În prealabil postat de George.m (Post 343597)

E dureros cand omul e foarte preocupat de sfarsitul lumii, dar nu mai are in vedere propriul sfarsit. Sfintii Parinti spun ca gandul la moarte ne e foarte folositor, intrucat poate trezi in suflet pocainta.

In rugaciunea dinainte de culcare, spunem: "Stapane, Iubitorule de oameni, au doara nu-mi va fi acest pat groapa? Sau inca vei mai lumina cu ziua neputinciosul meu suflet? Iata, groapa imi zace in fata si iata, moartea imi sta inainte. De Judecata Ta, Doamne, ma tem, iar a face rau nu mai contenesc!"

În prealabil postat de Fani71 (Post 343598)

Insa ma gandesc cateodata ca gandul ciontinuu la moarte poate insemna si o incercare de a evada de responsabilitati. Suintem aici sa facem ceea ce ne cere Dumnezeu. El stie cand ne va lua la El. Ar fi bine sa ne gaseasca cu manecile suflecate.