Apreciez mult Invatatura Parintelui Insa parerea mea este si nu trebuie sa fie Impartasita de nimeni ca In unele privinte Preaiubitul Parinte a fost foarte radical si ne Ingaduitor cu mai slabi pe calea MIntuiri si a ORtodoxiei nu spun ca a facut un lucru rau departe de mine GIndul acesta Insa pt cei mai puitin cunoscatori de multe ori a fost pricina de potignire ,
Doamne si stapinul vieti mele Duhul Trindavii si al grairi desarte al doriri de stapInire nu mil da mie robului tau .
Iara Duhul dragostei de tine si de aproapele meu ,Duhul smereniei si al rabdari daruiestel mie robului Tau amin

1. Nu sunt scrise.. dar tocmai a scris fratele Zaharia pt noi.

2 si 4 se bat cap in cap: ai citit explicarea Sf. Liturghii, dar nu stii de Proscomidie?

3. Una este rugaciunea personala. Cu totul altceva este sa-i incluzi pe cei necredinciosi in slujbele care se fac pentru cei care fac parte din biserica.


Liturghie:
Material foarte scurt, usor de citit:
http://www.biblioteca-ortodoxa.ro/ca...%20slujbei.pdf

http://www.crestinortodox.ro/carti-o...tii-liturghii/

Pe pomelnic nu se trec cei nebotezati, sectantii, sinucigasii. Si eu stiam din scrierile par. Cleopa despre cei necununati religios, despre cei cu vicii, dar discutand cu cineva care este absolvent de teologie, mi-a spus ca parintele Cleopa era cam exigent, si trebuie sa se treaca si cei ce stau in concubinaj, si cei ce mai au vicii, pentru indreptarea lor.
Oricum, pana la urma Dumnezeu stie mai bine, dar daca nici Biserica nu se roaga pt indreptarea lor, atunci ce mai este de facut?!?....

Se roagă ei înșiși și își pot reafirma mărturisirea de credință (prin pocăință, spovedanie, împărtășanie). Și asta poate fi realizată chiar într-o singură zi. Și Biserica, sigur, se va ruga pentru ei. Condiția necesară și suficientă: întoarcerea păcătosului.
Și o problemă simplă: dacă el nu vrea (prin viața lui de păcat demonstrează că nu vrea), ce rost are să se roage Biserica pentru el? Mântuirea, până la urmă, dragă doamnă, e personală.
În momentul în care va vrea, desigur, se va ruga și Biserica pentru el.
O să-mi spuneți, poate, că "dacă el, bietul, nu știe" și mama, soția, soțul, sora, fratele, prietenul vor, totuși, să-l aducă pe calea cea bună? Dumnezeu ne-a înzestrat cu liber arbitru . Aceasta înseamnă că putem alege ceea ce suntem și ceea ce vom face. În caz că alege calea lui Hristos, sincer și nu cu "compromisuri căldicele" (de ex.: "nu strică la nimeni un pahar de țuică"), restul vine de la Dumnezeu. Doamnă, "mă frige la degete" să-mi pun povestea vieții pe internet, dar n-am s-o fac pentru că și acesta ar fi un semn de atotsuficiență cunoscătoare = mândrie (nu vreau să mă smintesc). (A propos, așa îmi păstrez echilibrul: când îmi vine să mă laud, dau și eu înapoi, "retro satana"). Credeți-mă, însă, câte necazuri mi-am făcut și păcate, nu cred că altcineva ar fi fost capabil să facă astfel de mizerii. Astăzi sunt pe calea crucii. Sunt sătul de "un pahar nu strică", "o țigară e bună și ea că nu mă pot lăsa" etc., asta, doar, ca să pomenesc păcatele cele mici.

Să nu ne pierdem, vă rog, printre "literele" legii și să nu vedem până la urmă LEGEA: Hristos și chemarea Lui adresată tuturor fără excepție. Și aici, nu mai există nici o scuză. Dumnezeu să ne miluiască pe toți!

Doamne ajută!

În unele privinţe nu sunt deacord cu dumneata.

Să se roage mama pentru fii şi tatăl să se roage căci păcatele, viaţa lor desfrânată şi greşalele pe care le-au făcut în tinereţile îi face pe copii fără frică de Dumnezeu şi neascultători.
Să se roage,să postească şi să plângă cu metanii mari ,cerşind mila lui Dumnezeu pentru copiii lor şi acesta va lumina mintea celor rătăciţi atunci când păcatele părinţilor vor fi iertate.

Femeia caananeiancă ce făcea? Striga în urma Mântuitorului "Doamne ajută-mă,fica mea este rău chinuită de un dicvol" şi acesta a făcut-o bine pe fica femeii!
Un alt exemplu este rugăciunea sutaşului pentru sluga acestuia(şi exemple mai sunt în Evanghelii)

Sigur că nu ne putem ruga pentru sinucigaţi la Sfânta Liturghie dar sunt cele 4o de panihide care făcute corect pot aduce mult folos şi celor care au murit în neorânduială (a se citi din învăţăturile părintelui Nicodim Mândiţă).

