Despre Pr. Teofil Paraian am mai auzit si ca ar fi filounionist. Si ca ar fi zis ca daca un ortodox se afla intr-o tara in care nu sunt biserici ortodoxe, poate sa se impartaseacsa de la catolici. Eu personal nu am citit lucrurile astea, si n-as vrea sa lansez acuzatii false impotriva Parintelui, insa persoanele de la care le-am auzit sunt de incredere.

In Biblie exista referiri la Duminica (ziua Domnului) ca zi de inchinare.

Conceptul cheie este acela de BISERICA. Nu cladirea Bisericii, ci institutia divino-umana care este Biserica Ortodoxa, Mireasa lui Hristos, sau Trupul lui Hristos. Despre aceasta Biserica Dumnezeu a spus ca "Portile iadului nu o vor birui". Deci pitem avea toata increderea in invatatura Bisericii Ortodoxe.

Domnul nostru Iisus Hristos, cind s-a inaltat la ceruri, nu a lasat in urma nimic scris, ci Biserica Lui. Iar 10 zile mai tirziu, dupa cum a promis, a trimis Duhul Sfant pentru a o ghida pe calea mintuirii. Cartile Bibliei, si Biblia in sine a aparut mai tirziu. Duhul Sfant este cel care ghideaza Biseria.

Dumnezeu a creat o SINGURA Biserica, nu 2, nu 100, nu 400 de denominatiuni Protestante. Biserica lui Hristos este Biserica Ortodoxa, care va ramine pina la sfirsitul lumii, care a fost este si va fi ghidata de Duhul Sfant, si in a carei invatatura putem avea oricind incredere.

Poti sa vorbesti cu un duhovnic care ti-ar putea da mai multe detalii.

Bogdan.

BogdanF, uite un articol interesant despre aceasta tranzitie:
http://angelteam.uv.ro/viewtopic.php?p=79&sid=e9a5c3be65f8eb4e2e7c6467d66 af615

nu spune nicari in scriptura(Noul Testament) ca in Biserica primara s-ar fi tinut sabatul, ca zi de inchinare a primilor crestini

Citand robertt
Exact acest articol l-am citit si eu, dar pe alt site.

si apoi icoanele nu sunt idoli, caci si evrei au Chivotul Legii catre care evreii aveau o consideratie mai deosebita
După Deuteronom 10, 8, cu transportarea chivotului erau încredinţaţi leviţii, care se postau în capul coloanei evreilor rătăcitori prin pustie. Când coloana se punea in mişcare, se striga «Scoală, Doamne, şi să se risipească vrăjmaşii Tăi şi să fugă de la faţa Ta cei ce Te urăsc pe Tine» ; iar atunci când se oprea, evreii strigau : «fntoarce-te, Doamne, la iniile şi zecile de mii ale lui Israel!» (Num. 10, 35—36).

Oni, am trecut si eu prin faze de astea cu ceva ani in urma, cind re-deveneam crestin. Rugaciunea sincera la Dumenzeu ajuta enorm, in timp. Orice nedumerire ai, roaga-te cu sinceritate lui Dumnezeu si El te va ajuta negresit.

Despre icoane, ar mai trebui poate spus ca iconografia a devenit posibila dupa intruparea lui Hristos, in Noul Testament. Si in Vechiul Testament, Dumnezeu s-a arata lui Avraam sub forma a 3 oameni. Apoi ar mai trebui spus ca omul este cea dintii icoana a lui Dumnezeu, fiind creat dupa chipul si asemanarea Lui.

Si ar mai trebui mentionat ca atunci cind e vorba de Sfinti, Maica Domnului si icoane, nu e vorba de acceasi inchinare ca atunci cind e vorba de Dumnezeu. In limba greaca (si engleza) verbele sunt diferite:

- latria (in greaca) si worship in engleza este doar pentru Dumnezeu. De aici provine si cuvintul idolatrie.

- doulia (in greaca) si venerate in engleza este pentru Sfinti.

- hyper-doulia (in greaca) si super-veneration in engleza este pentru Maica Domnului.

Apoi ar mai trebui spus ca inchinarea la icoane (venerarea) de fapt este adresata persoanei infatisate acolo. Dupa cum exemplifica Cuv. Paisie Aghioritul, "Tu cind saruti fotografia copilui tau, saruti hirtia?"

