Nu.

Cine poate spune ca pricepe Tainele Domnului, cine-L poate ingradi pe El? Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule si duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele (Psalmi 50, 11) spune Psalmistul si noi impreuna cu el. Stim noi cum lucreaza Domnul in inima smerita ce se roaga cu zdrobire pentru pacatele savarsite? Putem noi spune ca nu-l innoieste intru totul pe cel ce plange, dupa cuvantul Sfantului Pavel: Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi (II Corinteni 5, 17)? "Daca omul si-a spovedit si si-a urat pacatul, acesta se sterge din toate cartile care este scris: si din cartile dreptatii lui Dumnezeu, si din cartile firii noastre... Astfel, el nu mai este pomenit la judecata"[29] spune Sfantul Teofan.

Ouch ...........
Multumesc Glykys :) Am scris ouch dupa ce am citit ce a scris Andrei, gandindu-ma ca se pare ca de frica nu avem cum scapa.

Asa spune si par. Cleopa.

nu trebuie sa ne provoace frica aceste lucruri, sau mai bine zis nu trebuie sa ramanem cu frica. Ma refer la frica in sensul acest tragic "Doamne, ce ma fac". Frica de Dumnezeu este mai profunda. Daca vamile vazduhului ne provoaca o anumita frica aceasta nu trebuie sa duca decat la o pocainta mai puternica!!

iata si cum trece un sfant prin vamile vazduhului (este vorba de Sfantul Macarie cel Mare):

"Sosind ziua savarsirii Sfantului Macarie, un heruvim cu multime de ingeri, stand inaintea dumnezeiescului parinte i-a zis: <<Scoala-te, urmatorule al lui Dumnezeu, si mergi cu noi la viata cea vesnica! Ridica-ti ochii tai imprejur si vezi cate cete fara trupuri si de sfinti s-au trimis tie de la Atottiitorul, ca sa te aduca la Sine. Vezi soborul apostolilor, adunarea proorocilor, multimea mucenicilor, ceata arhiereilor si a pustnicilor, unirea cuviosilor si a dreptilor!>>
Acel sfant suflet, fiind ridicat de heruvimi si spre cer suindu-se, unii din parinti priveau cu ochii sufletesti pe diavolii cei din vazduh cum stau departe si strigau: <<O! de ce slava te-ai invrednicit, Macarie!>>. Iar Sfantul le raspundea: <<Nu, caci inca ma tem, pentru ca nu stiu de am facut vreun lucru bun.>> Apoi vrajmasii cei ce erau in vazduh, strigau <<Cu adevarat ai scapat de noi, Macarie!>>. Iar el le zicea <<Ba nu, caci imi mai trebuie ceva ca sa scap.>>. Si fiind acum inauntrul portilor ceresti, diavolii plangand, strigau: <<A scapat de noi, a scapat!>>. Iar el cu mare glas le-a raspuns: <<Cu adevarat am scapat de mestesugurile voastre, cu puterea Hristosului meu fiind ingradit!>>"

Taina mortii
 

Nu vreau sa stric nimanui bucuria, insa intoxicatia cu monoxid de carbon se numeste intoxicatie si nu altfel pentru un motiv.

Monoxidul de carbon este un gaz foarte toxic, incolor, inodor, insipid si care nu irita. Practic, detectia lui se poate face numai prin observarea simptomelor si/sau cu aparate speciala de masura.

Se stie foarte bine ca acest gaz, inhalat in cantitati mari, produce printre altele ameteli, confuzie, delir si halucinatii.

Nu exista nici un fel de garantie ca ceea ce a experimentat povestitorul era ceva de ordin divin. Efectele intoxicatiei cu CO sunt cunoscute, intreaga descriere se incadreaza perfect! Nici de moarte clinica nu poate fi vorba, pentru ca moarte clinica inseamna cu totul si cu totul altceva, iar din descrierea evenimentelor numai de moarte clinica nu poate fi vorba.

De experiente cu depersonalizarea au parte de foarte, foarte multe ori consumatorii de droguri halucinogene: acid lisergic (LSD), psilocibina (ciuperci otravitoare cum ar fi Amanita Muscaria), Salvia divinorum s.a.

Asa ca inainte sa va grabiti sa-l credeti pe cuvant pe bietul om care s-a intoxicat cu CO, ganditi-va ca este foarte posibil (mult mai posibil, as zice eu) ca experienta asa-zis "divina" sa fie de fapt o mare simptoma a intoxicatiei.

Citiţi aici un caz cutremurător şi adevărat despre românca Olga Răileanu din Constanţa care a murit de-adevăratelea şi a înviat.

http://www.formula-as.ro/2001/456/mi.../miracole-2140

Este caz adevărat ci nu halucinaţii drăceşti de câteva ore sau minute. Alea nu se pot numi moarte ci stări halucinante, mai ales când eşti conectat şi la aparate pe deasupra. Este can can pentru senzaţionalişti...

Sunt sceptic din nascare, si bine fac, in majoritatea cazurilor. Sper ca nu gresesc si acum: in 1973, erau preoti in spitalele romanesti?! Hm...

Dar matale in ce tara traiesti? Eu am fost botezat de catre preot in biserica pe vremea regimului comunist fara nici o problema...
Erau bine inteles ca erau preoti! De ce sa nu fie? Nu in spitale, ci la bisericile din curtea spitalelor... poate ca nu la toate, dar asta e alta discutie