După 7 ani de la moartea prin suicid se poate face o slujbă ceva mai complexă după ştiinţa mea iar cel care şi-a luat zilele în acest fel poate fi dezgropat şi înmormântat în alt loc decât cel destinat sinucigşilor.

Nu vreau să repet dar să fim cu băgare de seamă la cele scrise în Evanghelii şi să vedem câte minuni a făcut Mântuitorul pentru cei apropiaţi unui credincios care s-a rugat.

Aşadar pentru cine să ne rugăm dacă nu pentru cei apropiaţi nouă?

Acei care au murit neâmpărtăşiţi şi care nu au refuzat înmormântarea creştinescă pot fi trecuţi pe pomelnlic astfel:
- Popescu cu tot neamul lui cel adormit
căci din tot neamul lui o fi fost vreunul care să fi fost drept credincios.

Dacă oamenii ar face precum spuneţi voi (deşi corect aşa este fără dor şi poate) puţini ar fi cei care s-ar pomeni la proscomedie!

Spunea un duhovnic (nu-mi amintesc care)într-o predică că toate sunt posibile dacă Dumnezeu vrea şi că orice păcătos se poate mântui într-o clipă asemenea tâlharului de pe cruce care doar atât a spus "pomeneşte-mă Doamne când voi veni într-u Împărăţia Ta"

Exact, doamnă, doar că eu nu am repetat ce au spus deja anna21 și zaharia_2009. O spun, dacă doriți: cei apropiați se pot ruga și TREBUIE s-o facă pentru cei în păcat, dar nu să-l pomenească în cadrul liturghiei. Nu există iertare în afara împărtășaniei (în afara celui mort, nu detaliez), nu există împărtășanie în afara spovedaniei, pocăinței autentice realizată de PĂCĂTOS și doar de el. Iar împărtășania (Sfânta Euharistie) este centrul (esența) Sfintei Liturghii, cum îl pomenești dacă acesta nu s-a împărtășit de trupul și sângele Mântuitorului (și poate, nici nu vrea)?

Sinucigașilor, doamnă, le-a „expirat” timpul de pocăință. Au comis o crimă împotriva lor înșiși, și tocmai, de aceea, când mai doriți să parcurgă „traseul” mântuirii: (pocăință, spovedanie etc.)?


Nu am știință de așa ceva.

O repet, doamnă, rugați-vă, chiar trebuie. Pomelnicul pentru ceii vii trebuie să fie foarte lung. Și mie mi-e drag când îi pomenesc pe toți pentru că prin ceilalți ne găsim toți mântuirea.

Eu, personal, nu îndrăznesc să mă las pomenit la proscomidie.


Tâlharul de pe cruce s-a pocăit, și-a afirmat credința în fața lui Hristos. Și apropos, nu s-a sinucis.

Doamne ajută!

Diferenta intre toate acestea si tilharul de pe cruce este ca el insusi s-a rugat, el insusi s-a pocait . Si inca ceva , s-a pocait intr-atit de mult , din toata finta sa incit cu el a deschis Hristos raiul . Chiar avem masura comparativa a pocaintei si a nepocaintei analizindu-i pe cei 2 tilhari. Unul a vrut sa se pocaiasca, celalalt nu si totusi doar pe unul l-a luat in rai Hristos , sa nu uitam !. Astazi sora, cite asemenea situatii de pocainta ai vazut ? Eu, pina acum nici una si sunt citiva ani de cind umblu in caile Domnului . Insa am vazut oameni cutremurati si incercati cu necazuri mari si care au sfirsit spunind : credeti ca exista D.zeu ? unde ? cine l-a vazut ca cu mine nu a avut nici o treaba !

