Precum spui tu Costi.. dar sa nu uitam ca sunt si atat de multe casnicii CU binecuvantarea lui Dumnezeu si totusi nu se inteleg... nu cred ca trebuie facuta o regula din faptul ca daca te afli casatorit religios, curge laptele si mierea armoniei pe 3 jgheaburi la tine in casa.
Faptul ca sunt necununati la biserica poate fi UNUL din motivele neintelegerii dar NU UNICUL.

In fiecare cuplu sunt probleme, caci altfel ne-am plictisi.
Nu te sfatuiesc sa te desparti ci sa rezolvi mai intai problemele existente; altfel despartindu-te, le iei cu tine.
Cunosc pe cineva, care a avut aceleasi probleme cu toti partenerii ei. Si atunci nu mai e vina partenerilor, ci a femeii, care nu a stiut sa-si gaseasca partea de vina, s-o indrepte si sa invete ceva din ea. Fara simt autocritic, s-a simtit perfecta, dand vina exclusiv pe celalat. Iata ce face mandria din om.
Situatiile acestea ne sunt date, pentru ca noi invatand, sa devenim mai rezistenti la tensiune, pentru a ne putea pastra linistea interioara. Dar daca noi abandonam la fiecare cearta, nu numai ca nu am invatat nimic, dar atragem oamenii, predispusi sa creeze aceste situatii conflictuale. Si asta, pana cand vom fi invatat lectia.

imi doresc sa fim impreuna, per total e un baiat bun...insa avem caractere diferite nu stiu daca reusim sa facem si sa respectam compromisurile...pentru ca de la diferente de caracter ne-am mai certat...
...mai rau e ca ne-am certat si de la faptul ca el nu prea crede in Dumnezeu, cand il intreb de ce? sau in ce crede spune ca in nimic...si nu imi place felul asta de a gandi...
...dar ma incapatanez sa ramanem impreuna desi nu pot spune ca imi e foarte bine ... nu mai stiu ce sa fac sunt total confuza..
C-tin, siu ca am gresit ca am avut relatii intime cu el, dar asta nu e neaparat motivul neintelegerii noastre, traim intr-o societate in care multe cupluri traiesc fara cununii ba mai mult au chiar si copii si se inteleg...nu neg ca am gresit...
dar dragii mei sunt constienta ca nu merge relatia asta, nu mai merge, si totusi imi poate spune cineva de ce ma incapatanez sa raman?...de ce nu vreau sa renunt?...

Stii dece nu se inteleg nici cei "Binecuvantati" ?

Caci printr-o traire stramba si-au baut joc de BINECUVANTAREA CUNUNIEI!

ADICA, PT CA NU AU MAI RAMAS ALATURI DE CELE SFINTE NICI DUMNEZEU NU MAI E PREZENT IN CASA LOR, PANA CAND NU SE POCAIESC, SPOVEDESC, SA FIE IAR OAMENI DE OMENIE!

Cati ortodocsi nu sunt decat doar cu numele...?

Bine Ada, sa ne rugam dara impreuna!

Doamne iti multumesc ca nu te mai bagi in viata "mea".
Nu mai am nevoie de binecuvantarea ta, nici de mila ta.
Ca eu mi le fac singura pe toate dupa bunul meu plac.
Aici pe pamant e viata mea, ce mai atata mantuire.
Nu mai vreau sa ma comande nimeni.
Impunandu-mi morale peste morale cand mie imi place sa desfranez.
Degeaba te-ai rastignit pt mine.
Degeaba mi-am pierdut si vremea pe site-ul asta ortodox
Ca eu nu vreau sa traiesc ortodox. AMIN:(

de ce intelegi cresit?
am zis ca stiu ca nu e corect, stiu ca am gresit si nu vreau sa continui asa, dar esti foarte drastic...eu am nevoie de un sfat, ca mi-am recunoscut greseala...

soro, duhovnic ai?
daca nu, cauta-ti cit mai degraba. nu-ti mai plinge de mila pe forum, caci nimic bun pentru sufletul tau si al barbatului cu care traiesti si pe care doar crezi ca-l iubesti, nu vei cistiga.
daca ai, mergi la duhovnic si urmeaza intru-totul canonul pe care il primesti.
si spera in bunatatea Lui Dumnezeu, care te iubeste, chiar daca tu ai alte lucruri de facut, decit sa te gindesti la El.

Eu nu cred ca e bine sa continui relatia doar pentru ca ai cazut in pacat cu baiatul acela. Cred ca cel mai bine e sa iei hotararea sa traiesti asa cum e voia lui Dumnezeu si sa te rupi de pacat. Daca defectele de care zici sunt unele cu care nu ai putea trai o viata intreaga eu zic ca e mai bine sa rupi relatia, oricum asta cel mai bine va dati voi seama. Am fost si eu intr- situatie asemanatoare si desi vedeam cate lucruri urate imi facea, ne certam etc, am continuat o buna bucata de timp. M-am rugat insa lui Dumnezeu cu lacrimi sa ma ajute sa fac cum e mai bine si Dumnezeu mi-a luminat mintea sa vad cum era situatia in realitate si am cunoscut pe urma pe actualul meu sot. De fapt cred ca imi doream foarte mult dragostea, dar nu stiam cum s-o fac, eram si mai cruda la minte, nu am avut langa mine persoane cu credincioase cu care sa ma pot sfatui. Iar pacatul ne intuneca ochii si nu mai vedem lucrurile asa cum sunt de fapt. E bine sa il pui pe Dumnezeu pe primul plan, sa duci o viata crestina, sa te spovedesti cat mai des la un duhovnic bun si sa ii urmezi canonul. Si o sa iti dai seama daca este intr-adevar persoana potrivita pentru tine sau nu.
Pe mine m-a ajutat foarte mult si cartea "Intre Freud si Hristos" a lui Savatie Bastovoi..

daca el nu crede in Dumnezeu si nu-l iubeste,atunci cum ar putea sa iubesca pe aproapele sau???roaga-te tu singura la Dumnezeu sa iti arate calea si sa-l intoarca pe prietenul tau ,daca e sa fie jumatatea ta.

Deuteronomul 22
28. De se va intalni cineva cu o fata nelogodita si o va prinde si se va culca cu ea si vor fi prinsi,
29. Atunci cel ce s-a culcat cu ea sa dea tatalui fetei cincizeci de sicli de argint, iar ea sa-i fie nevasta, pentru ca a necinstit-o; [color=red]toata viata lui sa nu se poata desparti de ea.[/color]

Daca fata era deja logodita sau maritata atunci pedepsele erau mult mai aspre..

Daca bine imi dau seama..., odata ce doi tineri nelogoditi au avut relatii intime premaritale atunci ei primesc prin Sfanta Scriptura porunca sa se casatoreasca si nu mai au dreptul sa se desparta toata viata.