Sau in cuvintele unui Sfant din vechime: "Chiar de ar fi Crucea Domnului din aur si diamante, anatema aceluia ce se inchina materiei din care e facuta."

Multumim Bogdan, cred ca e foarte important sa stim cum ne inchinam icoanelor, caci multi din noi, ortodocsi, nu stiu sa explice lucrul asta neoprotestantilor si e pacat!

Am citit intr-o carte ca icoana este o fereastra spre Cer, de aceea iconostasul reprezinta unitatea dintre Cer si pamant. Hristos si Maica Domnului sunt modelele noastre de sfintenie care ne indeamna sa le urmam Lor. Interesant este ca atunci cand niste protestanti (pe care i-am intalit anul trecut) au citit aceste lucruri au inceput dintr-o data sa gandeasca altfel despre icoane.

In alta ordine de idei, spuneai ca vamile vazduhului sunt mentionate de Sfantul Pavel. Poti sa ne spui unde? Multumesc!

Am lista cu Sfintii care mentioneaza direct sau indirect vamile vazduhului din cartea "Consels from the Holy Mountain" (varianta in engleza a "Ne vorbeste Parintele Efrem Filotheitul"), editata de manastirea Sf. Antonie din Arizona, unde se afla parintele Efrem. Lista era o nota de subsol, probabil apartinindu-i monahuluii care a editat cartea.

Despre Sf. Pavel nu stiu daca pomeneste in mod direct vamile vazduhului, insa acest citat din Biblie a fost folosit si de Serafim Rose pentru a arata ca vazduhul e plin de diavoli, si ca o referire indirecta la lupta noastra cu ei:
Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.
Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare (Efeseni 6:12 - 6:13).

Multi sfinti, chiar daca nu pomenesc clar de niste "vami" sau checkpoint-uri prin care trecem dupa moarte, vorbesc despre cercetarea sufletului dupa moarte, si despre cum diavolii incearca sa-l duca in iad punind in balanta faptele cele rele cu cele bune. Chair cu citeva saptamini in urma citeam in Proloage un cuvint al Sf. Efrem Sirul in care vorbea clar de aceasta incercare de dupa moarte.

Aceasta judecata provizorie se numeste "Judecata particulara", si nu trebuie confundata cu judecata finala, care este "Judecata de Apoi".

Cred ca sunt si Sfinti care vorbesc direct si clar despre vamile vazduhului. Cartea Sufletul dupa moarte a lui Serafim Rose contine mai multe detalii.

Bogdan.

Jean Claude Larchet, luan in discutie diverse texte ale Sfintilor Parinti spune: "Trecerea sufletului prin aceste vami se face in rastimpul dintre a treia si a noua zi dupa moarte. Vamile corespund, fiecare, unei anume patimi, unui anumit fel de fapte rele sau pacate, pe care le insufla un anume diavol, care este insasi intruchiparea ei. Aceasta credinta e legata de identificarea patimilor cu duhurile rele care le insufla.

Fiecare diavol "vames" - sau "judecator" - opreste sufletul si-i cere socoteala de pacatele care tin de "jurisdictia" lui. Si asemenea unor vamesi corupti, care cer mai mult decat se cuvine, diavolii il invinuiesc adesea pe om pentru fapte pe care el nu le-a savarsit. Cat priveste felul in care plateste sufletul trecerea prin aceste vami, exista mai multe talcuiri. Unii Parinti arata ca sufletul plateste rupand din sine partea in care s-au instapanit duhurile rele. De aceea spune Sfantul Maxim Marturisitorul ca sufletul este tras si sfasiat "pe masura relei familiaritati pe care a castigat-o cu (diavolii), prin mijlocirea vreunei patimi", iar alti Parinti arata ca sufletul cu totul rau ajunge in cele din urma prada diavolilor. Din cele mai multe texte vedem insa spun ca sufletul plateste "vama" cu faptele bune savarsite in vremea cat a vietuit pe pamant, iar daca acestea intrec relele de care e invinuit, daca are adica virtuti cu asupra de masura, este lasat sa treaca. Aparare si sprijin primeste sufletul acum de la sfintii ingeri care-l insotesc si din rugaciunile si slujbele ce se fac pentru el, pe care cu intelepciune le-a randuit Biserica in acest rastimp."