Nu te critic sora si nici nu am de impartit ceva cu tine. Nu spun ca fac rau cei care se comporta precum primele exemple date de tine , in plus in tot cerul si pamintul mama care se roaga pt. pruncii ei are cea mai mare ascultare la Preacurata si Hristos . Insa sintem datori sa ne purtam cu aceiasi masura in toata credinta si peste tot si sa nu uitam ca si canoanele au fost date la porunca lui Hristos si sub inspiratia Duhului Sfint . Adica , atunci cind nu ne plac canoanele sau nu intelegem anumite canoane sa ne repezim la exemplele evangheliei iar cind exemplele evangheliei nu ne plac sa alergam si sa invocam canoanele .Trebuie sa avem o vedere unitara si cu aceiasi oca asupra intregii credinte .
Ia sa ne uitam in felul acesta in evanghelie la urmatorul aspect , la urmatoarea pericopa : pe linga exemplul sutasului si a femei cananeence (prin care Hristos vrea sa ne invate ceva precis si in anumite limite ) tot el i-a spus tinarului - evanghelia de la zilele sfintei cruci- : ,,cine voieste sa-mi urmeze , sa se lepede de sine , sa-si ia crucea si sa vina dupa mine " , care este un indemn covirsitor ! De ce ? deoarece a spus clar : cine voieste sa-mi urmeze ! Pai nu este clar ?
Eu nu am mai stat sa dau toate explicatiile in cele 2-3 postari de ale mele dar este de departe inteles si cunoscut ca Hristos nu face nimic impotriva vointei noastre , ba mai mult, doar daca voim si noi in mod activ. El vine si bate la usa sufletului fiecare dar nu intra daca nu i se deschide . Asadar, vointa fiecaruia este covirsitoare si nu se discuta inafara de aceasta nimic. Dar ca o mingiere si pt. a ne invata viata in comuniune a lasat si pildele femei cananeence consacrind plinsul mamei pt. pruncii ei ca si rugaciunea sutasului pt. slugile sale credincioase . Dar sa observam bine situatiile absolut speciale acestea doua , si-anume ca nu ne rugam pt. oricine si ca mai ales cei ce cer mila pt. cei ,,nefericiti' se pun pe ei zalog si garanteaza pt. ei . Aceasta nu este preactica curenta a duhovniciei , a rugaciunii unuia pt. celalalt (chiar daca a spus ,,purtati-va sarcinile unui altora si va rugati unii pt. altii ca sa va vindecati = acesta este un cuvint greu de talmacit si din el a isvorit nu orice practica sau apucatura de a ne ruga unii pt. altii ci a pus baza slujbei de maslu si a altor slujbe oficiale ! Dar nici de cum , eu stau cu burta in sus si tu te rogi pt. mine si vai, ce bine ne va fi ca intram amindoi in rai ! Nu, asa nu !)

Asadar , grija mare in intelegerea evangheliei, grija mare asupra masurii cu care cercetam toata invatatura duhovniceasca si mai ales sa nu ridicam situatiile particulare, exceptiile, la rang le obisnuinta comuna !

Si eu ma rog si-mi pomenesc copii aproape la toate slujbele desi stiu ca ei tineri mari fiind sunt plini de toate pacatele , nu cauta asiduu biserica , nu fac canon (pt. ca au fost educati modern de mama lor)nu umbla in caile Domnului dar pt. indrasneala si staruinta mea patimesc tot felul de incercari .

Deci , corect este cum am spus, dar fiecare sa faca cum o dori !

Un vecin mi-a spus ca ajuns la o manastire, preotul a luat pomelnicul dat spre a fi pomeniti la Liturghie si a taiat numele unei persoane care era catolica. Mi-a spus ca nu a plecat bucuros de acolo, ci instristat.

Parintii ne invata ca pe pomelnicul pentru Sfanta Liturghie trebuie trecuti doar crestinii botezati in credinta ortodoxa. Stiu ca micile diferente interconfesionale par lipsite de importanta, dar nu-i asa. Aceste diferente in timp pot duce la pierderea identitatii. Iar aceste diferente ne fac sa nu devenim una, ori Liturghia asta face, il intareste pe om nu doar in iubire, ci si in Adevar. Aceasta este adevarata unitate in iubire si in adevar.

Biserica Ortodoxa nu intoarce spatele celor de o alta credinta, caci la alte slujbe, dar nu la Liturghie, se ingaduie ca si acestia sa fie pomeniti.

Într-o postare mai veche a mea ,acolo unde era vorba despre minuni spuneam că întoarcerea unui păcătos la credinţă este o minune-Cea mai mare minune care se poate întâmpla sub ochii noştri.

Cu vreo 15 ani în urmă, duminica dimineaţă stăteam acasă şi când începeau să bată clopotele se derula în mintea mea ca o poezie de mult ştiută Utrenia şi apoi Sfânta Liturghie deşi nu fusesem de prea multe ori la biserică.
După ce am început să merg la biserică nu s-a mai întâmplat cele scrise mai sus,totul a intrat în normal.
Acum ştiu cuvintele Sfintei Liturghii căci nu lipsesc de la biserică dar atunci de ce le ştiam,de unde le ştiam?
Am discutat aceasta cu preoţi şi au schimbat subiectul,nu am primit nici un răspuns deşi atunci aş fi vrut să înţeleg de ce mi se întâmplă aşa .

Acum nu mai caut răspunsuri ci cred că mare este puterea lui Dumnezeu şi puternică rugăciunea mamei credincioase pentru copilul pomenit la Sfânta Liturghie.

Cele scrise de domniile voastre sunt corecte şi canonice dar când e vorba de lucrarea în om a harului lui Dumnezeu nimic nu mai are explicaţie logică sau perceptibilă minţii noastre limitate şi întunecate de păcate.

Într-adevăr, Domnul să ne aibă în pază!

Doamne ajută!