Buna Elena, iti redau mai jos o scurta explicatie gasita pe net, care sper sa te lamureasca :

Avva este un cuvant aramaic ce inseamna tata, fiind folosit în iudaism atat cu sensul sau propriu, dar mai ales ca mod respectuos de adresare fata de intelepti sau rabini.

In Noul Testament

In Noul Testament, acest cuvant este rostit pentru prima data de Mantuitorul Iisus Hristos în rugaciunea din gradina Ghetsimani: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta!"(Mt 26, 39); "Avva, Parinte, toate sunt Tie cu putinta"(Mc 14, 36). Alaturi de traducerea greaca s-a pastrat si originalul aramaic.
Termenul este folosit si de Sfantul Apostol Pavel, aratand ca prin Botez, crestinii sunt infiati de Dumnezeu, de aceea pot sa-L numeasca "Avva, Parinte!"(Ga 4, 6; Rm 8, 15).

Avva în traditia monastica

Peste cateva secole, Avva a fost numit acel monah cu experienta, care pe baza vietuirii sale era recunoscut drept purtator de duh (pnevmatofor), capabil de a fi parinte duhovnicesc celor care traiau in preajma lui si ii cereau sfatul, fiind considerat povatuitor duhovnicesc. Aceasta denumire apare mai intai în Apoftegmata Patrum (Patericul), unde la început Sfantul Antonie este numit "Avva" de catre ucenicul sau Pavel. Acest cuvant de origine semitica a fost adoptat de monahii din pustia Egiptului, deoarece trebuiau sa exprime o realitate noua pentru care nu aveau un termen specific în limba lor. Ei au împrumutat cuvântul "Avva" din Noul Testament, caci astfel puteau sa sublinieze în acelasi timp caracterul personal al relatiei dintre ucenic si parinte, cat si faptul ca se referea la Dumnezeu. Adresandu-se "batranului" sau cu acest cuvant, monahul nu doar ca se abandona ca un copil parintelui sau, dar si marturisea, prin credinta si ascultare, ca prin intermediul lui ajunge în Duhul, prin Fiul, la Tatal. Din apoftegmele patericale reiese ca Avva povatuia printr-o invatatura care cuprindea experienta vietii sale în Dumnezeu. Harismele sale speciale erau ascultarea atenta si discernamantul.

In primele secole ale monahismului, si unele calugarite aveau acest rol de calauzire duhovniceasca, fiind numite Amma (maica).

Paternitatea duhovniceasca s-a transmis pana in zilele noastre, dar termenul Avva este folosit astazi mai mult livresc, in limbajul uzual fiind inlocuit de grecescul "gheron(da)" sau rusescul "staret". In romana termenul este folosit fie sub forma sa slavona, "staret" (desi se suprapune uneori ca inteles cu termenul de egumen), fie, mai recent, cu simplul parinte.

Un frate l-a implorat pe avva Matoes:
- Parinte, rostiti ceva sa-mi fie de folos.
- Mergi si il implora pe Dumnezeu, i-a raspuns Batranul, sa-ti daruiasca plangere si smerenie in inima, intotdeauna sa fii constient de pacatele tale, sa nu judeci pe altii niciodata si sa devii mai smerit decat toti ceilalti.
Alunga de la tine orice purtare necuviincioasa si infraneaza-ti limba si pantecele, iar daca cineva vorbeste despre un subiect anume, nu intra in disputa cu el; daca vorbeste bine, spune-i "da", iar daca vorbeste rau, spune-i "tu stii despre ce vorbesti" si nu te certa cu el despre ceea ce el a zis. Aceasta este smerenia.

Un frate l-a intrebat pe avva Alonie:
- Ce inseamna a te umili ?
Batranul a raspuns:
- Inseamna a crede ca esti mai marsav chiar decat animalele necuvantatoare si sa recunosti ca ele, spre deosebire de tine, nu vor fi judecate pentru ceea ce fac.

