Limita supunerii este pacatul! Atata vreme cat supunerea aceasta ne apropie de Dumnezeu, atunci suntem in limitele mantuirii!

dar daca aceasta supunere ar fi impotriva legilor crestine?

"Atunci cand traiesti in iubire, atat barbatul cat si femeia simt neincetat ca cel iubit e in permanenta in preajma."

Extraordinar spus!!! E frumos, inaltator si adevarat! Cand simti asa supunerea e usoara si greutatile dispar, cel putin asa sper!

Draga "nimeni"- pseudonimul este unul total nepotrivit; nimeni, este divolul, tu esti CHIPUL SI ASEMANAREA LUI DUMNEZEU, mai mult chiar, esti FIUL LUI DUMNEZEU.
In ceea ce priveste increderea in preot, trebuie tinut cont ca este om, si are aceles (ba chir mai multe)ispite, slbiciuni si neputinte ca fiecare dintre noi, nimic nu te opreste, insa, sa cauti altul, ori daca mergi la un medic si-ti greseste diagnosticul, nu mai cauti un alt medic care sa te consulte, sa-ti dea diagnosticul corect ?
Apoi, indiferent de vrednicia ori nevrednicia unui preot, trebuie sa stim ca prin el, Dumnezeu, ne comunica voia Sa, prin el ne indruma, prin el ne iarta, prin el ne vorbeste, prin el ne mantuieste ."cu atat mai putin il consider un stie tot."-ce nu sti tu este ca nu preotul "stie tot " el n-ar sti nimic daca nu i-ar dicta DUHUL SFANT.
Nu vreau sa ma intelegi gresit, nu te judec, vreau sa te ajut sa intelegi ca gresesti.
Ar mai fi destul de multe de spus insa nu sunt cea mai potrivita persoana sa faca asta, cauta-ti un duhovnic bun (eu am cautat 4 ani) si numai el te poate indruma.
Sa nu te intrebi "pai cum voi sti care este bun ?" cand il vei gasi vei sti ca acela este cel pe care il cauti.
Sfatul meu este sa cumperi carti cu continut duhovnicesc, pana gasesti un duhovnic, si cu ajutorul Lui Dumnezeu, vei afla raspunsuri la tote intrbarile.
Te rog sa ma ierti daca te-am suparat.
DOAMNE AJUTA !

Draga Mirela poate ca nu are rost sa se despice firul in patru, intrucat ne propunem o discutie pe intrebari si raspunsuri scurte, insa ceea ce exprimi si comentezi alturi de Cristi se detaseaza de o discutie in limitele buneivointe crestine-cel putin in substratul intelesurilor. Apreciez insa interventiile lui Costel-simple dar incarcate de sens, ale Dianei care mi se pare ca intreaba sincer, cautand un raspuns nu lansand provocari...si astfel in jurul subiectului se tese un dialog necesar.

:satisfied:

:dontgetit:deobicei unii din prea multa supunere ajung sa cada in pacate impotriva firii.???este normal asa ceva?:satisfied:

Supunerea nu poate sa fie impotriva legilor crestine, intrucat sa zicem ca si aceasta "lege" a supunerii a fost data in acelasi duh ca si celelalte. Vedeti voi...extrasurile astea simple din contextul nuantat al unei invataturi, duc de obicei la aberatii, erezii, argumente pro concupiscente (cum e acesta al Monicai, ca din supunere sa se ajunga la pacate impotriva firii, de unde o fi stiind ea asta?). "Femeia sa se supune barbatului iar barbatul sa-si iubeasca femeia" e putin ambiguu. E o problema delicata, care iata, framanta lumea de astazi si din punct de vedere crestin trebuie sa se cunoasca minimul de invatatura crestina sanatoasa, nu antifeminista (cum exista impresii si pareri eronate) dar nici profeminista...Pana la urma, daca observam dpdv logic, insasi existenta unei miscari feministe indica faptul ca femeia ocupa un status usor inferior, insa nu asta e important, ci faptul ca aceasta inferioritate nu consta intr-o piedica in privinta urcusului duhovnicesc, daca urmarim asta...Sa intelegem odata, ca buni crestini ce suntem si cunoastem referatul biblic al crearii omului, ca este un status usor inferior cel al femeii, dar nu e vorba de o inferioritate competitiva ci de una interrelationala si interdependenta cu barbatul...Pana la urma nu exista berbat si femeie ci barbat si "barbata"-sa zicem asa (daca stiti termenii in greaca veche)...sau om (aici nu mai e vorba de sex)

Asa ziselor feministe le-as pune o intrebare grea...In sanul Sfintei Treimi e cumva inferior Fiul fata de Tatal? Cumva, daca Tatal L-a nascut din vesnicie, putem vorbi de o usoara inferioritate a Fiului? Oare e una aparenta? Sau nu este deloc, ci doar o modalitate de a intelege interrelationarea Persoanelor Sfintei Treimi? Oare, nu cumva tindem orice ar fi, sa acordam logic o oarecare superioritate Tatalui, ca principiu unic? Ia sa facem astfel o analogie cu referatul biblic al crearii omului...Vedeti, e un subiect delicat si dificil, oare nu-i mai bine sa-l luam ca atare din datul ontologic!?Sper sa nu deviem prea mult pe taram dogmatic...:)

sa luam concret: femeia vrea sa tina post, dar barbatul ii spune nu, sau vrea sa mearga la biserica duminica, dar sotul ei nu o lasa pentru ca vrea sa mearga la iarba verde ( ca sa dau niste exemple). Ea ce face in aceste cazuri? isi sfideaza sotul sau il asculta neglijand viata religioasa?