...inca ceva, faptul ca eu scriu cel mai mult pe acest topic nu trebuie inteles anapoda :thumbsup: nu imi arog nici un fel de drept de a da lectii altora... dar chiar cred ca am avea de castigat cate ceva, altfel n-as mai discuta.

este un mare adevar aici, dar totusi eu n-as zice mereu, ci cat mai mult posibil. extremele nu sunt bune, de aceea cred ca nu trebuie ingradita libertatea nici unuia, insa cand tendinta este de a aloca mai mult timp activitatilor individuale decat cele de grup, cred ca deja asta trebuie sa constituie un semnal de alarma.

pana aici toate bune, dar cine va lua taurul de coarne si va face ceva?! eu de exemplu recunosc ca ma complac intr-o astfel de situatie, dar parca am obosit sa fiu mereu cea cu initiativa in a schimba ceva.

da dar ce se intampla cand unul lucreaza pana tarziu nu poti sa -i ceri unei persoane sa isi schimbe locul de munca pt ca
din munca traiesti si traiesc si copiii
care e solutia?plus ca sunt multe lucruri de facut de ex la o casa tot timpul tb facute renovari care necesita bani( tencuieli zugraveli reparatii etc )cine sta la casa stie
exista un paradox multe din familii se destrama, din cauza lipsei banilor se cearta pe tema asta, cu toate ca petrec foarte mult timp impreuna si asta ar trebui sa conteze....
nu cat timp petrecem impreuna ci cum il petrecem cred ca este important

e greu in ziua de azi sa se gaseasca un echilibru
stresul de la locul de munca, diferite probleme familiale,toate se rasfrang asupra celorlalti membrii
dar cand exista credinta problemele trec mai usor asa ma gandesc

din punctul meu de vedere trebuie ca cei doi sa fie mai intai OAMENI, sa existe respect si verticalitate, echilibru in sufletul fiecaruia dintre ei, ajutor reciproc, principii comune de viata si de gandire, directii comune de actiune, idealuri comune (ma refer la cele principale, nu la micile dorinte si placeri). pe toae astea se bazeaza iubirea, dupa parerea mea. O flacara mare, dar nesustinuta de toate elementele de mai sus, se stinge curand si lasa in urma dusmanie si raceala.

Am inteles Mirela. Insa, eu consider ca rezolvarea unei probleme din casatoria mea nu inseamna si rezolvarea unei probleme asemanatoare din alta casatorie. Evident, nici nu exclud acest lucru, dar sunt indoielnic fata de rezolvari de acest gen. Pe de alta parte modul in care eu am inceput sa iubesc, nu poate fi luat model de ceilalti, chiar daca eu am ajuns sa nu ma balbai atunci cand trebuie sa raspund la intrebarea: Iubesti?
In concluzie Mirela, cu parere de rau, eu nu voi putea da marturii in acest sens.

Multumesc mirelat de cuvintele tale;intr-adevar e un risc pe care ti-l asumi pentru o viata si cred ca, ajutandu-te Dumnezeu, iti dai seama cand si cu cine trebuie sa faci acest important pas.Cred ca e tare frumos sa fii iubita si indragostita de cine trebuie!!!

:) multumesc, mihaela, dar vorba lui costel, parca nu pot da marturie despre asa ceva!

dragilor, cred ca am discutat suficient pe acest subiect. aveti dreptate, e greu sa gasim echilibrul perfect in ziua de azi. dar, daca vreodata ajungeti sa va recunoasteti in simptomele unei casnicii care se indreapta cu pasi inceti dar siguri spre lipsa de comuniune, poate va luati inima in dinti si faceti ceva! sa fiti iubiti!

Problema este falsa, adica nu poate fi vorba despre echilibru. Poti vorbi despre echilibru intre talerele unei balante, caz in care pe ambele talere asezi mase egale. Dar omul si femeia nu sunt egali ci mai degraba complementari. Asa ca intrebarea ta ar trebui reformulata in termeni de armonie si nu de echilibru ... care mie ... ca si concept, mi se pare inadecvat. Echilibru, in aceasta poveste fara sfarsit = moarte ! = "daca vreodata ajungeti sa va recunoasteti in simptomele unei casnicii care se indreapta cu pasi inceti dar siguri spre lipsa de comuniune". Armonie = dinamica !
Daca vorbesti despre echilibru inseamna ca admiti identitatea partilor ... ceea ce este absurd.
:) QED !

hai sa nu vorbim cuvinte, de dragul filosofiei.