Buna seara!Va multumesc pentru sustinere tuturor,am vazut multe sfaturi aici,multumesc.De facut sport,fac din clasa a5-a,acum fac ciclism si ma obosesc bine dar nu prea are efect din punct de vedere hormonal.Am vazut ca cineva a zis cum ca ar fi normal sa ma masturbez,nu este deloc normal,inteleg destul de bine mecanismele din organism si stiu si ceva psihologie,dar la mine a devenit patima pentru ca nu m-am ingrijit de asta.Sambata o sa ma spovedesc,dupa cum v-am promis,nu voi mai manca nimic 7 zile drept pedeaspa pentru trup si pentru a-mi aduce aminte ce ma asteapta daca voi mai cadea iar,o zi s-a dus,mai sunt 6.Asta ar trebui sa fie lupta finala ca altfel ar ajunge sa ma copleseasca si mai mult patima,daca as cadea din nou ma refer.Unii m-ar considera putin ciudat,dar nu am avut o prietena pana acum.As vrea sa merg pe monahism.Ceea ce ma ingrijoreaza este faptul cum s-au obisnuit oamenii cu pacatul zicand ca este ceva normal,carr se imbina perfect cu scrierile din biblie ale lui Pavel care zic:"Sfarsitul nu ca veni pana ce nu se va arata fiul pierzarii"-modelul masculin din zilele noastre si:Vor cauta evanghelii mincinoase caci nu vor mai putea rabda adevarul(nu am dat citat ca nu stiu exact cum este).Nu va mai certati va rog si multumesc inca odata pentru sustinere.Va tin la curent cu inca un post maine.

Ce bine ar fi sa fie asa simplu...Ai cerut binecuvantare de la duhovnic pentru acest post?Daca nu...am o veste proasta pentru tine...

Pietismul, boala grea...Iar malahia, pacat de moarte.
Emanuel, iti tinem pumnii si te pomenim in rugaciuni. Daca iesi vitorios in aceasta lupta, birui un pacat de moarte, si multe merite vei avea. Nu ii baga in seama pe legalistii duhovnicolatriei pietiste, nu ii lasa iti taie aripile impulsului de curatie interioara. Postul pe care il vrei tu este indemna de Sus; postul a fost stabilit de Dumnezeu din vremuri imemeoriale, nu de niste barbosi in negru in vremuri recente.

Nu am cerut,nu consider ca e nevoie,doar nu fac ceva rau(din punct de vedere crestineste),ce veste rea ai?

Nu il baga in seama pe amicul nostru pietist si zburator. (Vezi postul meu de mai sus, editat).

In primul rand multumesc pentru incurajare,dar in al doilea rand nu mi-a placut faza cu "barbosi in negru" sa stii ca preotii sunt slujitorii lui Hristos,iar daca ii dispretuiesti pe insusi Hristos il dispretuiesti,chiar daca ti se pare ca au decazut,nu ai dreptul sa ii judeci ca nu sunt slugile tale,ale Domnului sunt.

Păsărilă a zis "veste proastă", dar stai liniştit, nu vestea e proastă ci creierul care a scornit-o.

Nu te lua după toţi papagalii cu sfaturi de doi lei, fă ce ai de făcut cu curaj şi încredere în ajutorul Domnului!

Radacinile acestei patimi trupesti,paradoxal, nu sunt trupesti ci spirituale.Iar ce faci tu("nu consider ca e nevoie,doar nu fac ceva rau") de fapt alimenteaza acea patima sufleteasca ,care va aprinde si mai mult patima trupeasca.Postul de acest tip ,fara binecuvantare,mareste mandria,iar mandria va conduce la ...adancirea patimii trupesti.

si ma rog, cine a spus ca postul a fost introdus de niste barbosi in negru, in vremuri recente?

După părerea mea, este un lucru foarte bun faptul că ai hotărât să renunţi la păcat, că te spovedeşti şi, mai mult decât atât, că încerci să ţii un post drastic. Totuşi, din experienţa mea, cred că ai face bine să discuţi cu părintele despre ceea ce ţi-ai propus şi să-i ceri binecuvântarea.
Am găsit un articol în ziarul Lumina, din care redau un fragment care explică mai bine rostul binecuvântării primite:
http://ziarullumina.ro/raspunsuri-du...cul-16639.html
"Atunci când cerem binecuvântarea duhovnicului la tot pasul, pentru lucruri mari sau mici, primim o putere şi o siguranţă călăuzitoare de neînlocuit?
Cu siguranţă că este aşa. Când cerem binecuvântarea duhovnicului pentru tot ce facem, îl lăsăm pe Dumnezeu să intre în viaţa noastră, să ne sfinţească şi cele mai neînsemnate activităţi cotidiene, să trăim după îndemnul Sfântului Apostol Pavel: "De mâncaţi, de beţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi" (I Cor. 10, 31). Nu sunt de acord cu cei care zic că nu trebuie să-i spunem duhovnicului tot ce facem în amănunt. Nu este neapărat necesar să facem ascultare precum monahii după îndemnul Sfântului Antonie cel Mare, care ne spune că ucenicul trebuie să întrebe câte picături de apă bea şi câţi paşi face în chilia sa, însă întrebarea şi ascultarea nu ne pot aduce decât folos duhovnicesc, după cum se zice: "Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească". Lucrul acesta nu ne absolvă însă de responsabilitatea personală. Duhovnicul sfătuieşte, însă ucenicul hotărăşte şi împlineşte.
Chiar dacă duhovnicul poate greşi, Sfântul Siluan Atonitul († 1939), mare avocat al ascultării, ne spune că totul se va face spre folosul duhovnicesc al ucenicului care se smereşte prin ascultare, iar Dumnezeu văzând umilinţa sa îl va scoate la liman. "

Doamne Ajută!