Forum Crestin Ortodox - Mama si fratele nu se inteleg

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)

- Generalitati (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=503)

- - Mama si fratele nu se inteleg (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=17089)

Citat:

În prealabil postat de Carine (Post 550684)

Eu sunt prinsa in sandwich intre ei. Asa a fost intotdeauna. Si mi s-a bagat in cap ca eu sunt responsabila pentru toti si pentru toate. Si vazand cum mama si bunica ma preseaza sa vorbesc cu fratele meu ca sa-l conving de ceea ce vor ele, eu nu stiu ce sa mai fac. Mama imi spune "vorbesti, da?" si daca nu zic nimic, adica incerc sa ma eschivez se supara pe mine si incepe sa se certe si cu mine. Adica ceva de genu, daca nu esti cu mine esti impotriva mea.
[...]
Dar de fapt acum stiu ce sa fac, nu ma mai bag. Nu o sa ma mai simt egoista ca nu ma bag. Am inteles ca ei isi creaza singuri suferinta, si ca nu trebuie sa intru la mijloc, nu sunt datoare sa fiu arbitru sau sa fiu unealta unuia sau a celuilalt. Si poate ca cel mai important lucru este ca nici nu am puterea sa fac ceva pentru ei in privinta neintelegerilor pe care le au; mult timp am crezut ca oamenii sunt logici si asculta de argumente logice, dar asta este atat de fals, nici eu nu ascult de argumente obiective, suntem oameni si suntem subiectivi. Incercam sa-i explic mamei si fratelui anumite lucruri, dar ce drept am eu sa le spun ce sa faca? Ei nu au dreptul sa ma controleze pe mine si eu nu am dreptul sa-i controlez pe ei. Sa-si vada fiecare de viata si de mantuirea lui.
Asta este concluzia la care am ajuns. Si ma simt eliberata.

Nu te mai bagi, tu te mai lasi atrasa de mama/bunica/matusa in discutiile lor, nu justifici mai mult de o data atitudinea ta vis a vis de un subiect. Apoi taci. E foarte hazliu sa vezi cum cineva incearca sa te angreneze intr-o disputa iar tu pur si simplu sa nu "cuplezi" deloc. Intai uimire, apoi spume, apoi liniste.

Carine,
Eu sunt sigura ca tu stii demult raspunsul.....
Indiferent cat de multzi bani si atentzii materiale daruitzi fratelui/fiului/nepotului..ele nu pot suplini lipsa de atentzie si iubire, respect ...nu pot recupera anii irositzi...
Incercatzi sa'l intelegeti,baremi ...si sa'l iubiti!(ar fi ideal, ca la acest lucru tot a tanjit din copilarie...si nu'l mai judecatzi/analizati pe diverse forumuri...)

Citat:

În prealabil postat de _ruxa_ (Post 550713)

Cuvintele dvs rezuma totul :)

Citat:

În prealabil postat de lavinia40 (Post 550716)

Pai eu n-am nimic cu fratele meu, poate ca el e cel mai normal si mai sanatos dintre toti. Discutia nu era "ce face fratele meu", ci cum ar fi mai bine sa ma raportez eu la ralatia dintre ei. :106: dar am avansat deja pe tema asta. Sper sa ma pot tine de ce am decis acum si cand voi fi pusa in situatia de a fi intre ei.

Citat:

În prealabil postat de Parascheva16 (Post 550639)

Ai spus ca fratele tau nici nu se incurca cu fete singure sau fete bune. Poate nu se simte vrednic de ele? Adica, poate are o parere rea despre el si nu crede ca ar merita sa fie cu o fata buna?

Exact asta mi-a zis si el, ca si-a pierdut curajul.

Parascheva n-a zis de curaj, a zis de un complex de inferioritate.

Desi in cazuri de astea mai degraba de superioritate.

De vorbit oricum ar trebui sa vorbesti cu el, dar nu de pe pozitia bunicii/mamei, in nici un caz.

Intreaba-l de familie daca isi doreste, copii, ce vrea sa faca cu viata lui, etc.

Dar asa, ca o sora buna, nu ca mama, bunica sau reprezentatul lor.

Unde dai si unde crapa.

Cred ca iar am dat de bucluc. Imi zice mama ca bunica e foarte suparata pe mine si ca plangea la telefon zicand "asa trebuia ea sa vorbeasca? Deci tot vina mea este?".

Ce s-a intamplat de fapt? Fratele meu m-a intrebat daca am vorbit cu mama si daca ea mi-a povestit cum s-au certat. Eu i-am zis ca da, ca stiu, dar sa nu-si faca probleme ca eu stiu cum decurg certurile astea si ca nu il judec (nu am folosit exact cuvintele astea, dar asta era mesajul). Mi-a zis ca i-a vorbit urat mamei, si i-am spus ca tehnica lor este sa te preseze pana te scot din sarite, sa te toace, pana le zici ceva rau, si dupa aia sa poate sa se planga la unu si la altu "uite ce mi-a zis, si ce mi-a facut, si ce rau/ rea este" (poate asta a fost o greseala, dar scopu era sa inteleaga mecanismul ca sa nu mai raspunda provocarilor, si deci sa nici nu le mai vorbeasca urat).

De ce era bunica suparata? Fratele i-a zis dupa aia bunicii ca a vorbit cu mine si ca nici eu nu sunt de acord cu ce fac ele. O zi dupa aia, s-a retractat si a zis ca de fapt a mintit el, dar ca presupune ca nici eu nu sunt de acord... Asta cred ca a mai calmat-o pe bunica, dar uite ce usor intru eu in bucluc... va spun ca mi-e frica de ele, cand aud ca s-au suparat pe mine, mi-e teama de scandal, nu am chef de asa ceva.

Citat:

În prealabil postat de Carine (Post 550843)

Unde dai si unde crapa.

Cred ca iar am dat de bucluc.
[....]
... Asta cred ca a mai calmat-o pe bunica, dar uite ce usor intru eu in bucluc... va spun ca mi-e frica de ele, cand aud ca s-au suparat pe mine, mi-e teama de scandal, nu am chef de asa ceva.

Ce bucluc? Ce frica? Ce scandal?
Ti-e teama sa parasesti pur si simplu discutia? Te sperie ideea ca se supara familia pe tine?!
Esti copil cumva?

Citat:

În prealabil postat de _ruxa_ (Post 550847)

Ce bucluc? Ce frica? Ce scandal?
Ti-e teama sa parasesti pur si simplu discutia? Te sperie ideea ca se supara familia pe tine?!
Esti copil cumva?

Sincer, da, cred ca in privinta asta am ramas copil, ma sperie ideea ca s-ar supara familia pe mine... Pare absurd, dar eu traiesc lucrurile astea cu intensitate. Dar o sa fac eforturi sa parasesc discutia. Mi se pare ca multe rele mi-a adus sensibilitatea asta a mea.

E ok sa fii sensibila(a) cand ai de a face cu oameni cu bun simt, daca vorbim de manipulatori, barfitori, etc. atunci lasa sensibilitatile deoparte si fa ce trebuie sa faci ca sa razbesti.
Cu eleganta, tact, dar fara sa te lasi calcat(a) in picioare.