Eu cred ca e momentul sa incepi o noua viata. Sa te rupi de tot ce ai gresit si de indoielile tale din trecut si sa pasesti cu incredere spre intelepciune. Am citit ca, inaintea unui salt spre un nivel nou de evolutie spirituala treci printr-o stare intensa de teama (cauzata de diverse lucruri). Frica aceasta parjoleste, purifica, goleste si te face sa te pocaiesti si sa te smeresti (pentru ca prin trairile pe care ti le da devii mult mai constient, vezi totul foarte clar din punct de vedere duhovnicesc si chiar te intrebi cum ai putut fi atat de orb si de pacatos, sa gresesti cu zambetul pe buze, cu nepasare si cu superficialitate nedemne de o fiinta umana). Tu trebuie sa cauti schimbarea, sa incerci sa-ti "clatesti" sufletul de tot balastul, de care sa te bucuri ca ti se da sansa sa scapi, pentru ca pana la urma nu te-ar fi dus spre ceva bun.
Autolinistirea ar insemna o eludare a ceea ce ti se arata si o amanare a evolutiei. Ceea ce ai trait nu trebuie lasat la o parte, adica tu ai acum deschisa calea si trebuie sa citesti, sa cauti, sa faci fapte de milostenie, sa te spovedesti, sa te impartasesti, sa te rogi pentru toata lumea (vii si morti), chiar si pentru dusmani, sa plangi, sa te rogi mult si sa te desprinzi de nimicurile vietii pentru a te dedica mai mult spiritualitatii. Dar cel mai important e sa te smeresti. Citeste "Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei", o carte cuprinzand insemnarile Sfantului Siluan Athonitul. Mie cine mi-a recomandat-o mi-a facut un mare bine si, cu toate ca persoana respectiva era destul de reticenta, gandindu-se ca n-o sa am puterea sa inteleg si sa-mi las inima patrunsa de cele scrise acolo, acea carte mi-a schimbat viziunea asupra credintei. Mi-am dat seama ca trufia e o cursa dintre cele mai periculoase si ca din ea izvorasc toate celelalte pacate. N-am izgonit-o din mine, dar e important ca acum stiu unde trebuie sa 'repar".
Sunt multe de spus... eu zic, ca si alti forumisti, sa iti faci un set de analize, pentru ca fizicul, atunci cand spiritul e slabit, ii comanda fel de fel de stari... Apropo de urechile infundate...mi s-a intamplat si mie la o molifta, acum cativa ani, iar senzatia neplacuta nu m-a lasat in pace toata seara, ba mai mult, pret de cateva ore de cosmar, am plans cu disperare, din cauza unui lucru neinsemnat.
Sper ca n-ai luat toate astea ca sfaturi, pentru ca un om in continue cautari, adica un om care nu s-a "asezat" inca nu poate fi un bun sfatuitor, dar sper sa reflectezi asupra posibilitatii sa fi spus, spre folosul tau, cateva adevaruri.
Dumnezeu sa iti ajute!
Iisus a spus: Nu te teme, crede numai.
|
