Din pacate, cercul educatiei liberale permisive din familie si scoala s-a inchis si sunt tot mai putini parinti tineri care mai cresc copii in mod traditional cu valori morale sanatoase crestine. La noi insa mai exista un fel de inertie partial duhovniceasca care franeaza acest proces distructiv al scursorilor vestice.

Practic nu prea ai pe cine sa alegi ca partener de viata. Fara post si rugaciune multa, sfatuirea cu duhovnicul si cu familia care vad lucrurile mai clar din afara, plus ascultarea de sfaturile care ti se dau!!! nu ai cum sa dai de persoana potrivita. In caz contrar esecul si dezastrul aferent iti este asigurat.

E bun canonul, spunea într-o predică recentă, un preot că a scăzut nr cununiilor în Biserică, înainte cică era o apetenţă chiar de unii se căsătoreau şi a doua oară, sau a treia, acum nu mai vin atâţia la cununie.

La ce se referă citatul epitimia pt desfrâu dar să se permită ca să vieţuiască laolaltă ?

Zice „Iar dacă cu tot dinadinsul le va plăcea împreună vieţuirea, apoi să cunoască epitimia pentru desfrâu, dar să se permită ca să vieţuiască laolaltă, ca să nu se întâmple ceva mai rău”, deci dacă s-au desfrânat dar nu vor sub niciun chip să se despartă, atunci să-și facă canonul de pedeapsă câțiva ani, și să fie lăsați să rămână împreună să nu se întâmple ceva mai rău (să continue viața în desfrâu pe ascuns, să se sinucidă, ș.a.).

Deci e ideal să nu se căsătorească și să se despartă, dar decât să se întâmple ceva mai rău, se poate aplica iconomie.

Tot o formă de iconomie e să-i căsătorească după un timp, mi se pare cea mai bună.

Câteva date despre pravile/nomocanoane/legi bisericești pe teritoriile române:

• Secolul XV
  • Anii 1400: Pravila lui Alexandru cel Bun (extras din Basilicalele lui Leon al VI-lea Filozoful). Tot în acest timp probabil circula nomocanonului lui Matei Vlastares.
  • Anii 1400: Există o copie a nomocanonului cneazului Vladimir al Voliniei găsit la Mănăstirea Hodoș-Bodrog (astăzi în Biblioteca Episcopiei Aradului) care pare să fi fost tradusă de un român din Athos în secolul XV.
  • 1451: Cel mai vechi manuscris de pravilă în limba slavonă copiat în Țara Românească (după nomocanonului lui Matei Vlastares), Zaconicul / Pravila de la Târgoviște (Dragomir, Vladislav Voievod)
• Secolul XVI
  • 1556: O traducere (greacă → slavonă) a nomocanonului lui Matei Vlastares făcută pentru ruși (Macarie al Romanului, Alexandru Lăpușneanu)
  • 1561: Prima pravilă în română, Pravila sfinților părinți (diaconul Coresi)
  • 1581: Prima pravilă românească (adică nu tradusă ci compusă pentru români special) în manuscris, pravila lui Lucaci (Eustatie al Romanului)
• Secolul XVII
  • 1640: „Prima colecție tipărită de legi civile și bisericești a statului medieval Țara Românească și a întregii Biserici Ortodoxe Române”, Pravila de la Govora, tradusă după un nomocanon bizantin (Mitropolitul Teofil, Matei Basarab)
  • 1646: Pravila lui Vasile Lupu, surse bizantine / Basilicalele (Eustratie Logofătul, Varlaam al Moldovei)
  • 1652: Pravila cea Mare, în principal din Matei Vlastares (Mitropolitul Ștefan, Matei Basarab)

Altele: https://www.crestinortodox.ro/drept-...ane-69923.html

___________________

Se vede în istoria românilor importanța pravilei bizantine, fiind poate elementul cel mai important pe care l-am luat de la cultura bizantină. Legile au stabilit raportul dintre stat, Biserică, și supuși, și au dat o anumită formă dezvoltării spiritului românesc.