Inca o data: nu ma refeream la placerile "vinovate".Nici topicul nu e despre asa ceva.De exemplu Duminica dupa-amiaza nu poti vedea un apus de soare, nu poti face o excursie, nu ai voie sa citesti ceva folositor?La genul asta de bucurii faceam referire.

Nu. De altfel, soția trăiește.

Pe de altă parte, de unde ar rezulta că acele bucurii – mai mici sau mai mari – ar fi nepermise?

Am facut confuzie.Scuze.

Nu-i nicio problemă. S-a îndreptat :)

Din cauza ca nu mai imi amintesc exact am preferat sa sterg tot.Asa e cel mai bine.

Si daca te rogi chiar in timp ce muncesti? :P ,,Mainile la munca, inima si mintea la Dumnezeu"
Hai mai bine sa nu cazi in extreme. Viata trebuie sa fie construita echlibrat, fara a face exces de zel.

*placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale->daca faci referire la fizica, biologie, chimie, etc invatandu-le iti dezvolti cultura, fara de care nu poti intelege anumite lucruri si in consecinta iti poti forma principii gresite.
*placerea de a te intalni cu un prieten-> pai oare nu e un mod sa ne aratam dragostea fata de oameni?
*placerea de a te plimba prin natura->natura este creatia lui Dumnezeu iar cateva ore-zile petrecute in mijlocul ei iti reincarca bateriile si te ajuta sa iti pastrezi un echilibru interior.

Dincolo de faptul ca va jucati cu termenul placere, dupa... plac, precum si dincolo de faptul ca ne antrenati si pe noi in acest joc, care e unul nevinovat, nu-i asa?,
constat ca de fapt vorbiti despre un lucru banal: conflictul dintre pulsiunea vietii trupesti si normele unui fel de sef normativ. Altfel spus, ridicati o problema veche, a relatiei dintre Id si Supraeu. Treburi care tin strict de interiorul psihismului, de dinamica intra-psihica, iar nu de relatia dintre lut si Cer.
Sa fiu iertat, dar locul pentru astfel de lupte (nevrotice, de obicei) nu e Biserica. Nu despre chestiuni analizabile si solutionabile psihanalitic se poarta discutiile duhovnicesti. Aceste chestiuni lumesti sunt bune la psihanalist.
In Biserica vorbim despre Dumnezeu si om, despre razboiul duhovnicesc (patimi, mandrie, draci, har, nevointa etc.).
Dar e treaba dvs. sa flecariti la infinit, mai ales ca, precum vad, v-ati gasit repede amatori zelosi.
Toate cele bune!
Si munti de placeri nevinovate va doresc!

Topicul incepea asa: "Nu m-am lamurit inca daca sunt acceptabile micile placeri ale vietii, de exemplu placerea de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale.
Pentru ca din cate vad ortodoxia cere ca singura activitate, atunci cand omul nu munceste, este sa se roage/caiasca."

Din punctul meu de vedere faptul de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale nu sunt "vinovate", asa cum se exprima cineva.Gresesc?

Dvs. ce raspuns dati la aceasta intrebare, dar strict la aceasta intrebare?Dar pe intelesul tuturor.Nu toti avem atatea cunostinte de psihologie si poate nici chiar de viata, atatea cate aveti dvs si care sunt de apreciat.Dar asta nu inseamna sa ne desconsiderati.Ma scuzati daca v-am suparat cu ceva.

Poti continua?

In unele postari sunteti foarte sarcastic.Nu am spus vreodata ca detin adevarul absolut .La fel ca toata lumea, si ca si dvs., caut sa cunosc cat mai multe lucruri( si sa ma cunosc).Nu e nevoie sa fiti asa ironic.Deranjeaza.Chiar daca aveti o alta parere, ati putea-o spune intr-o alta forma.Mai putin ironica.Daca se poate.Daca nu, asta e.

Daca nu v-am deranjat prea tare cu ce am spus in randurile de mai sus, raspundeti si dvs. la intrebare?Repet postarea de mai devreme.

-----------------------------------------------

Topicul incepea asa: "Nu m-am lamurit inca daca sunt acceptabile micile placeri ale vietii, de exemplu placerea de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale.
Pentru ca din cate vad ortodoxia cere ca singura activitate, atunci cand omul nu munceste, este sa se roage/caiasca."

Din punctul meu de vedere faptul de a te plimba prin natura, placerea de a te intalni cu un prieten, placerea de a manca un fruct, placerea de a descoperi si analiza natura si legile sale nu sunt "vinovate", asa cum se exprima cineva.Gresesc?

Dvs. ce raspuns dati la aceasta intrebare, dar strict la aceasta intrebare?Dar pe intelesul tuturor.Nu toti avem atatea cunostinte de psihologie si poate nici chiar de viata, atatea cate aveti dvs si care sunt de apreciat.Dar asta nu inseamna sa ne desconsiderati.Ma scuzati daca v-am suparat cu ceva.