Poate ati scapat din vedere ca sintem deja in secolul XXl...

trist dar adevarat
 

Nu stiu daca o femeie de cariera care isi petrece in mare parte timpul la serviciu mai are timp si de sotul ei, sa-l rasfete ca la inceput. De aceea majoritatea familiilor unde femeia prefera cariera nu rezista. Chiar sotul meu imi spune cate colege de serviciu sunt divortate ca barbatii lor preferau o "sotie" ce sa aibe grija si de ei. Nu in totdeauna banii tin o familie unita si fericita. Copiii nu se cresc cu bone, acel copil ii va da mamei peste nas atunci cand va fi mare, ii va spune cat de mult a suferit el in copilarie ca nu a avut-o pe mama langa el. Pe un copil nu-l ajuta cu nimic daca ii oferim tot ce isi doreste. Prezenta mamei este cea mai importanta. Eu nu regret ca fac treburi "domestice" chiar am o multumire sufleteasca cand vine sotul de la serviciu si gaseste ordine si o mancare calda pregatita de mine si nu de servitoare.
Fiecare are liber sa aleaga, le apreciez pe femeile care fac fata sa aibe un serviciu si pe langa asta sa mai aibe si copii. Felicitari lor.[/quote]

Ei, aici a dus lupta pentru egalitate intre sexe! In loc sa-si creasca copiii si sotul sa castige painea familiei, sotul se poate dula la crasma si la pescuit, copiii ii creste bona, mamicile prin tarile calde. Rezultatul se vede!

scuze
 

era postat de parascheva, nu stiu sa manevrez butoanele

Si daca suntem in sec. XXI ce?
Problemele sunt aceleasi.
Eu sunt pentru o cale de mijloc. Adica:
1. Femeia sa poata sta cu bebelusul acasa macar pana la 2-3 ani.
2. Femeia sa lucreze, dar ceva potrivit ei si mai putine ore (ex. 4), ca sa aibe timp si de familie si de...ea.
Nu-mi plac femeile barbat- in politica, armata (inlcusiv politie), si care lucreaza zile in tregi fara sa mai stie de familie, pleaca la razboi, sau in delegatii nesfarsite, sedinte nesfarsite.
3. Barbatul sa munceasca si sa poata intretine familia bine cu banii sai.
Situatie f.frecventa azi: multi barbati someri sau care nu-si pot intretine familia, femei obligate sa se ocupe si de casa si de copii si sa-si caute de lucru din lipsa de bani.
4. Femeia care fie platita si pentru "serviciul" de acasa.
5. Femeia care alege sa stea numai acasa, pentru familie, sa aibe asigurata o pensie in cazul in care ramane singura (vaduvie, divort).

La tara exista (in unele state si Romania este inca printre acestea), acea situatie de sclavie a femeii: munca (grea! - gardina, camp, fara conditii de viata decente), familie, copii. Nu tu studii, nu tu culturalizare si socializare, nu tu bani, nu tu concedii/calatorii. Nimic.

Sa nu cadem in extreme si sa ne gandim si la copii, soti si...sanatatea noastra (cat putem duce de fapt).

Exista concediul de maternitate de 2 ani mi se pare, pe care il poate lua oricare din parinti. Din punctul meu de vedere copilul in timpul cresterii are nevoie de ambii parinti. Sunt primele lui modele de viata si in functie de contactul cu ele va discerne mai tarziu si isi va forma in timp un comportament social mai mult sau mai putin bun.
Cat priveste cariera in viata unei femei, sunt de parere ca fiecare persoana ar trebui sa isi faca un scop din evolutie. Prin cariera inteleg sa ajungi sa lucrezi in domeniul care iti place avand satisfactii, sa o faci primind salariul pe care il meriti si sa o faci calitativ. Asa ca nimic nu ne opreste sa ajungem doctori de renume, avocati foarte buni, scriitori premiati, presedinti de tari etc., si ca femei si ca barbati. Exista atatea exemple feminine in istorie care sa-mi probeze ideea. Si cate vor mai aparea...

Femeia si cariera
 

Fiecare om, indiferent ca este barbat sau femeie, trebuie sa presteze o munca legala, utila societatii, de preferinta intr-un domeniu conform cu aspiratiile fiecaruia!
Este adevarat ca sunt anumite meserii care nu ar fi potrivite pentru o femeie (tractorist, tamplar, sofer, electrician, strungar, mecanic de locomotiva, etc), meserii care au un anumit "specific"" masculin!
In privinta impacarii serviciului si carierei cu viata de familie, sunt convins ca daca exista intelegere si sentimente adevarate intre cei doi parteneri, aceste doua aspecte ale vietii sociale pot fi ïmpacate""! De altfel, inainte de 1990, atat barbatii cat si femeile erau incadrate in campul muncii si existau destule familii fericite!

Dar de ce trebuie? Că aşa zic comuniştii?

Ti-a lasat traume cultul muncii, castanele de inceput de an scolar? :71:

Oare este chiar atât de rău să ai o carieră? Cred că este o chestiune de priorităţi: să nu uităm să-L punem pe Dumnezeu pe primul loc, apoi ar trebui să fie familia şi apoi cariera. Mi se pare de bun simţ ca mama să aibă timp pentru copii. S-a mai scris că de fapt ambii părinţi ar trebui să aibă timp pentru familie. Ce te faci însă în ziua de azi când serviciul îţi ocupă tot mai mult timp? Din ce să trăieşti? Există garanţii că un serviciu modest înseamnă şi un timp de lucru normal, sau redus? Aţi alege un serviciu mai prost plătit pentru a avea mai mult timp liber? Cu cât mai puţin plătit? Dar dacă îţi place ce faci la serviciu, singurul impediment fiind timpul de lucru prelungit? Ai schimba locul de muncă pentru a nu fi numit carierist(ă)?
Neavând copii, deocamdată, vorbesc ipotetic. Sper ca Dumnezeu să îmi netezească calea astfel încât să am şi copii, şi un echilibru între viaţa de familie şi carieră.

Daca titlul se chema...femeia cu servici, parea normal, asa apar tot felul de opinii care trag hai si cea, cand de fapt a lucra e ceva normal.

Eu ca mama m-as gandi la un job part-time, pentru a ma integra si eu in societate, a avea o stare mai pozitiva.

Cat copilasii au 1-3 anisori mai merge sa fii casnica, dar cand ei merg deja la scoala...poti spune ca te simti super facand ordine si mancare jumatate de zi?!!