|
Răsărit de Soare
Ofrandă adusă Domnului Nostru Isus Cristos, Regele Universului Un Soare Luminos Se naște prin Cristos Un Rege Preamărit Un Dumnezeu Slăvit Un Dumnezeu Preasfânt Răsare pe pământ Să ne transforme-n Rai A vieții lună mai Frumoase sărbători Cu pace și cu flori El astăzi a vestit Cerescul Răsărit Prin care s-a-ntrupat Cel fără de păcat Prin care s-a jertfit Cel fără de sfârșit Luând asupra Lui Păcatul omului Păcatul cel cumplit De Domnul ispășit O jertfă ce-n vecie Rămâne pururi vie Ca să transforme-n duh Al vieții noastre lut Răsare Soare Sfânt Speranța pe pământ Celestul Ziditor Cuvântul în tăcere Lumină selenară Eternă bucurie Un Dumnezeu Mărire Statornic în iubire De pace dătător Atotstăpânitor Prin Harul nepătat Cel Sfânt și Preacurat Isus cel Luminat Cuvântul întrupat Cristosul Împărat Cel Binecuvântat Cu noi s-a-nmormântat Din morți a înviat Viu ni s-a arătat La Cer s-a înălțat Nădejdea Mântuirii El ne-a dat. Autoarea este o credincioasa oarecare de la parohia vecina. |
..
"Smerit gand voiesc a fi
Flamanda zbatere de pleope Sa pot mai des a Te slavi Si sa-Ti raman aproape. Mergand prin tina, pacatos, M-ai ridicat pe mine Prea-Bunule Iisus Hristos Nevrednic sunt de tine" |
Citat:
E atat de frumoasa! Felicitari, mai vrem astfel de poezi-minunate! |
..
"Toamna tarzie, mustind a Cruce
zvarcolirea de sarpe a aerului incet ma cuprinde. E lipsa de Tine, Doamne, si e sange! Zac inimi impaturite-n tina se zbenguie-n placeri abjecte de-o clipa rasul si bucuria lor e scrasnet de dinti.. Unii inca Te mai simt lovindu-Te, batjocorindu-Te.. Veselie inmuiata-n spaima (ca Sfanta Litie) si vis si gheata ce strange Lumina in hoituri inca vii. Nevrednici suntem, Doamne., Ne iarta!" |
[quote=Mihaela09;309113]...........................................
E atat de frumoasa! Felicitari, mai vrem astfel de poezi-minunate! si MINULESCU ARE CEVA FRUMOS... |
Versuri ale unei cantari duhovnicesti:
De la iesle pan' la cruce De la iesle pan' la cruce Cat amar, cat suflet frant! Ce alean, ce mila dulce Te-a putut din cer aduce Pe pamant? De la staul la Golgota Jalea cum sa ti-o cuprind? Trist priveai spre cruce bolta Muntii grei porneau revolta Clocotind. De la scutec pan' la cuie Numai rani si vanatai; Ce cuvinte pot sa spuie Cum plangeai pe cararuie Pentru-ai tai? Din Egipt la Ghetsimani Numai drum si privegheri Te pandeau mereu dusmanii Pana n-au mai fost betanii Nicaieri... De la iesle pan' la mine Cate lacrimi, cati martiri! Unde mai gasim cat Tine? Doamne, sa-Ti aduc mai bine Multumiri. |
IISUS e vesnic calator
Iisuse vesnic calator
Tu bati strain si iubitor La usile-ncuiate. Nimic Tu nu ceri nimanui Cand bati si-astepti sa vina Ci vrei sa lasi in casa lui Din pacea Ta divina. Ai vrea din viata Ta sa-i dai Caci viata lui e moarta Dar el nu vrea, Tu plangi si stai Afara, langa poarta. Tu, Domnul dragostei ai sta Pe veci de veci cu dansul Si bati, si-astepti, dar el nu vrea Si stand te scapa plansul. Eram copil cand Te-am vazut La poarta mea, straine, Si sa-ti deschid ai tot batut Sa intri si la mine. Dar lumea-mi spune sa nu vin Ca viata Ta-i amara Am vreme, colo, mai tarziu Si, Te-am lasat afara De-atunci trecura ani sirag Din viata-mi amarata Tu tot ai plans straine drag La poarta zavorata Tarziu, Ti-am auzit din nou Chemarea Ta duioasa, Inceata, stinsa... un ecou... O, lasa-Ma in casa... O, lasa-n suflet sa-ti strabat Cu pacea Mea cereasca Cat ceru-n lung si marea-n lat Nu pot sa-ti daruiasca Dar lumea spune sa Te las Afara si-astadata Tu tot la usa ai ramas Si usa-i incuiata Te-am auzit ani multi la rand Chemandu-ma pe mine Dar n-am deschis, iar Tu plangand Te-ai dus strain in lume. Dar astazi singur ma-nfior De-a mele fapte rele Iisuse, si te chem cu dor In noaptea vietii mele O, vino iar, Iisuse bland Mai bate iar o data Te-astept cu sufletul plangand Si usa-i descuiata. |
Da-mi cuvinte Doamne
Da-mi cuvinte Doamne! As vrea atatea sa i-ti spun ! Pe cele mai frumoase sa le-adun, Sa-ti impletesc poeme Prin care sa te cheme Al inimii tumult. As vrea asa de mult Sa-ti povestesc Isuse Cuvintele nespuse Din glasul nestiut. Mai da-mi un strop de har Sa Te ating pe cruce La calvar Sa stiu cat m-ai iubit Si cat ai suferit |
Omul meu de rugaciune
http://files.myopera.com/dianoraioan...rugandu-se.jpg Omul meu de rugaciune
