era vorba de spovedania copiilor de 7-8 ani.
Ei au pacate, nu baliverne....si au chiar un simt al pacatului mai accentuat ca "Cei mari"
sa fie indemnati ca ininte de spovada, in lniste sa se gandeasca cu ce l-au suparat ei pe Dumnezeu (si asta gandindu-se la ce au facut impotriva poruncilor sale....)sau pe ceilalti copii, sau pe parinti....
sa fie invatati ca inainte de a merge la preot, sa ceara iertare de la cei pe care i-a suparat (in limita posibilitatilor)
si apoi, cel mai important e sa-l lasam pe Dumnezeu sa lucreze, nu sa lucram noi, sau mai rau, sa spunem ca Dumnezeu nu lucreaza.

sa se roage dimineata seara, sa mearga duminica la liturghia intreaga (de la sfarsitul utreniei, pana la capat), sa nu injure, sa nu fure, sa nu se bata sa nu minta, sa nu faca mofturi la masa, sa respecte pe parinti, pe batrani, sa ajute pe cei care ii cer aceasta, sa nu fie zgarciti, sa nu chinuie animalele...sa isi faca temele pentru la scoala, sa nu .... sa.....
nu sunt baliverne, sunt greseli ....
si asa cum unii mananca o mama de bataie de numai ei stiu, pentru ca au tipat la parinti, sau nu au vrut sa intre in casa cand a vrut mama sau tata....asa si alte greseli pot fi asumate de copii

sa mearga duminica la liturghia intreaga (de la sfarsitul utreniei, pana la capat).

Ce spui tu aici? sint adulti care nu rezista pina sfirsitul slujbei darmite copii.
Pe copii trebuie cu incetinel luati nu sa le dai ordin ca mai tirziu nu mai se duc la biserica de loc, cunosc niste cazuri care au fost fortati sa mearga la biserica.
La noi vin cu copii, am fixat un locusor al lor, o masa cu carti si creioane de colorat ei nu pun multa atentie la slujba dar cresc asa vazind,auzind cintecele bisericesti si isi v-or aduce aminte la vremea potrivita.

Copilul nu trebuie pregatit cand este micut. Insasi puritatea lui il va face sa spuna adevarul in fata parintelui duhovnic. Binevenita este lectura seara, sunt carti speciale cu povestioare pentru copii. Exemplul personal este cea mai buna metoda mirelat. Daca copilul va vedea de mic ca mama si tata se roaga, posteste, merge la biserica, face fapte bune va face asemenea. Cu cat creste, cresc si tentatiile. Dar asa cum o casa cu o temelie buna este scuturata de furtuna dar nu daramata asa si copilul cu educatie religioasa inca din pruncie va reveni mereu la matca cand va pierde drumul.:)

Liturghia nu e spectacol.
NU merg la Biserica sa deseneze...
e drept ca nu poti cere unuia de 2, 3 ani sa se comporte ca un adult...
dar la 7, 8 ani ai niste pretentii...
la scoala nu trebe sa fie atent o ora?
Dar acolo sunt cursuri, nu Liturghie....
Adultii care nu stau nu sunt modelul nostru....noi trebuie sa respectam porunca Bisericii de a participa la Liturghie in fiecare Duminica si Sarbatoare...si Liturghia incepe de la terminarea Utreniei pana la sfarsit...

si asa cum unii mananca o mama de bataie de numai ei stiu, pentru ca au tipat la parinti, sau nu au vrut sa intre in casa cand a vrut mama sau tata....asa si alte greseli pot fi asumate de copii

Vai de strict trebuie sa mai fii, sper ca nu esti preot.
Asta e conceptie romanesca cu batai.

Dumenzeu este iubire.

asta o stiam si eu, problema este ca parintii respectivi nu au un exemplu personal bun in privinta credintei. de asta am si deschis topicul, pentru a vedea cam ce ar putea fi facut "din afara".

Am inteles mirelat. Atunci voi dezvolta:rolleyes:
Un calugar mi-a spus o povestioara tare inteleapta. Odata doi oameni au mers la un camin cu daruri. Un copil ce mereu statea stingher se apropie de unul dintre binefacatori si-i spune: nene tu ai venit la noi pentru ca ne iubesti celalalt doar sa ne aduca daruri. Copii, datorita curateniei lor simt starea sufleteasca a celui de langa el. Eu, continuand sa privesc tamp la calugar, a continuat: cand vrei sa ajuti pe cineva nu cauta sa-i faci poftele pentru ca astfel ii vei hrani egoismul. Ci cauta sa-ti pui sufletul tau in randuiala, cel ce va sede langa tine va fi invaluit de pacea ta si se va simti odihnit sufleteste (in siguranta,in cazul copilului tau).

Mirelat eu cred ca si preotii pot atrage foarte mult copii la biserica si apoi se v-or spovedi fara frica.Iti dau un exemplu despre un nopotel al meu de 5 ani. Intr-o duminica l-am luat cu mine si cum barbatii vin mai tirziu nu era nici unul sa-l ajute pe parintele, ce sa gindit sa-l cheme pe nopotelul si cu ajutorul parintelui s-a descurcat foarte bine la altar(improvizat bineinteles).Duminica urmatoare a venit la mine in camera pe la 7 dimineata si zice: Buni da nu mergem astazi la church? asa ca eu zic si preotii sa-si rezerve timp si pentru micutii adica sa fie bagati in seama ca le place si asa se duc la spovedanie. In cazul copiilor de care zici tu asta depinde de parinti daca copii nu vad exemplu la parinti e trist.

E adevarat, un rol f.important il are si parintele duhovnicesc (daca exista unul). Sa dau si eu un exemplu personal:D In postul Sfintei Marii i-am spus nepoatei mergi cu mine la biserica? Zice, da. cand am intrat ma vede ca merg la spovedit, zice vreau si eu. A doua zi dimineata s-a impartasit desi cu 3 zile inainte maica-sa o rugase sa mearga si a refuzat categoric.:)

Ma intereseaza sa stiu daca exista pe net ceva gen ghid de spvedanie pentru copii.