Timpul trece, puii cresc, noi imbatranim, iaca vine vremea sa ne ducem la locul nostru(sa speram ca va fi in rai) si ce ramane in urma noastra? Puiutii si felul cum i-am crescut. Sa ne rugam sa putem fi parinti buni si sa-i crestem crestineste.

Viata uneori, nu te iarta! Nu ai prea multe optiuni,insa trebuie sa mergi inainte. Sa fii parinte, inseamna sa te sacrifici. De multe ori, trebuie sa strangi din dinti, sa infrunti o mare de nedreptate, sa suferi, pentru a-i oferii copilului, candva, o oaza de normalitate, un exemplu bun, un parinte cu adevarat responsabil, crestin si asa cum ne sfatuiesc preotii sa fim. E greu, cumplit uneori, dar atunci cand esti parinte, putin cate putin, metaforic si real vorbind, mori putin cate putin, pe masura ce copilul tau creste. Dar nu trebuie sa fim tristi, e bine, copiii cresc, noi investim in ei si ne bucura vietile. Cum? Prin implinirea viselor noastre, atunci cand ii vedem buni crestini, pregatiti din toate punctele de vedere, pentru mantuire. Doamne ajuta.

Dumnezeu,in marea Sa milostivire, ne-a daruit posibilitatea de a avea copii. Din pacate, multi nu isi doresc sau daca ii fac, ii abandoneaza sau ii cresc necorespunzator. Traim vremuri grele si totusi societatea ofera celor care au un copil, o suma de 8 milioane pe luna, cred. Nu stiu daca tuturor, sau cum este conditionata obtinerea acestei sume(adica daca trebuie sa lucrezi inainte de a intra in concediul pt. cresterea copilului),insa cred ca exista posibilitatea de a creste un copil. De ce? Pentru ca Dumnezeu nu lasa nici un copil fara ajutor, El poarta tuturor de grija. Intradevar, uneori credem ca nu avem suficient pentru a-i creste, ne indoim de puterea Domnului, ne lasam dusi de ganduri si coplesiti de probleme. Dar trebuie sa credem cu putere, sa ascultam sfaturile duhovnicilor, si sa primim cu toata inima copiii, acest dar minunat pe care Dumnezeu ni-l face.:)

Dragostea Domnului este nemasurata. Doar El face ca multi copiii care sunt abandonati de ani de zile, bolnavi sa traiasca. Astfel ne arata ca exista suferinta mai mare decat a noastra.

Ei, Doamne, ce naiv esti! Te pomeni ca tot din dragoste, Domnul ia copii nevinovati? Cum poti sa explici asta? De ce a trebuit sa moara copil care avea totul ca sa creasca sanatos, bine educat, bine hranit si la adapost de frig si rautatea oamanilor? Oare tot din dragoste? Daca ai trece prin asa ceva, ai gandi la fel? Lasa ipocrizia!

Ei, Doamne, ce naiv esti! Te pomeni ca tot din dragoste, Domnul ia copii nevinovati? Cum poti sa explici asta? De ce a trebuit sa moara copil care avea totul ca sa creasca sanatos, bine educat, bine hranit si la adapost de frig si rautatea oamanilor? Oare tot din dragoste? Daca ai trece prin asa ceva, ai gandi la fel? Lasa ipocrizia!

Ei, Doamne, ce naiv esti! Te pomeni ca tot din dragoste, Domnul ia copii nevinovati? Cum poti sa explici asta? De ce a trebuit sa moara copil care avea totul ca sa creasca sanatos, bine educat, bine hranit si la adapost de frig si rautatea oamanilor? Oare tot din dragoste? Daca ai trece prin asa ceva, ai gandi la fel? Lasa ipocrizia!

Ei, Doamne, ce naiv esti! Te pomeni ca tot din dragoste, Domnul ia copii nevinovati? Cum poti sa explici asta? De ce a trebuit sa moara copil care avea totul ca sa creasca sanatos, bine educat, bine hranit si la adapost de frig si rautatea oamanilor? Oare tot din dragoste? Daca ai trece prin asa ceva, ai gandi la fel? Lasa ipocrizia!

Imi pare rau pt. dvs. daca imi permiteti sa va dau un sfat, aveti mai multa grija de suflet, smeriti-va si incercati sa aveti o viata cu adevarat crestina. Doamne ajuta

Draga Silverstar,
Am citit in repetate randuri despre durerea ta de a-ti fi pierdut copilul. Desi sunt mama, tot nu pot sa-mi imaginez dimensiunile durerii provocate de moartea copilului tau. Nimeni din cei, care nu au trait o asemenea nenorocire, nu poate sa se puna in situatia ta sau sa simta ce ai simtit tu. E o intrebare continua si un gol, la care nu gasesti raspunsul si care nu se umple, prin lipsa sensului si lipsirea de obiectul dragostei tale. Acest gol il resimtim la moartea cuiva drag, ruda sau prieten, tanar sau batran. Dar mai ales tana si nevinovat. Cum putem da sens unui lucru lipsit de sens?!? Cel putin aparent, lipsit de sens. Durerea noastra mare ne face sa ne poticnim in cautarea sensului. Cautam explicatii durerii noastre, a lacrimilor noastre si ne impotmilim in hatisul raspunsurilor pe care ni le dam. Dar cheia mortii nu e la noi. Nu noi suntem stapani asupra ei. Dumnezeu stie numarul zilelor noastre, multe sau putine, cate avem. Micutul sau micuta ta nu s-a impotrivit hotaririi divine si e acum in bratele Feceioarei Maria, dupa cum am citit in poezia scrisa, sub inspiratei, de tine. Tu, Silverstar, inca nu ai gasit raspunsul, dar nici un om nu ti-l poate da, nici chiar tu. Caci intelesurile astea sunt doar la Dumnezeu. El ti-a auzit intrebarea si de atunci iti tot raspunde, dar glasul lui dulce e acoperit de harmalaia gandurilor tale. Taci si asculta; caci are sa-ti spuna nu numai de locul sfant si curat in care a dus acest copil nevinovat, dar si de locul tau in inima Lui, daca-ti gasesti timp sa-L bagi in seama o clipa, si sa simti iubirea ce ti-o poarta.