Plange-n inima si-mi spune: "Haide, nu mai adasta Domnului de a-I urma!" Eu privesc la el cu jind: N-am putere sa-l cuprind - Sunt legata intr-o ata C-o farama din cea viata De marunte mangaieri... Erau multe pana ieri Legaturile ce-aveam Cand in lume petreceam. Astazi, una mi-a ramas: Scriitorul de pripas... Ma intampina un gand: Oare n-o muri curand, Sa dea locul lui in mine Omului de rugaciune?... Scriitorul ce mi-ai dat, Doamne,-l vreau ingenuncheat, Sa-Ti aduca el prinos Toata slova cu folos Si rostirea sa-si adune Intr-un strigat: rugaciune! |
Ștergarul
Costache Ioanid (1912-1987) La Cina cea de Paște, în camera de sus, Înconjurat de-apostoli, S-a așezat Iisus. Se revărsă din sfeșnic o galbenă lumină pe pâinile calde, pe mielul fără vină… Era plăcut prilejul și toate pregătite. Dar, vai, uitase gazda o slugă a trimite, un rob sau o copilă, ca, dup-a vremii lege, cureaua de pe glezne pe rând să le-o dezlege, să le aline talpa de colbul de pe drum. Și-acum cei doisprezece, sfielnici oarecum, se întrebau în cuget: Cum vor ședea la rugă? Sau cine își va pune ștergarul cel de slugă? O, dar iată-i cum se-ncruntă, privind cu tulburare când vasele cu apă, când praful pe picioare. Și Duhul îi întreabă, cu șoapta Lui ușoară: - N-ai vrea să-ți pui tu, Petre, ștergarul astă seară? - Chiar eu?… Nu șade bine. – Eu doar sunt mai bătrân. - Dar tu? Tu cel mai tânăr? – Eu stau lângă Stăpân… - Dar tu? întreabă Duhul acuma pe Andrei. - Chiar eu?… Sunt cel din urmă la Domnul între ei? - Dar tu cel ce ții punga? – Eu am făcut de-ajuns. Am cumpărat merinde. Și mielul l-am străpuns… - Tu, Toma, nu vrei oare să fii tu cel ce spală? - Sunt trist. Se luptă-n mine o umbră de-ndoială… - Dar tu, Matei? Tu, Filip? Dar tu, Tadeu? Dar tu…? Și-n fiecare cuget răspunsul a fost: Nu. Atunci, lăsându-Și brâul și haina-ntr-un ungher, S-a ridicat Stăpânul cel coborât din cer Și-a-nfășurat ștergarul, S-a aplecat ușor Să-și spele ucenicii, ca rob al tuturor! De-atunci pe apa vremii, atâția ani s-au dus. Și-acum a câta oară? – Se-așează iar Iisus Prin Duhul Sfânt să-ntrebe pe cei ce-L înconjoară: - N-ai vrea să-ți pui tu, Gheorghe, ștergarul astă seară?… Tu, soră Mărioara? Tu, Radu? Tu, Mihai?… Frumos va fi odată acolo sus în Rai! Dar azi sunt mii de-amaruri. Necazul greu se curmă. Nu vrei, în lumea asta, să fii tu cel din urmă? E bun un vas de cinste, dar trebuie și-un ciob! Nu vrei să fii tu, frate, al fraților tăi rob? Sunt răni neîngrijite, sunt mucuri ce se sting, Batiste-n care lacrimi în taină se preling, Sunt văduve bolnave, bătrâni fără putere, Sunt oameni singuratici, lipsiți de mângâiere, Sunt prunci rămași acasă, cu-o mamă în spital, Sunt suferinzi ce-așteaptă al Cerului semnal. Se cere osteneală si jertfă uneori. Și nopți de priveghere și iarăși muncă-n zori. Nu mânui Cuvântul, când harul nu ți-e dat, Cât mătura și acul și rufa de spălat, Cât cratița, toporul și roata la fântână, Ciocanu-n tabla casei și-n gard la vreo bătrână. Să stai de veghe noaptea la câte-un căpătâi, Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi și să mângâi; Să-l scoți apoi la soare și să-i alini amarul. Nu vrei cu Mine, frate, să-ți înfășori ștergarul? - Chiar eu?… Nu șade bine. Eu doar sunt mai bătrân. - Chiar eu?… Eu sunt prea tânăr. Eu stau lângă Stăpân… - Chiar eu?… Eu nu am vreme. Eu am făcut de-ajuns. - Chiar eu? – Chiar eu? Se-aude același trist răspuns. Atunci, lăsând să-I cadă cununa Lui și haina, Iubirea fără margini trăindu-și iarăși taina, Încet – a câta oară? – S-a ridicat Iisus Și, plin de-atâtea gânduri, ștergarul iar și-a pus. Așa cum o mlădiță se-apleacă lângă trunchi, Stăpânul omenirii Se-apleacă în genunchi. La jugul fără slavă Iisus din nou Se-njugă! El, Împăratul Vieții, din nou e rob și slugă! Veniți, leproși ai lumii, murdari de-ai ei țărână! Iisus vă spală astăzi cu propria Sa mână! Veniți, voi ce-n păcate nădejdea vi se frânge! Iisus vă spală astăzi cu propriul Său sânge!… * Voi, frați, goniți mândria, visările și somnul! Luați cu drag ștergarul alăturea de Domnul! Și nu uitați pe cale, orice lucrare-i bună, Dar cine ia ștergarul, acela ia cunună! |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 22:44:48. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.