Avva Xanthias a zis: "Un caine este mai bun decat mine, caci el are iubire si nu judeca ".

Avva Pimen spunea despre avva Isidor ca in fiecare noapte ar impleti o legatura de ramuri de palmier, iar fratii, vazandu-l trudindu-se, il implorau, zicandu-i:
- Odiheste-te, caci acum esti batran.
Insa el le raspundea:
- Chiar daca il vor arde pe isidor si ii vor imprastia cenusa in vant, nu voi avea odihna, caci Fiul lui Dumnezeu a venit in lume din iubire fata de noi.

intotdeauna mi-am dorit sa pot implini si eu macar un pic din acest cuvant, macar din cand in cand... dar e taaaaaare greu! cel mult reusesc sa nu zic nimic.

"Acelasi Batran a vorbit astfel despre avva Isidor, ca atunci cand gandurile sale i-au zis: "Esti acum un mare ascet", el le-ar fi raspuns: "Sunt eu oare asemenea lui avva Antonie? Sau am ajuns eu oare desavarsit ca avva Pambo? Sau, in cele din urma, am atins eu oare starea celorlaltiParinti care sunt placuti lui Dumnezeu ? Raspunzand in acest fel, el isi ingaduia odihna, iar gandurile se retrageau de la el si fugeau. Iarasi, atunci cand dusmanii sufletului, demonii, l-au facut sa se descurajeze, spunandu-i ca, dupa tot ceea ce a facut, va fi aruncat in iad, el le raspundea:"Chiar daca sunt aruncat in iad, sunt sigur ca va voi gasi sub mine".

Avva Pimen zicea ca atunci cand un om se mustra pe sine, el va avea tarie si rabdare in orice imprejurare.

Acelasi Batran zicea ca atunci cand un om izbuteste sa inteleaga cuvantul apostolilor: "Toate sunt curate pentru cei curati", el se vede mai marsav decat oricare din fapturile lui Dumnezeu. Un frate care a auzit aceasta i-a zis:
- Cum pot sa ma consider mai marsav decat un criminal ?
Batranul i-a raspuns:
- Daca un om atinge masura acestor cuvinte, astfel incat dobandeste curatia, si vede un om savarsind o crima, el va zice: "Acesta a savarsit doar acest singur pacat, insa eu savarsesc crime zilnic".

Acelasi frate i-a pus aceeasi intrebare si lui avva Anoub (sec V), spunandu-i parerea lui avva Pimen. Auzindu-l, avva Anoub i-a raspuns:
- ceea ce el ti-a spus e drept, asa este. Caci daca un om atinge masura acestor cuvinte, astfel incat a dobandit curatia si vede pacatele fratelui, el izbuteste, prin puterea virtutii sale, sa le inghita (adica sa le ia asupra sa).
- Dar ce este aceasta virtute ? a intrebat fratele pentru a doua oara.
- Mustrarea de sine, a raspuns avva Anoub, caci cel ce se mustra pe sine isi justifica semenul, iar aceasta indreptatire ascunde pacatele aproapelui.

Se spunea despre avva Pimen ca nu voia niciodata sa-si sustina propria opinie impotriva opiniei unui alt Batran (sau chiar sa faca acest lucru in mod aparent), astfel, el il lauda, fara a tine cont de situatie. Intr-adevar, cei care l-au cunoscut povestesc urmatoarele: daca era vizitat de credinciosi, el ii trimitea mai intai la avva Anoub, intrucat acesta era mai in varsta decat el.
La randul lui, avva Anoub le spunea:
- Mergeti la fratele Pimen, intrucat el are darul invataturii.
Daca se intampla ca avva Anoub si avva Pimen sa stea impreuna, avva Pimen nu vorbea deloc, deoarece avva Anoub era de fata.

