Sa previi e mult mai bine decat sa vindeci,dar ce faci cand ai cazut deja in pacat????In nici un caz nu poti ramane asa,nu??:)

ai grija cui iti incredintezi sufletul ca sa te scoata de acolo

de o marturie mai puternica in sensul asta eu nu am auzit..

ma refeream ca unii si-ar vinde si sufletul numai sa nu mai patimesca .......

era comentariul pentru linkul care se pare ca nu am voie sa-l postez, este cu o carte, daca vrei ti-l trimit

ok astept

:)Normal ca mi-as incredinta sufletul lui Dumnezeu.Doar El ma poate ridica.

"Intoarceti-va catre Mine si de vor fi pacatele voastre negre ca sofranul, ca zapada le voi albi" spune Mantuitorul. In situatia ta m-am simtit si eu, mi-am constientizat pacatele, am plans destul de mult pentru ele, dar "Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia". Dar "faradelegea mea inaintea mea pururea". Iar "Unde s-a inmultit pacatul si harul a prisosit"; Dumnezeu mi-a dat ca experienta in pacate s-o pun in folosul credintei si moralei, scotandu-mi in cale la timpul potrivit pe cei mai mari duhovnici ai tarii ca si cartile duhovnicesti, pentru a-mi raspunde la toate nedumeririle. Mi-a dat si o prietena de care mult timp nu m-am simtit vrednic, lucru pe care i l-am marturisit si ei de la inceput, pe langa pacatele savarsite. La randul ei mi-a marturisit micile ei pacate spovedite ca si mine aceluiasi duhovnic pe care ni l-am ales de comun acord si am pornit in viata de la zero hotarati sa ne pastram curatia pana la casatorie, fapt petrecut dupa 5 ani, iara acum am implinit 8 ani de la cununie, si doi copii. Si tie iti poate ajuta Dumnezeu la fel.

Esti binecuvantat Iustin.Dumnezeu sa-ti ajute !:)

Dupa cum sunt toti, si eu am cunoscut caderea, dar nu numai una, ci mai multe, poate chiar sute de caderi. O parte din mine ma impinge mereu s atraiesc usor, fara sa intru pe poarta cea stramta, iar partea cealalta care este cat un punct de lumina imi spune "Stefane, nu mai calca stramb". Este un razboi nevazut in care suntem toti, dar nu prea reusesc sa-i fac fata.