Elena, sigur ca ne dorim sa fim lipsiti de durere. Dar noi nu cunoastem si bucuriile voastre ca sa putem da cel mai bun raspuns. Daca spun - trebuie sa porti aceasta cruce, ar insemna sa spun ca e o invitatie la o viata nefericita. Dar pot sa spun ca si printr-o credinta puternica, nu vei mai rabda singura, sau mai bine zis nu vei mai rabda deloc, ca ea va fi asumata de Hristos. Si asa putem avea si un raspuns la aceste cuvinte: "Va spun ca oricine va lasa pe femeia sa afara de cuvant de desfranare si va lua alta, desfraneaza, si cel ce va lua pe cea lasata desfraneaza".

Nu Jane , nu intelegem ce vrei sa spui prin faptul ca sotul se credea sfint.

Eu cunosc un caz in care dupa multi ani de viata traita in pacat, necununati, in ignoranta fata de biserica, cu copii needucati in valorile si in Tainele crestine, tatal brusc se trezeste(sau in alte cazuri mama) si incepe regulat sa se roage, sa se reapropie de cele Sfinte, sa-si puna viata in ordine vorbind cu Duhovnicul, insa ea nu este alaturi de el, si nu numai asta dar se si opune, persistind sa traiasca in pacat ,in omul vechi. Mai mult efectul rugaciunii incepe sa-l simta cel virit in ea care vazind teren fertil o indirjeste tot mai mult impotriva lui,...il simte cind se roaga, creaza provocari viclene, INCITA COPIII IMPOTRIVA LUI, iar copiii si ei nefiind dusi la Biserica IMEDIAT se alatura "puctului de vedere" al mamei care de fapt este al satanei...insa ce stiu ei...ei doar stiu ca tata a luat-o razna si merge Duminica la Biserica

Intimp[lator stiu si cazul in care tatal vazind ca nu are trai cu familia si mai ales sotia care fierbe de cite ori aude de Biserica a renuntat la a mai merge la Biserica si "s-a intors" la viata cea fara Biserica si sa stii jane ca sunt bine merci...ii tine cel necurat pe linie de plutire asa cum o face cu milioane de "clienti". Ea, sotia se bucura nespus ca a invins si ca i-a scos "prostiile" din cap

...inainte il vedeam citind acatiste pe ascuns in masina in timp ce o astepta pe fica sa de la cursuri, iar acum....sta Duminica dimineata si face gratare si pune berea la rece

Mirela:
...stiu ce vorbesc

De acord cu tine Cozia,
Ce ar trebui sa faca barbatul cu pricina, sa mearga in fiecare duminica la biserica sa se roage in continuare si sa zica da-i Doamne minte sotiei? Eu asa cred,dar de cele mai multe ori cel ce apuca drumul spre cele sfinte este mai cu capul pe umeri si incearca sa tina cont si de parerea celuilalt si atunci simte ca se rupe in doua si ajunge sa nu-l multumeasca nici pe cel ce insista sa nu mearga la biserica in fiecare duminica si nici cel ce apuca drumul spre cele sfinte nu-i multumit ca nu poate sa inainteze pe aceasta cale.
Este greu, dar nu imposibil

Nu era chiar asa.Amnadoi mergeau la Biserica,insa barbatul era mai distant,se credea mai "curat"Dupa mai multe refuzuri,femeia a plecat.Merge si acum la Biserica,insa are un nou sot,care are grija de ea,nu o considera un obiect de lustruit.Stiu ca sunt si cazuri de care spui tu,nu neg.cunosc si eu.Insa aici era vorba despre cum barbatii isi abuzeaza psihic femeile.Poate deschidem un topic invers,Barbatii abuzati de femei.Acolo,vom veni cu late exemple.

elena1974: am explicat de nenumarate ori ca nu prin tipete si vorbe urate ne impunem o parere ci prin argumente.