Avva Pimen obisnuia sa relateze ca l-a auzit pe avva Antonie care zicea: "Cea mai mare fapta pe care un om o poate savarsi este sa-si ia asupra sa responsabilitatea pacatului sau inaintea lui Dumnezeu si sa astepte ispitirea pana la ultima lui suflare"

Cu o alta ocazie, avva Pimen zicea, suspinand: "Toate virtutile au intrat in aceasta casa, cu exceptia unei singure virtuti, fara ea omul sufera chin si suparari.
- Care este aceasta ? a fost el intrebat.
El a raspuns: " Ca omul sa se mustre pe sine".

Avva Pimen zicea: "Va spun ca acolo unde Satana este aruncat, acolo sunt si eu aruncat".

Iarasi zicea el: "Un om are nevoie mereu de smerenie si de teama de Dumnezeu, tot asa cum are nevoie de aer ca sa respire".

Acelasi avva spunea: "Smerindu-te inaintea lui Dumnezeu, gandind ca esti nimic si abandonandu-ti vointa - toate acestea sunt unelte ale sufletului".

Cu o alta ocazie el a zis: "Odata Batranii stateau la masa, iar avva Alonie statea in picioare si ii servea in timp ce ei mancau. Batranii l-au laudat, insa el nu a zis nimic. Unul din Batrani i-a zis in taina:
- De ce nu ai raspuns deloc Batranilor care te-au laudat ?
- Daca le-as fi raspuns, a zis avva Alonie, le-as fi acceptat lauda.

Un frate l-a intrebat pe avva Pimen:
- Cu ce sa ma ocup, cand stau in chilie ?
- Pana acum, a raspuns Batranul, sunt un om inglodat in mocirla pana la gat, ducand o grea povara pe umeri si strigand lui Dumnezeu: Milostiveste-Te spre mine.

Acelasi Batran spunea:
"Daca un frate te viziteaza si nu vei afla folos din venirea sa, rascoleste-ti mintea si vezi ce gand ai avut inainte ca fratele sa fi venit la chilia ta. Din aceasta cercetare vei intelege ce a facut ca acea vizita sa fie nefolositoare si ca tu ai fost cauza. Daca vei urma acest sfat cu smerenie, vei fi fara pacat in ceea ce il priveste pe semenul tau, deoarece te vei acuza pe tine si vei purta povara propriilor tale greseli. Asa cum vad eu, un om dobandeste frica de Dumnezeu ramanand cu piosenie in chilia sa.

mi-au placut si am citit intotdeauna cu nesat pildele din viata calugarilor... incerc sa aplic si eu macar o farama din ele, dar ce greu este sa le potrivesti cu viata de mirean care merge zi de zi la serviciu, unde nu prea poti sa taci si sa inghiti orice ca trece tavalugul peste tine ...

Avva Sisoe (aprox.429) a zis: :Cel ce cu bunastiinta dobandeste smerenia, implineste toata Scriptura".

Odata un frate l-a vizitat pe avva Sisoe pe muntele lui avva Antonie. In timp ce discutau impreuna, el l-a intrebat pe Batran:
- Parinte, nu ai atins acum statura lui avva Antonie ?
- Daca as fi avut doar unul din gandurile lui avva Antonie, i-a raspuns avva Sisoe, acum as straluci ca flacara.

Un alt frate l-a intrebat:
- Avva, observ ca amintirea lui Dumnezeu staruie in mine.
- Nu este important ca mintea sa-ti fie cu Dumnezeu, i-a raspuns Batranul. Ceea ce este important, este sa te vezi mai prejos de toate celelalte fapturi. din aceasta pricina munca mainilor duce la smerenie.

Avva Sisoe i-a zis unui frate:
- Ce faci ?
- Imi irosesc zilele, parinte, i-a raspuns fratele.
- Daca as fi irosit o singura zi, a zis Batranul, as fi recunoscator, adica, daca as fi petrecut o singura zi fara a adauga la pacatele mele, as fi recunoscator.

