eu nu pot sa inteleg acest lucru...de ce sa plateasca copiii mei pentru pacatele mele? cu ce ar fi ei vinovati pentru lucrurile pe care le-am facut? sau ma pun in situtia de fiica, de ce sa platesc eu pentru vina parintiilor? mai exact nu se presupune ca fiecare este raspunzator pentru faptele sale? ???

Ancah
Truda de a-ti curati mintea de orice gand si a o tine concentrata asupra rugaciunii (mai ales a lui Iisus), e un exercitiu care te va ajuta sa simti imediat gandurile pacatoase si sa le alungi doar prin simpla sfortare a gandului. Iar daca acel gand sau ispita e mai persistent(a), loveste-l cu Doamne Iisuse si va fugi din minte.
Iar despre cel ce viseaza cu ochii deschisi in timpul rugaciunii, chiar daca la inceput primeste imagini 'bune, inaltatoare', diavolul ii va da mai apoi si ganduri spurcate si hulitoare, iata ce spune Sf. Ignatie Briancianinov in cartea 'Despre inselare'.
Staretul: Toate felurile de inselare demonica la care se supune cel ce se nevoieste in rugaciune apar ca urmare a faptului ca la temelia rugaciunii nu este pusa pocainta, ca pocainta nu s-a facut izvorul, sufletul, scopul rugaciunii. "Daca cineva", spune Preacuviosul Grigore Sinaitul, "in increderea in sine intemeiata pe parerea de sine," (In original se spune: "daca viseaza cineva sa ajunga prin parere la cele inalte". Am intrebuintat aici o expresie lamuritoare, ca sa arat mai limpede intelesul cuvantului parere), viseaza sa ajunga la stari inalte de rugaciune si a dobandit ravna nu adevarata, ci sataniceasca: pe acela, diavolul il prinde repede in laturile sale, ca pe un slujitor al sau".
Cel mai primejdios dintre felurile de rugaciune nepotrivita este atunci cand cel care se roaga alcatuieste prin puterea inchipuirii sale nazariri sau himere, luandu-le, la aratare din Sfanta Scriptura, iar de fapt - din propria lui stare, din caderea sa, din pacatosenia sa; prin aceste inchipuiri isi maguleste parerea de sine, slava desarta, cugetarea semeata, trufia, se amageste pe sine insusi. Se poate vedea lesne ca toate alcatuirile inchipuirii firii noastre cazute, schimonosite de cadere, nu sunt adevarate - ele sunt nascocire si minciuna, atat de iubite, atat de in firea ingerului cazut. Visatorul, odata cu primul pas facut pe calea rugaciunii, iese din taramul adevarului, paseste pe taramul minciunii, pe taramul satanei, se supune de bunavoie inrauririi satanei. Sfantul Simeon, Noul Teolog, zugraveste astfel rugaciunea visatorului si roadele ei: "El ridica spre cer mainile, ochii si mintea, isi inchipuie in mintea sa" - asemenea lui Klopstock si lui Milton - "sfaturile Dumnezeiesti, bunatatile cele ceresti, cinurile sfintilor ingeri, locasurile ingerilor; pe scurt, aduna in inchipuirea sa toate cele auzite din Dumnezeiasca Scriptura, le cerceteaza in vremea rugaciunii, cauta la cer; prin toate acestea isi starneste sufletul sau catre Dumnezeiasca dorire si dragoste; cateodata varsa lacrimi si plange. In acest chip, inima lui se trufeste incetul cu incetul, fara a pricepe el aceasta cu inima; i se pare ca cele savarsite de el sunt rodul harului Dumnezeiesc spre mangaierea lui, si roaga pe Dumnzeu ca sa-l invredniceasca a petrece pururea in aceasta stare. Acesta este semnul inselarii. Un asemenea om de s-ar si linisti cu linistire desavarsita, nu poate sa scape de nebunie si sminteala. Iar daca totusi nu se intampla cu el aceasta, oricum nu va ajunge niciodata la cinul duhovnicesc al priceperii si virtutii sau despatimirii. Intr-acest chip, s-au inselat cei care au vazut lumina si stralucire cu ochii acestia trupesti, au mirosit buna-mireasma cu mirosul lor, au auzit glasuri cu urechile lor. Unii din ei s-au indracit, stramutandu-se, cu mintea vatamata, dintr-un loc intr-altul; altii au primit un demon in chip de inger luminos, s-au inselat si au trait neindreptati pana la sfarsit, fara a primi sfat de la nici unul dintre frati; altii, indemnati fiind de diavol, si-au pus capat zilelor; unii s-au aruncat in prapastie; altii s-au spanzurat. Si cine poate a socoti feluritele amagiri ale diavolului, cu care amageste el, si care sunt cu neputinta de asternut in cuvinte ? Totusi, din cele spuse de noi, orice om cu capul pe umeri poate sa afle vatamarea care ia nastere din acest fel de rugaciune. Iar daca vreunul din cei care il intrebuinteaza nu va patirni nici una din nenorocirile aratate mai sus, din pricina ca traieste in obste - caci in aceste nenorociri cad mai mult pustnicii, care traiesc in singuratate - insa unul ca acesta isi va petrece intreaga viata fara sa izbandeasca nimic" (Despre primul chip al luarii aminte si rugaciunii, Filocalia vol.1 ).

