Eu sint om de stiinta, nu am negat niciodata, insa credinta nu mi-am lasat-o niciodata.
Stiinta se ocupa de ceva,iar religia de altceva.
Acestea doua nu prea multe in comun, din punctul meu de vedere.

Nu esti singurul care pateste asa.
Imprastierea de la rugaciune este si de la prea multe griji ,de la viata lumeasca pe care o traim.
Sa ne gandim cand ne rugam ca vorbim cu Dumnezeu si cu sfintii lui ,ca trebuie sa ne asculte.

Si tot aici,din practica personala,afirm ca daca bombardezi mintea cu aceiasi fraza,se obisnuieste sa taca.Daca cineva are tarie sa stea pur si simplu si sa numere respiratiile,cu atentia acolo treaza,macar 500 (cam 40 minute) se va convinge ca mintea VA TACEA.Se face o mare liniste.

Asta fac cred si yoghinii. Este o atrofiere a puterilor sufletesti. Nu trebuie sa facem mintea sa taca si nu putem face asta decât depersonalizându-ne, distrugându-ne. Totul e sa nu urmam gândurilor, sa nu actionam potrivit sugestiilor lor si sa nu dezvoltam voluntar rationamente.

"Inlauntrul mintii noastre-spune un parinte din cei de demult -gandurile noastre se afla ca o turma de oi pastorite de minte.Deci, daca unul din aceste ganduri se rataceste, sa stii , zice acest intelept, ca o fiara salbatica cauta sa-l piarda;de aceea, fa asa cum ar face Pastorul cel Bun, Hristos Domnul, anume:lasa cele 99 de ganduri ca pe niste oi ce nu solicita iminenta grija si fugi in graba dupa oaia cea ratacita , adica dupa gandul care a alunecat pe calea laturalnica si scoate-l din coltii fiarei , adica de la drumul pierzarii si-l readu la turma, adica la celelalte ganduri si pazeste-l cu si mai multa strasnicie, hranindu-l cu pasunea aleasa a Sfintelor Scripturi"(Fragment din Hristos si gandul , de Pr.Gabriel Cernauteanu, publicatia INVIEREA)

Din cate vad este mai degraba un indemn la a nu pierde niciun gand, dar la a purta cu tine numai ganduri bune.

"Dupa cum este firesc ca stancile sa fie lovite de valuri, tot asfel si omul negresit va veni in atingere cu atacurile gandurilor"(Sfantul Efrem Sirul)

Am citit ca prima cauza a gandurilor in om este pacatul stramosesc. Pana atunci mintea omului era neimpartita la alte lucruri, fiind atintita numai la Dumnezeu, ina in clipa savarsirii pacatului stramosesc a inceput sa lucreze gandul tagaduirii si in continuare toate celelalte...

A doua cauza ar fi prganele simturile, mai ales auzul si vederea...

Al treilea motiv sunt patimile ce exista deja in om si pe care diavolul le folosteste miscand gandurile impotriva noastra.

Al patrulea motiv sunt diavolii care lupta cu inversunare sa ne duca sufletul spre pieire.

Calea cea mai sigura de a goni gandurile rele este marturisirea lor. Aceasta cale este afirmata de intreaga traditie ascetica a Bisericii.

Eu am observat la mine ca dupa ce marturisesc un pacat trebuie sa ma lupt dupa aceea cu gandurile...uneori visez ca fac pacatul si cand ma trezesc sunt foarte trista pana imi dau seama ca a fost doar un vis.

Cele doua au chiar foarte multe lucruri in comun. Prin stiinta, cercetare studiem opera de creatie a lui Dumnezeu.