Demetrius, e suficient să recitim Noul Testament (deşi n-ar strica nici Vechiul) pentru a reîmprospăta cunoaşterea motivelor răstignirii. Scrie negru pe alb, în mai multe locuri.
Mai mult, îmi pare cu totul necesar să luăm aminte la cuvintele Domnului Însuşi - când le vorbeşte ucenicilor despre moartea Sa. Scrie tot acolo, în Scriptură.

Daca tu nu te superi(ca nu vezi realitatea), de ce sa ma supar eu?
Imi pare rau, doar; pentru tine.

Dacă reducem raţiunea şi toată măreţia Lucrării lui Hristos (cu punctul culminant în Jertfa pe Cruce) la meschinele probleme financiare, din două musai să alegem una: ori suntem cu totul corupţi (în duh, în înţelegere) de încropeala lui Mamonna în jurul banilor, ori suntem pur şi simplu răuvoitori.
Chiar crezi că totul pe lumea asta s-a învârtit mereu în jurul banilor?
Ei bine, în ciuda lăcomiei lor care o fi atins cote însemnate, evreii aceia aveau totuşi moştenirea unei credinţe, aveau o tradiţie, o conştiinţă (fie şi sluţită/căzută) de urmaşi ai lui Avraam. Erau poporul păstorit odinioară de Moise. Iar printre ei se aflau şi oameni drepţi, curaţi la inimă şi liberi în duh.
Tensiunea evenimentelor Mântuirii creşte progresiv, pe măsură ce Domnul le dezvăluie starea duhovnicească şi le contrazice prejudecăţile şi aşteptările căzute. Învăţătura şi faptele Mântuitorului sunt o descoperire atât de adâncă şi necruţătoare încât acei oameni pur şi simplu nu îi fac faţă. Toate reperele lor de neclintit, tot modul confortabil în care se aşezaseră, toată ordinea lor interioară şi încrederea în rânduiala pe care o construiseră - toate sunt dezvăluite de Hristos într-o nouă lumină, în Lumina Dumnezeiască. Şi, nesuportînd această Lumină care le venea ca o necruţătoare Judecată, oamenii aceia pur şi simplu au avut de ales să se pocăiască deîndată, conştientizîndu-şi eroarea cumplită şi nădăjduind la Milă sau, aşa cum din păcate pentru ei au făcut, să nege evidenţa şi să refuze salvarea şi îndreptarea.
Motivul nu sunt banii ci neputinţa sufletului pervertit de a mai năzui şi purcede la Înviere.
Îmi par cu totul cufundaţi şi pierduţi în deznădejde. Iar când un om sau mai mulţi capătă convingerea totală că este pierdut definitiv, va alege mereu să ucidă pe acela care vine să îi descrie boala cumplită de care suferă şi care îi oferă vindecarea.
Nu mai e pic de speranţă, pic de lumină. Ca urmare, în acest întuneric total Salvatorul este perceput ca Înşelător. Orbirea, moartea, nebunia lor este proiectată, printr-un gest uriaş, asupra Celui Viu. Gestul lor, prin urmare, vădeşte cine erau, îi exprimă. Pentru că erau morţi înlăuntru, L-au voit mort în afară pe Cel Viu. Astfel Hristos devine un fel de actor care joacă desăvârşit la vedere acea desăvârşită moartea lăuntrică a lor. Ca ea să devină evidentă, expresivă, incontestabilă.
Însuşi Domnul îi descrie ca morţi, ca orbi şi nebuni. Tocmai moartea, orbirea şi nebunia lor L-au ucis pe Hristos. Şi peste toate, cred eu, frica îngrozitoare, insuportabilă, că Acela le-a vădit Adevărul, în lumina Căruia se vedeau, ca într-o oglindă desăvârşită, aşa cum erau de fapt. Groaza lor trebuie să fi fost nesfârşită, cu mult mai puternică decât iubirea de arginţi presupusă de importanţa acordată zeciuielii. S-au eliberat de această groază cumplită, pregustare a iadului, răstignindu-L. Au scăpat pe moment de ceea ce devenise o frică şi o suferinţă vie, de neîndurat. (s-ar fi putut însă elibera cu adevărat şi pentru totdeauna, pocăindu-se; dar pentru aceasta ar fi trebuit ca, mai întâi, inimile lor de piatră să devină permeabile la Iubire)

Numai din ziua a VI-a, de cand a aparut omul.

10. După cum este scris: "Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce înţelege, nu este cel ce caută pe Dumnezeu.
12. Toţi s-au abătut, împreună, netrebnici s-au făcut. Nu este cine să facă binele, nici măcar unul nu este.(Rom3, 10-12)

N-am observat reavointa, poate doar ignoranta.

Toti acestia au fost ucisi fiindca le spuneau sa se indrepte; uciderea lor a devenit traditie.

37. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.(Mt23,37)

Tot restul mesajului tau confirma ceea ce am scris, chiar daca tu romentizezi putin "tabloul".
19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.(In3,19)

Intunericul inseamna bani, trup, lume, materie.

Demetrius esti foarte amabil dar nu este cazul sa te consumi inutil.Expresia folosita de mine era doar o forma de politete,atat si nimic mai mult.Totusi sunt foarte interesat cum vezi tu conceptul de zeciuiala.Fii amabil si spune-mi mai pe larg,vad ca iti place sa citezi din Biblie,si ma gandesc ca l-ai studiat cu atentie.Asta chiar ma va interesa :)

Măi, dar curios mai foloseşti tu Scriptura......:)
P.S. Banii au început să ne preocupe şi să ne subjuge din ziua a şasea a Facerii?..........:))))
Şi de ce crezi că materia, lumea şi trupul, în fond lucrări ale Dumnezeirii, ar fi întuneric? Oare Domnul a creat întunericul?

Demetrius, nu banii/trupul/lumea şi materia sunt întunericul. Ci ataşamentul idolatricesc al omului faţă de acestea.
Materia, lumea şi trupul, precum şi banii, nu sunt lucruri rele în sine. Însă proasta/întunecata lor întrebuinţare poate deveni rea, într-adevăr.