Trei Batrani l-au vizitat o data pe avva Sisoe, dupa ce auzisera de el. Primul dintre ei i-a zis:
- Parinte, cum as putea fi izbavit de scrasnirea dintilor si de viermele cel neadormit ?
Avva Sisoe nu i-a dat nici un raspuns.
Cel de al doilea l-a intrebat:
- Parinte, cum as putea fi izbavit de scrasnirea dintilor si de viermele cel neadormit ?
Avva Sisoe nu i-a raspuns nici lui.
Al treilea a zis:
- Parinte, ce sa ma fac, caci ma cutremur la aducerea aminte de intunericul cel din afara, nu mai pot nici rasufla.
Atunci, Batranul le-a zis:
- Eu nu ma gandesc la nici unul din aceste lucruri, insa nadajduiesc ca Dumnezeu, milostiv cum este El, se va milostivi de mine.
Auzind acest raspuns, Batranii s-au suparat si s-au ridicat sa plece. Insa avva Sisoe, intrucat nu dorea ca ei sa plece cu suparare, le-a zis:
- Fratilor, voi sunteti binecuvantati. Cu adevarat va pizmuiesc, caci daca cugetele voastre sunt stapanite de astfel de ganduri, e cu neputinta pentru voi sa mai pacatuiti. Dar ce sa ma fac eu, inima impietrita ce sunt, caci nu mi s-a dat sa stiu nici daca exista vreo pedeapsa pentru oameni ? Din aceasta pricina pacatuiesc in fiecare ceas.
Cand Batranii au auzit aceste cuvinte ale lui avva Sisoe, s-au cait de gandurile lor de mai inainte si au zis:
- Tot asa cum am auzit, asa am vazut.

Avva Sisoe obisnuia sa spuna ca drumul care duce la smerenie este abstinenta, rugaciunea neincetata si lupta de a fi mai mic decat orice alt om.

El mai zicea ca Scriptura spune despre idoli: "Gura au si nu vor grai; ochi au si nu vor vedea; urechi au si nu vor auzi. Asa trebuie sa fie un calugar; dupa cum idolii sunt uraciunea, tot asa si el trebuie sa creada ca este uraciune.

Un calugar l-a intrebat pe avva Cronie (aprox.285-aprox.386):
- Parinte, in ce mod ar putea un om sa ajunga la smerenie ?
- Prin frica de Dumnezeu, i-a raspuns Batranul.
- Dar cum ajunge cineva la frica de Dumnezeu ? l-a intrebat fratele pentru a doua oara.
- Dupa parerea mea, i-a raspuns din nou Batranul, retragandu-se de la toate, dedicandu-se muncii fizice si, in masura in care este posibil, sa se gandeasca la plecarea sufletului din trup si la judecata lui Dumnezeu.

Unui mare anahoret care zicea: "De ce te razboiesti cu mine, Satano ?" Satana i-a replicat: "Tu esti cel ce te razboiesti cu mine prin smerenia ta !"

Odata, cand se intorcea din mlastina la chilia sa, avva Macarie (aprox.300-390) ducea cu sine frunze de palmier. Diavolul l-a intampinat pe drum cu o secera. El a incercat sa-l loveasca, insa nu a putut sa o faca si atunci i-a zis: "Mare putere spirituala curge din tine, Macarie, si din aceasta pricina nu pot face nimic impotriva ta; caci vezi, orice ai face si eu fac; postesti, si eu postesc; nu dormi, dar nici eu nu dorm niciodata. Exista doar o singura privinta in care ma bati."
- Care este aceasta, l-a intrebat avva Macarie.
- Smerenia ta, a raspuns diavolul, si din aceasta pricina nu pot face nimic impotriva ta.

Un Batran a fost intrebat:
- De ce se razboiesc demonii cu noi atat de mult ?
- Deoarece ne lepadam armele, a raspuns Batranul, iar prin arme inteleg nedorinta de marire, smerenia, nedorinta de inavutire si rabdarea.