În prealabil postat de fallen (Post 578378)

Chiar ar fi interesant de stiut daca cineva dintre noi a mai avut asemenea ganduri si dorinte, si cum le-a gestionat...( ca de sfatuit pe altii cum sa si le gestiioneze, vad ca toata lumea incearca).
Sau, daca e printre noi vreun duhovnic sau psiholog/psihiatru care in experienta lui profesionala, a intalnit numeroase astfel de cazuri, din relatarile " victimelor", si care stie cu exactitate cum au evoluat lucrurile si cum a reusit, concret, sa si le gestioneze fiecare persoana afectata in parte...

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 578287)

Aici e cu adevarat problema lui Bogdan , gandurile rele venite prin ispita de la diavol .
Nu se pot naste patimile fara ganduri , si asta o spun toti Sfintii Parinti , iar Bogdan este robit de gandul cel rau .
Gandurile rele nu pot fi distruse fara a desfasura cu mintea ganduri bune , contrare lor , ori Bogdan constientizeaza gandul cel rau , pornirea spre cele rele , si asta il va face invingator cu siguranta , dar sa aiba rabdare , credinta si repulsie fata de pacatul descries de el .
Pacatul are loc mai intai in mintea noastra , si imi aduc aminte ca Sfantul Ioan Scararul scria ca toti dracii lupta sa intunece mintea noastra, apoi insufla cele placate lor , iar daca mintea nu va fi adormita , comoara nu se va jefui !
Bogdan constientizeaza jocul murder al diavolului , iar legatura stransa cu un duhovnic bun il va salva cu siguranta .

În prealabil postat de catalin2 (Post 578409)

In legatura cu problema ta, cred ca trebuie sa te duci mai intai la dezlegari, se fac in fiecare saptamana la biserici, de obicei vineri seara. Spunea un preot ca cei ce sunt cazuti intr-o patima sunt ajutati de dezlegari, ca sa se departeze ingerii cazuti. Dupa ce te obisnuiesti cu atmosfera din biserica te poti duce sa vorbesti cu un preot si sa te spovedesti apoi.

În prealabil postat de zaharia_2009 (Post 578408)

[...] Cind te vei infiora de pacatele tale si vei vrea cu adevarat sa te izbavesti nu vei mai fi tu cel care pune conditii [...] Izbavirea este numai in Hristos si numai cu Hristos, fara conditiile tale ci doar dupa ale Lui. Dar pt asta iti trebuie sa ajungi la simplitatea inimii si a cugetului care sa iti dea statornicia nestramutata in dorinta de mintuire .

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 578412)

Bogdan , te rog sa citesti cand ai timp :
http://vremurivechisinoi.blogspot.ro...de-vedere.html

În prealabil postat de ovidiu b. (Post 578414)

Eu aş recomanda invers: căutarea unui duhovnic şi implicit spovedania. Mai departe e treaba duhovnicului, el ştie mai bine de ce are nevoie fiecare suflet. Înainte de a participa la dezlegări recomandate ar fi postul şi spovedania.

Sfaturi practice în Biserică: Fără Liturghie, Spovedanie şi Împărtăşanie, molitfele, dezlegările şi „acatistele“ nu ne pot mântui: http://ziarullumina.ro/agenda-cresti...anie-molitfele

În prealabil postat de florin.oltean75 (Post 578430)

O persoana care se recunoaste pe sine in felul acesta, practic, nu se poate mantui.

Nicio persoana care nu isi regaseste identitatea in Dumnezeu ("Tata"), practic, nu se poate mantui. Nu este o problema doar a gay-ilor.

În prealabil postat de bogdan.mx (Post 578264)

Salutare.

Sunt în situația aflată mai sus și doresc o părere. Știu că lucruri ca acestea se discută la Spovedanie însă nu am găsit un duhovnic cu care să simt că vorbii orice fără rețineri.

Nu știu dacă e vina părinților sau nu, dar în opinia mea de la o anumită vârstă unui copil ar trebuii să i se explice puțin despre sexualitate ca să nu ajungă să o cunoască în mod pornografic. Poate ca orice copil pe la vârsta de 12 ani, am început să cunosc această parte omenească însă sub un mod păcătos. Iar prin gândurile mele pot să zic că mi-am făcut-o cu mâna mea, însă cred că poate dacă aveam o educație mai creștină nu se ajungea aici...

Cum spuneam de pe la 12 ani, am început să fiu stăpânit de astfel de gânduri dar nu sub formă gay ci sub formă "normală". Însă de la un timp m-am gândit eu așa, cum ar fi dacă lucrurile s-ar petrece invers, și aș păcătuii cu un băiat? Am făcut cea mai mare greșală a vieții mele să persist în gândurile acestea care în prezent mi s-au transformat într-o patimă foarte periculoasă. Acum am 20 de ani și credeți-mă că am ajuns să nu mă mai intereseze fete din punct de vedere sexual.Mai mult mi-e chiar scârbă... Bineînțeles că toate aceste lucruri se petrec înăuntrul meu, pentru că o problemă de asta nu o poți discuta cu oricine... sunt fel și fel de persoane care nu te-ar înțelege atâta timp cât ei nu știu cum e să trăiești așa ceva. Sunt conștient că această orientare nu este un lucru bun. Nu am avut prietene, dar nici prieten. Pentru că nu sunt deacord cu mine însumi și mi se pare patetic să ai ca iubit un bărbat. :)) Pur și simplu totul este de natură sexuală. Cum spuneam nu am avut relații cu un bărbat și nici nu intenționez să am pentru că dacă de alte păcate de abia fac sau nici nu fac pocăință suficientă,vai de sufletul meu o să fie dacă mă prinde moartea așa... Poate unii îmi veți recomanda să încerc o relație cu o fată ca să uit,dar credeți-mă că nu este o soluție. Cum spuneam, nu sunt interesat de fete, doar ca și amice și nimic mai mult. Ce trece mai departe mi-e scârbă pur și simplu... Dacă m-aș căsătorii aș face prostia vieții mele.Nici măcar nu aș putea avea o relație intimă... Întrebarea ar fi vreau să mă vindec de asta? Sincer... aș vrea, dar dacă nu îmi plac fetele e ciudat... Aș vrea să mă vindec, da. Dar fără să îmi placă fetele. Adică să nu mă mai atragă deloc băieții.

Citeam aici pe forum la un subiect că spunea cineva că omul e la fel și aici și în veșnicie. Dacă voi murii cu această poftă pe care nu am dus-o la capăt,îmi v-a afecta mântuirea?

Sper că nu voi primii răspunsuri răutăcioase.Zic răutăcioase pentru că poate unii care sunt acel tip de creștini care critică totul,vor crede că sunt la fel ca și cei care umblă din floare în floare și au o popularitate mai ceva ca vedetele. A, mai precizez că am un comportament normal, fără aere de damă și îmbrăcăminte strâmtă și colorată. Îmi place să mă îmbrac bine, și cu haine de ultimă modă (nu o să neg lucrul acesta), dar nu cu tentă colorată care să sară în ochi.

Apropo, nici nu mă gândesc la mănăstire pentru că acolo este o viață grea. Sunt crescut într-un oraș destul de nice , zic eu (Cluj Napoca) , și cum nu sunt obișnuit cu munca serioasă nu m-aș adapta. Doar aș comenta și așa ceva nu se face într-o mănăstire.

Știu că mă așteaptă o viață grea, mă refer la singurătate din punctul de vedere al unei partenere,însă sper ca acest lucru să nu îmi pună în pericol mântuirea...