Impotriva hierolatriei generate/influentate de paganism:
 

Preotul este "doar" un om, asa cum noi suntem "doar" fiinte umane.
Are Initierea Sacerdotala, asa ca noi NU putem si nu trebuie sa mijlocim Prefacerea, insa deosebirile dintre laici si preot se opresc la iesirea din biserica.
Stiu domniile voastre ce post ocupa Arie? Preot. Macedonie? Preot.
Eretici mireni importanti, adica devastatori? Zero, dupa cunostintele mele.
Cu cit cazi de mai sus, cazi mai rau. Daca te sumetesti ca preot sau ierarh, si cazi din credinta, aduci o mare paguba de suflete.
Asa ca mai incet cu osanalele hierolatre, domnule doctor Zaharia. Prea mult clericalism ii transforma pe laici intr-o masa fara initiativa, dupa cum se vede cu ochiul liber.
Ah, de ar fi reusit Sf. Kyril Loukaris o reforma partiala a BO!...
"Vise, taica, vise!...".
Dumnezeu ne mantuieste, nu niste oameni, fie ei preoti sau episcopi.
Ne putem mantui, daca imprejurarile vietii sunt de asa natura, si fara preoti sau ierarhi. Ce treaba/nevoie e de un om in costum ritual, in raport cu relatia personala cu Dumnezeu?!

Nu poți cere altuia ceea ce tu nu faci, dacă vrei să fii model, iar modelul se descoperă prin fapte.

Nu prezența lumânării ne este folos când ne împărtășim, ci starea de pocăință și nevrednicie pe care ar trebui să o simțim, toate acestea în adâncul inimii noastre (adică o interiorizare a celui care se împărtășește). În acest caz, lumânarea este o formă exterioară, un simbol (al vieţii veşnice) și ține doar de formă și nu de fond. Ea nu ne ajută să fim mai ”vrednici”, dar nici nu ne împiedică în a ne împărtăși.

In principiu, cam toti exprimam o parere, dar suntem suspectati ca altceva am vrut sa spunem.
Iarta-ma, frate Zaharia! Sa-mi dea Dumnezeu atata bucurie si liniste sufleteasca pe cat iti doresc eu tie!

credeam că lumea începe şi se sfârşeşte cu Dumnezeu, alpha şi omega...

Perfect punctat, forever... Cu Facatorul Universurilor, vazut si nevazut, nu cu niste muritori, fie ei in odajdii sau nu.

Usor... nu va repeziti ! Este adevarat ce spuneti dar daca lumea ar fi inceput cu Dumnezeu, asa cum corectati voi in cunostintele voastre, si unul si si celalalt, altfel aratau interventiile voastre ca si chipul netarist al userilor.
Vorbe... ca fapte, mai puti !

Si Hristos ii mustra pe meschini, pe travestitii religiosi cind le spune:"... voi nu face-ti milostenie cu aproapele vostru caci zice-ti ca (avutu vostru) este corban(incinat lui Dumnezeu sau pt. Dumnezeu !)".
Tot asa, si cei mai multi profereaza ca lumea incepe cu Dumnezeu si apoi cu aproapele si pe urma eu, la obligatii, si la placinte, invers. Printre acestia, pe undeva, si preotul.

Chiar credeati ca pot avea o scapare ca asta?
Ati citit pe nerasuflate ce am scris, dar sensul l-ati pierdut pe drum !

Dar este bine ca nu cedati, vorba aceea : din vigilenta, desigur , nu !?

Mai revedeti inca o data pilda vamesului si a fariseului, va va prinde bine, este o reptitie pt chiar peste 3 zile, adica pt duminica vamesului si a fariseului(ce coincidenta frumoasa)care tocmai urmeaza !
Si dupa aceea poate va vine dorul si de parintii capadocieni, in legatura cu mirenii si preotimea.
Succes ! Pa !

Pa...............

N-am mai citit in cei 7 ani de forum o postare atat de directa si frumoasa !:36:

Sper să nu supere pe nimeni.

Povestea unei lumânări
 

M-ați aprins și vă uitați gânditori la mine… Simtiți bucurie în suflet ? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând am devenit mai mică. De fapt eu am doar două posibilități.
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă și atunci nu mă micșorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină și căldură și prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi… Asta e mult mai frumos decât să rămân rece și fără rost.
Și voi oamenii sunteți la fel. Când trăiți numai pentru voi, sunteți lumânarea neaprinsă, care nu și-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiți lumină și căldură, atunci aveți un sens. Pentru asta trebuie să dați ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea și dorurile pe care le purtați în inimă.
Să nu vă temeți că deveniți mai mici…
Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină. Gânditi-vă, cu pace în suflet, că sunteți ca o lumânare aprinsa.
Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă… Singură luminez mai puțin, dar când suntem mai multe împreună lumina și căldura sunt mai puternice.
Și la voi oamenii e tot așa ,, împreuna luminați mai mult’’..:6: