mai mare decat noi despre..orice?

Ai mai promovat prostia asta si pe alt topic, cu alte cuvinte, incerci sa sugerezi ca Dumnezeu nu i-a oferit o alegere in deplinatate de cauza, deci este partas la alegerea gresita a omului.

Mare tampenie si nu cred ca as gresi prea mult daca as spune ca e de inspiratie diabolica.

Posibil...insa nu suficienta cat sa nu greseasca.

Prin rationament ajungem sa credem. Prin rationament ne infranam. Prin rationament gresim.
Unele rationamente sunt corecte, altele gresite.