Sunt oameni care s-au sfintit printr-o viata daruita lui Dumnezeu?
Acei oameni sunt vii si in prezenta lui Dumnezeu?
Acei oameni ii iubesc si ii inteleg pe cei de pe pamant care inca lupta pentru mantuire?
Dumnezeu voieste ca mantuirea sa se obtina NUMAI prin ceilalti oameni(adica nimeni nu se poate mantui inchis in egoismul sau ci doar prin...altii,ca o masura de smerire).

Concluzia...

Observatia este f.frumoasa.

"Lacasurile cele mai de sus" ale raiului sunt ale celor care au dragoste fata de toata faptura.

Mantuirea se obtine numai in relatie, in interactiune cu faptura.

De aceea, orice fiinta, cat de mica, cat de 'neplacuta', este foarte valoroasa din perspectiva mantuirii.

Cel ce vrea sa se mantuie ar trebui sa construiasca relatii in toate directiile si cu cele de sus (sfinti) si cu toate cele de jos (pamantene).

Prin sine nimeni nu se poate mantui - pentru ca toate partile Trupului depind una de cealalta.

Sfintii nu sunt sfinti prin ei insisi.

Sunt doar oglinzi care reflecta dumnezeirea.

Inchinarea chintesenta - nu poate fi facuta decat Lui Dumnezeu, pentru ca ea presupune o predare completa a intregii noastre fiinte, o deschidere/vulnerabilizare totala a interioritatii.

Doar prin inchinare omul se uneste cu Dumnezeu - alta cale nu este.

Inchinare vine din latinescul 'inclinare' - Inclinarea trupului semnifica predarea duhului - Amestecarea Neamestecata cu Domnul Dumnezeu.

Celelalte forme de inchinare sunt mai mult sau mai putin - forme de apreciere, respect, admiratie - pentru anumite calitati cu care sunt inzestrati ceilalti.

Insa aceste calitati trebuie privite tot ca daruri ale Lui Dumnezeu.

Mintea nu ar trebui sa se opreasca la faptura, ca si cum aceasta ar fi proprietara lor - ci trebuie sa vada tot timpul Lumina Sursa din care izvorasc fara incetare toate bunatatile.

De fapt tu ce vrei? :39:

Sa ascult si alte opinii, sa fiu amendat, sa reflectam impreuna.

Astepti degeaba.Reflectare placuta singur.:25:

Noi, slabi si rataciti la randul nostru, poate te-am tolerat, poate te-am "amendat", poate de amandoua. Dar tu? Sunt ani din care pari sa refuzi sfaturile noastre care cu siguranta pot fi "amendamente"! Oricum, dintre toate, eu am tras o concluzie personala: Dumnezeu a avut cu mine atat de multa rabdare pe care eu cu siguranta n-as fi fost in stare s-o am pentru cineva. Ia seama bine, ca si Dumnezeu are dreptul la o limita. Ofera-I macar o data sansa sa te vada... smerit! Intelege ca tu NU faci voia Lui, asa cum spui in Rugaciunea Domneasca. Atat timp cat inca nu constientizezi rugaciunea in sine, probabil si pacatul este minimalizat, dar dupa ce deja stii, si refuzi sa faci voia Lui, singur te faci vinovat de toate. Lasa energiile complementare (cu multa rusine recunosc ca multi ani am cochetat cu ele) si intoarce-te vinovat la acel unic mod de viata: "smerita cugetare"! Spre deosebire de altii, tu esti deja format, asa cum era si cel ce urma sa devina Sfantul Ciprian... Evident, la o scara mult mai modesta!!!

Multumesc pentru rabdare si intelegere.

Ai aici toate dovezile biblice:

https://ortodoxieprotestantism.wordp...rea-sfintilor/

in budhism la cine si cui te inchini?