...pentru ca cei mai multi au cazut si cad in continuare mai mult decat cu gandul sau cu inima, si fie le este rusine sa isi recunoasca greseala fie deja au luat-o pe o cale prin care incurajeaza pacatul, si nu mai stiu isi cunoasca durerea si sa accepte adevarul suferintei lor... Chiar ca vine sfarsitul, si mascat atat de bine... Intrebarea nu e cat ne mai suporta Dumnezeu, ci oare cum ne vom mantui noi daca alegem pacatul ca firescul lucrurilor...

nu mai stiu sa isi*

pai sa stii :)
eu una am ajuns sa vorbesc cu pr duhovnic mai multe chestii si mai intime decat cu mama... de fapt, cu mama nu prea vb... si nici macar cu prietenele. am ajuns sa-i spun niste lucruri pe care n-am crezut ca le voi spune vreodata cuiva, oricat de mare incredere as avea in respectivul. si totusi le-am spus. si pt asta il iubesc enorm, stie cum sa ma traga de limba... si de fiecare data ma simt eliberata.

bine a zis pr Paul (nu-l cunosc)... duceti-va copilul la spovedanie. pe langa faptul ca ii ajuta pe ei din punct de vedere duhovnicesc, va ajuta si pe dvs daca sunteti un parinte care se fastaceste atunci cand trebuie sa vb deschis cu propriul copil.

va mai spun un "secret"... daca-l pot numi asa...
nu stiu la baieti cum e, dar la fete, in momentul in care primeste o propunere indecenta, singura chestie care le mai poate salva din fata ispitei este gandul ca va trebui sa-i marturiseasca aceasta duhovnicului, teama de acesta o va salva. credeti-ma, teama de parinti este foarte mica! din simplul motiv ca pe dvs va poate minti... asa cum a facut-o si cu alte ocazii... si pt ca, oricum, aveti incredere deplina ea... sunteti convinsi ca este o fiinta curata si inocenta si n-are cum sa cedeze ispitelor.

priviti societatea de azi... cati parinti isi mai duc progenitura la spovedanie? si cati ii pierd din mana inca de la o varsta frageda? aici se vede ne/lucrarea Duhului Sfant...

Cand imi vin "idei", ma gandesc ca ma vede Dumnezeu, si cu ajutor de la El nadajduiesc ca am sa trec peste ispita fara sa pacatuiesc.

Eu nu prea am discutat cu ai mei despre treaba asta ca imi era rusine, dar de pe la 12 ani am inceput sa ma documentez singur si mai rau mi-am facut ??? Asa ca parinti aveti grija ce mocnesc copii vostri prin camerele lor, ca ei in ascuns fac multe si nu spun. Era o zicala: "Ochiul, cate vede si nu spune!"

Cand eram mica (aveam pana in 10 ani), insistam sa dorm cu verii mei, asa cum dormeam cu verisoara, nu intelegeam de ce nu ma lasa. Chiar am reusit, de vreo 2 ori, sa dormim in acelasi pat, sub supraveghere. Iar daca ai mei m-ar fi trimis in tabara, de exemplu, si un baiat mi-ar fi propus sa dorm cu el, eram destul de naiva sa accept. Sau daca altul ar fi zis: vino pe la mine, prin apartament, poate ca as fi acceptat. Ma bucur ca am aflat niste lucruri la timp. Eram extrem de vulnerabila.
Se intampla atatea lucruri in lumea asta, ati auzit de fetita violata si ucisa de vecinul ei mai mare. Daca am trai in lumea perfecta care merge la biserica, se spovedeste si ii pasa de ceilalti, ne-am permite sa ne crestem copiii in liniste.

:angry:cu cat trec anii cu atat mamele sunt tot mai tinere,am vazut o copila de 12 ani ca nascuse sau facuse avort:angry:

Sexualitatea e ceva lipsit de importanta, omul deplin e asexuat asa ca nu-i vorbi despre sexualitate ca despre ceva adevarat sau important ci ca despre o deviatie.

da,dar daca nu ar fi ea noi nu am mai fi acum si planeta ar fi cu 2-3 oameni!
totusi fiecare om trebuie sa cunoasca de la varste fragede riscurile ,ce e bine ce e nu,sa inteleaga ca nu ajunga la o varsta de 16 ani sa faca avort,sau sa fie insarcinata fara sa vrea etc

Cred ca primul pas este ca parintii sa castige increderea copiilor, sa ii faca sa inteleaga ca ei pot apela la ei, fara nicio rusine, fara sa le fie frica ca o sa fie certati sau judecati. Din moment ce increderea este castigata drumul este simplu, si parintelui ii este usor sa atinga unele subiecte mai rusinoase cu copilul, dar si copilul simte ca poate cere ajutorul parintilor. De cele mai multe ori adolescentii prefera sa ceara sfaturi de la cei de varsta lor, lucru complet nepotrivit, deoarece un adolescent nu ii poate da un sfat matur unui alt adolescent. De ce se intampla asta? Pentru ca copilul/adolescentul vede in parinte o persoana care il va certa sau il va pedepsi si atunci bineinteles ca va prefera sa discute cu cei de varsta lui, care trece prin aceesi situatie ca si el.

dar aici nu vorbesc ca si un parinte, ci ca si un copil :)