eu zic sa mai ai rabdare, timpul o sa decida. mai ales, sa nu luati decizii majore sub presiune.

Dar eu inca nu simt chemarea aceea spre Dumnezeu...iar daca mergi fortat la biserica ca sa nu se supere cel de langa tine nu vei reushii niciodata sa il cunoshti pe Dumnezeu cu adevarat...am o viatza inainte sa il cunosc...dar ei vor sa ma schimbe acum...e ceva nou pentru mine...

Dar eu nu simt chemarea aceea spre Dumnezeu...iar daca merg la biserica doar pentru a nu se supara cea de langa mine nu voi reushii niciodata sa il descopar pe El...e un lucru nou pentru mine...nu pot sa o fac atat de repede shi nu vreau sa mi se impuna nimic...

roaga-i sa aiba rabdare cu tine, trebuie sa inteleaga ca nu te poti schimba peste noapte. iar credinta nu poate fi impusa cu forta, ea trebuie sa iti fie descoperita. poate prietena ta sa fie in masura sa faca asta, daca are dragoste.

eu am rabdare dar ei vad ca nu mai au...i_am spus ca ceea ce imi cere ea necesita timp...

sorry ca trebuie s-o spun, dar daca nu au rabdare, inseamna ca n-ai pierdut prea mult...

la oamenii respectivi ma refer.

Dar imi tot spune ca nu vede ca incerc sa merg pe calea ei...adica nu ma vede ca merg la biserica,ca imi fac cruce,ca nu sarut icoanele, etc...

ceea ce gindesti tu e corect. Si parintii ei ar trebui sa aiba un pic de toleranta si sa cunoasca, faptul ca nu se poate impune ceva. Credinta nu e impusa, ci vine din dragoste.
Poate ei nu stiu ce gindesti tu. Fa cumva sa afle si ei, merge-ti cu totii la un duhovnic, altfel, i-ti zic in clar: fata asta nu e pe masura ta.

Tot ce imi doresc de la ea e sa ma iubeasca pe mine...sa se gandeasca putzin shi la ce scop am eu in viatza...eu nu vreau sa ajung in rai sau viatza veshnica...vreau doar sa iubesc pe cineva pe Pamant shi sa fac tot ce pot ca sa fie fericita...nu ii cer nimic in schimb...doar sa ma accepte asha cum sunt...