Nu te supara, dar calugarii tai sunt ca ai mei: perfecti. Urzicuta a vrut sa zica altceva si coboara-te sa o intelegi. am auzit si eu predici care nu mi se potriveau...poate vizau altceva decat ce cautam eu. Ce zici de catehezele sf. Simeon noul teolog? (adresate celor care si sunt ... monahi, ca (cu caciulitza) noi...)

Am deschis acest topic pentru ca duhovnicii au adeseori ocazia, in momentul in care spovedesc, sa intalneasca oameni prinsi in ganduri contradictorii, in nemultumiri acute cu viata lor, din care cu greu pot fi salvati. Trebuie multa destoincie si multa autoritate duhovnicilor pentru a face lumina in astfel de suflete si mai ales pentru a le da putere sa iasa din gandurilor lor. Parintele Staniloae spune: "Dar cel caruia ma marturisesc, ma cunoaste si el in ceea ce vreau sa fiu, nu numai in ceea ce sunt; ma cunoaste si el in puterea ce este in mine pentru a ma depasi si in aspiratia ce o am in acest sens. Deci ma si intelege. Ma cunoaste precum ma cunosc si eu. Si poate intr-un anumit inteles ma cunoaste mai bine in realele mele posibilitati, asupra carora eu pot face aprecieri gresite. Dar cunoscandu-ma, el ma si ajuta ca sa ies din starea de simpla aspiratie sau de insuficient efort de a ma realiza." Plecand de la aceste afirmatii am ajuns sa afirm ca putem vorbi de o criza, evident, nu la modul general. Cunoasterea de noi insine, fara o impreuna cunoastere a noastra de catre altul, e in toate cazurile o primejdie.

oricum ar fi, nu vad de ce i-am invata psihologie pe duhovnici. nu cred ca asta ar fi rezolvarea. de asta ma legam si nu de predici greoaie. vreti predici? pai aveti zeci de carti, de cd-uri si casete. vi-l recomand pe parintele rafail noica. dar nu mai veniti cu idei de educare a duhovnicilor cu invataturi lumesti.
asta e tot. probabil, dupa tine, trebuie sa mai cobor mult sa ajung la nivelul urzicutzei...
iertati-ma pentru imaginea negativa pe care mi-am creat-o. riscul meseriei... mi-l asum.
Doamne ajuta!

...mai sunt si monahi care au studiat psihologia,filosofia vezi biografia lui Serafim Rose,scrierile lui Teofan Zavoratul...si lista poate continua..de ce oare s-o fi chinuit Serafim Rose sa invete limba chineza in dialect?

daca ar fi cunoscut mai intai ortodoxia n-ar mai fi ajuns pana acolo incat sa studieze toata filosofia si psihologia. s-a nascut in america, intre niste oameni care nu-l implineau cu nimic. avea nevoie sa treaca prin toate ca sa realizeze ca ortodoxia e singura cale spre mantuire.
urzicutzo, noi am fost binecuvantati mereu. pentru ca suntem si am fost mereu niste oameni simpli. tot poporul roman e un popor simplu. insa asculta ce spune nicolae velimirovici (de curand canonizat): "...privilegiul unui simplu popor crestin e acela ca atunci cand stie putine stie esentialul". aceasta e diferenta dintre noi si americani sau alte natii care filosofeaza... noi avem sub nasul nostru totul de-a gata. ei trebuie sa munceasca ca sa descopere...

Se intampla asta pentru ca nu mai traiesc cu adevarat in Duh. Noutatea se descopera cu adevarat in El. Nu e de ajuns sa stii ca la o persoana e vorba de pacatul mandriei, caci vindecarea de ea se face pe diverse cai. Asa ca atunci cand nu-i mai vezi pe oameni ca fiind diferiti, nu mai ai nici sfaturi diferite.

Am ramas uimit sa vad ca la chiliile unor calugari zilnic sunt cateva persoane, fie pentru spovedanie, fie pentru un cuvant... Si minunat este ca aceste persoane cauta cu sinceritate un raspuns. Si acolo unde-i sinceritate, acolo-i darul lui Dumnezeu. Asa imi explic si de ce sunt cazuri in Pateric cand un frate nu primeste de la duhovnic un cuvant - pentru ca nu e sincer.

Fiecare dupa (ne)putintele lui. Acum ar fi bine sa ne cautam si un duhovnic care sa corespunda nivelului nostru de asteptare. Unul nu are nevoie de preot care sa stie filosofie, ci sa fie evlavios, altul isi doreste parinte citit, cu doctorat (in aceasta categorie ma integrez si eu, pentru ca, din pacate, tind sa apreciez mai mult oamenii cu stiinta de carte si care vorbesc frumos, pentru ca eu insami doresc sa ajung asa, uitand astfel ce este mai important), insa harul este acelasi prin toti. La inceput, mi-am ales parintele si pentru l-am vazut ca este foarte invatat, are doctorat, are preocupari intelectuale (lucruri care m-au ajutat pe mine foarte mult), insa, in timp, mi-am dat seama ca, mai presus de acestea, este foarte evlavios si iubitor de oameni, virtuti care nu se pot invata in nicio facultate din lume. Sa ne ajute Dumnezeu sa ne gasim duhovnici pe masura sufletului nostru!

Degeaba are duhovnicul multa carte, daca inima sa nu bate si pentru tine. Nu acesta este criteriul - trebuie sa am duhovnic cu doctorat, ci trebuie sa am duhohvnic care sa ma nasca la o noua viata, trebuie sa vad in el un Parinte. Asa va vedea si el in mine un fiu.

Aveti dreptate, Costel. Am ajuns si eu la concluzia aceasta, in cele din urma, doream sa spun doar ca sunt si anumite aspecte "exterioare" in alegerea unui duhovnic. Eu mi-am dorit intotdeauna sa am un parinte (in ambele sensuri - tata si duhovnic) invatat, dar Dumnezeu a avut grija si mi-a dat mult mai mult decat doream eu, pentru ca se putea sa gasesc o persoana invatata si cu putina dragoste sau evlavie. Imi cer iertare daca am provocat cuiva sminteala prin afirmatiile mele, imi dau seama, din tot ce citesc, ca pe forum sunt oameni cu adevarat sporiti duhovniceste, eu sunt incepatoare (nu am implinit nici macar un an de cand am parinte duhovnic) si la vremea aceea, nu prea stiam ce inseamna sa ai un duhovnic, insa am descoperit si descopar in timp. Asta e, de fapt, frumusetea ortodoxiei, faptul ca descoperi la fiecare pas.

Criza apare nu pentru ca duhovnicul nu s-a documentat, nu pentru ca nu a citit nu stiu ce carte, ci pentru ca nu s-a rugat. Cel ce se roaga cu adevarat ajunge sa ii daruiasca fiului duhovnicesc doar cuvintele pe care le primeste de la Dumnezeu.