Draga mea, unii barbati nu au nevoie de argumente, ci de laude! Daca ii lauzi sunt "painea lui Dumnezeu", iar daca le faci cea mai mica observatie, se transforma in "tsunami".
Dar, cum a mai spus cineva, ar trebui sa vezi cu ce gresesti si tu in aceasta relatie. Chiar daca greseala ta este infima, trebuie sa o gasesti si sa o indrepti.
Psihanalistul Carl G. Jung spune, ca acolo unde se cearta doi, vina e impartita, in mod inegal ce-i drept, dar fiecare are o parte de vina. Analizandu-ti partea ta de vina, ai infinit de multe de invatat.
Rugaciunea este buna, insotita de tamaierea casei, stiut fiind, ca diavolul fuge de tamaie.
Cine trece de asemenea momente grele in casnicie, va ajunge sa traiasca si clipe fericite, pe care , despartindu-se de sot, nu ar mai fi apucat sa le traiasca.
Dar...fiecare face cum crede de cuviinta. Intrebarea e: "Vrei sa ai pace in casa sau vrei sa ai dreptate?!?" Poate e bine sa mai cedeam din cand in cand in favoarea celuilalt.

O femeie crestina, draga Elena, este o femeie in general echilibrata si stie ce vrea de la viata, iar de intalneste un barbat cu apucaturi pe care tu le-ai enumerat, il ignora si nici un caz nu se casatoreste cu el. In expunerea ta nu faci precizarea a inceput "calvarul"tau. Dintr o dat ? Imposibil ! O cauza exista, iar "vina"probabil este cat de cat impartita. Obiectivitatea in astfel de situatii neplacute, este extrem de importanta. Amandoi , cu siguranta sunteti atinsi de patima mandriei, ce nu va lasa loc de reconciliere. Mandria, orbeste, iar fiecare in parte, nu-si recunoaste vina. Solutia e la indemana ta, find crestina declarata. Dubleazati afectiunea fata de el, cedeaza putin de la tine, macar formal . Cu tact, dragoste, credinta sunt sigur ca vei trece (veti trece), peste acest impas.

Din cate stiu, preotul ii ia pe amandoi la spovedanie, Elena.
Mania asupra sotiei nu e crestineasca. Sa acoperim pe celalalt, asta da. Sa-i facem si partea lui de treaba, fara repros, e crestineste. Sa-i fim alaturi la bine si la rau. Sa incercam sa ne purtam bine cu el, ca poate se schimba. Sa nu-i reprosam.
Iar daca copilul e afectat, pai o mama n-are decat sa si-l apere, chiar daca asta inseamna sa divorteze.
Asa, Cristiboss, suntem tot noi, femeile de vina, ca ne-am casatorit cu ei, daca ei tipa! Iar daca ameninta, poate nu suntem echilibrate! Parca n-ai fi vazut prin lumea asta gelosi, betivi, sau cu alte apucaturi- manifestate dupa luna de miere!

Frate, daca ti-ai ales un nebun, firesc e sa-ti duci crucea! Cine vrei sa i-o duca?
Daca nu s-a rugat la Dumnezeu sa-i dea jumatatea potrivita, acum sa-l rabde asa nebun cum e, ca singura si l-a ales!
Ca poate spune multi ca la cununie n-a fost asa...Acuma s-a schimbat...! NEADEVARAT!

Si apoi unde sunt ceilalti copii? Dece are numai unul? Numai odata au avut contact sexual? Si apoi s-au infranat..:rolleyes: Bine ar fi sa fie asa! Dar tare ma tem ca sufletele acestor copii pe care trebuia sa-i mai aibe si nu-i are, astia o chinuie!
Pacatele se intorc inapoi prin NEBUNIE/BETIE ori altele mai rele, ca sa le rabzi, sa-ti faci motiv de mantuire si tie si celor carora le-ai gresit. Nu rabzi necazul asta si alergi dupa un barbat mai bun, mare sanse ai s-o patesti si mai rau!
Si-n final, ai dreptate! Sa nu ne dam mari duhovnici vazator cu duhul si specialisti in evanghelie:rolleyes:, caci doar cine-o spovedeste si-i stie pacatele, poate sti dece i-a inebunit barbatu-sau:).