Dia20_diana
Sfintii Parinti spun ca mai mare e durerea parintilor cand vad cum copii se chinuiesc pentru pacatele lor care se transmit chiar genetic (betia, desfranarea, hotia, mai ales in nepoti) si in acest fel se feresc sa mai repete pacatul si se pocaiesc. Plus ca mai vad si altii si se pazesc. Pacatul virtual transmis copiilor e ca o alunita care daca nu o zgandari sta linistita, mai ales daca cunosti urmarile si te pazesti, dar daca o zgandari, repede ajunge la patima datorita nepasarii.

Iertati-ma, dar eu nu fac altceva decat sa reproduc ce am auzit pe la Parintii nostri: Cleopa, Teofil sau Arsenie sau din Scrierile Sfintilor Parinti. Oricum stiu ca ma chinuie mandria.

Domnule Iustin44, multzumesc de sfatul cu rugaciunea ce nu este spre pocaintza ci spre visare shi inaltzare inshelatoare ca sa aiba dracul de unde sa te arunce in prapastia nebuniei, ca m-am prins ce inseamna nebunia in cazul meu, te manii ca sa-tzi dai singur slava/vrednicie/aprecieri shi na-luciri shi pareri inchipuite ca o fi shi ca o patzi shi caatare e problema ce merita a fi mentzionata... ca shi cum ai mantui lumea intreaga, cand pe mine nu ma vad, deci degeaba mantui lumea daca sufletul tau tzi-l pierzi ??? , deci ce vreau sa spun este ca rugaciunea aia fara pocaintza shi cu visare de sine de la sfantul de care ai postat mi se potriveshte perfect... deci multzam... shi roaga-te la Parintele Cleopa sa aiba mila shi de mine, ca eu cam banui shi shtiu cine este :)

Doamne Ajuta

da, astea sunt gandurile unui barbat...dar, cu riscul ca o sa ziceti ca sunt impertinenta: femeile ce ar trebui sa-si zica?!

Sa caute un barbat care sa aive aproximativ sau in mare aceleasi conceptii de viata, pasiuni, gusturi ca ale ei si care sa aive bunavointa de a-si recunoaste greselile, corectandu-se sau lasandu-se corectat dupa cuvantul Sf. Antonie cel Mare: 'Om rational este cel ce ingaduie sa fie corectat.' Daca ar fi si credincios, ar fi ideal. Gasind un asemenea om , ce rost ar mai avea sa se uite la altul. Daca cei doi nu inteleg ca fiecare din ei e un dar al lui Dumnezeu pentru celalalt si ca scopul prieteniei intre un baiat si o fata e casatoria si apoi nasterea de prunci (implinirea familiei), vor sfarsi in a cadea in desfranare inainte de casatorie si apoi vor avea'mari ispite si necazuri' chiar daca se vor casatori, dupa cum spune Sf. Vasile cel Mare.

Multumesc, Iustin. Stiam ca imaginile sunt amagire diavoleasca, dar din pacate nu am intotdeauna smerenia de a le indeparta de la mine. Sper cu timpul sa invat sa le alung.

:) Da, Iustin, multumesc si eu ptr sfaturi... am sa tin cont de ele daca vreodata o sa ajung la concluzia ca trebuie sa ma mai marit o data!

Pai adevarat spunea Sf. Efrem Sirul, si ce am inteles eu din sfatul lui este faptul ca noi cand ne uitam la o femeie sau fata frumoasa, nu ar mai trebui sa o privim ca pe un corp producator de placeri, si nici sa ne desfatam privirea cu formele ei. Dar ca sa putem reusi asta, noi trebuie mai intai sa dezradacinam viciul desfranat din noi, si dupa aceea nu vom mai fi afectati de aspectul fizic al fetelor frumoase. :rolleyes:

Recomand Sf Nicodim Aghioratul PAZA CELOR CINCI SIMTURI, carte a carei idee este ca nefolosite doar dupa scopul pentru care au fost lasate de Dumnezeu, simturile noastre sunt tot atatea porti de insinuare a celui viclean, iar imaginatia noastra este cel mai folosit mod prin care ne lasam manipulati de acesta.