Forum Crestin Ortodox

Forum Crestin Ortodox (http://www.crestinortodox.ro/forum/index.php)
-   Nunta (http://www.crestinortodox.ro/forum/forumdisplay.php?f=5022)
-   -   intrebare pt cei casatoriti (http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=4869)

rotblume 21.04.2009 16:50:30

eu sunt de parere ca Dumnezeu iti da copiii. Am un exemplu foarte clar. Sora mea a facut cezariana de 2 ori si doctorul i-a spus ca daca mai face copii isi pune viata in pericol. Asta se intampla acum vreo 5 ani. Ea nu a folosit niciodata metode anticonceptionale, dar pot sa va spun ca de la a2a sarcina ea nu a mai ramas insarcinata. Nu stiu cat de activa este viata ei intima cu cumnatul meu, dar ei isi mai doresc un copil si sunt foarte credinciosi.

Fani71 21.04.2009 21:32:26

fiecare dupa puterile lui..
 
Citat:

În prealabil postat de rotblume (Post 129705)
eu sunt de parere ca Dumnezeu iti da copiii. Am un exemplu foarte clar. Sora mea a facut cezariana de 2 ori si doctorul i-a spus ca daca mai face copii isi pune viata in pericol. Asta se intampla acum vreo 5 ani. Ea nu a folosit niciodata metode anticonceptionale, dar pot sa va spun ca de la a2a sarcina ea nu a mai ramas insarcinata. Nu stiu cat de activa este viata ei intima cu cumnatul meu, dar ei isi mai doresc un copil si sunt foarte credinciosi.

Va rog sa ma scuzati, am fost de fapt partial off topic, ce am scris se potrivea mai mult la 'este pacat sa folosim prezervative?'. Ce o interesa pe Anna este cum sa facem sa nu avem prea multi copii daca ni se pare ca nu am putea sa-i crestem cum trebuie, adica cu dragoste si atentie.

In principiu sunt de acord cu Rotblume, si asa gandeam si eu inainte sa ma casatoresc. Dumnezeu probabil ne da ce putem duce si daca avem incredere nemarginita il El, ne trimite atatia copii cat e bine. Dar avem noi toti acea incredere nemarginita sau actionam uneori doar din datorie, si pe urma ne dam seama ca ne-am luat o povara pe care nu o putem duce?

Dumnezeu ne cere si sa gandim si sa avem dreaptra socotinta, deci sa aplicam metodele care ne stau la indemana si care nu sunt impotriva poruncilor Lui ca sa ajungem.

Ce spui tu, Rotblume, este cazul ideal, in care cei doi sunt credinciosi si sanatosi.

Dar daca unul dintre ei este mai putin credincios sau mai slab, si este impotriva sa aiba mai mult de unul, doi sau trei copii? Copiii se fac in cuplu!

Dar daca femeia are o boala sau mare greutate la purtarea sarcinilor? Nu e mai bine sa fie 2 copii cu mama, decat 3 orfani de mama? (Nu vreau sa o critic pe sora ta, Rotblume! Sa-i dea Dumnezeu sanatate! Dar deciziile astea se iau personal si nu cred ca e bine sa generalizam exemplul ei)

Sau daca unul dintre ei are o boala foarte grava si este in pericol sa moara? (Isi poate asuma celalalt responsabilitatea cresterii copiilor singur(a)?)

Dar daca au doi copii amandoi cu un handicap si se presupune ca este o problema genetica in familie?

Sau, chiar daca cei doi sunt credinciosi, daca isi dau seama, dupa unul, doi sau trei copii, ca nu pot sa asume cresterea a mai multi, ca le-ar fi asa de greu ca poate nici nu le-ar mai putea da iubirea si atentia necesare? Cineva mai sus a dat exemple de familii fericite numeroase. E foarte frumos, da! Dar eu am cunoscut si familii (catolice) care au avut multi copii - 6 sau 7 - pentru ca asa se obisnuia si pentru ca Biserica Catolica nu admite de loc anticonceptionalele, dar de fapt ei nu isi doreau atatia copii. Din cauza asta, nu au reusit sa-i iubeasca pe toti la fel. Unul sau doi sau trei erau tratati ca Cenusareasa familiei si din cauza asta au suferit mult si mai tarziu in viata, pentru ca lipsa de dragoste in copilarie lasa rani foarte, foarte adanci..

Am cunoscut si o familie ortodoxa cu 6 copii, in care mama avea crize de deprimare postnatale grave la fiecare nastere si trebuia sa stea la spital luni in sir. Il plus, nu-i ajungea mintea si intelepciunea sa-i creasca (dupa parerea mea). Multi duintre copii au inceput sa o ia pe cai gresite la varsta adolescentei.

Eu cred ca Dumnezeu ne ia de acolo unde suntem, este 'bun si milostiv' fata de slabiciunile noastre, si ca e o dovada de smerenie sa ne cunoastem limitele. De altfel, daca acceptam ca nu avem putere, poate Dumnezeu ne-o va da mai tarziu - cine stie? Poate ca o vreme ne vom feri sa mai avem copii, dar pe urma ne vom simti intariti si nu ne vom mai feri.

Cred, in concluzie, ca e bine sa fim maximalisti dar sa avem si dreapta socotinta.

cristiboss56 21.04.2009 22:31:00

Citat:

În prealabil postat de Fani71 (Post 129777)
Va rog sa ma scuzati, am fost de fapt partial off topic, ce am scris se potrivea mai mult la 'este pacat sa folosim prezervative?'. Ce o interesa pe Anna este cum sa facem sa nu avem prea multi copii daca ni se pare ca nu am putea sa-i crestem cum trebuie, adica cu dragoste si atentie.

In principiu sunt de acord cu Rotblume, si asa gandeam si eu inainte sa ma casatoresc. Dumnezeu probabil ne da ce putem duce si daca avem incredere nemarginita il El, ne trimite atatia copii cat e bine. Dar avem noi toti acea incredere nemarginita sau actionam uneori doar din datorie, si pe urma ne dam seama ca ne-am luat o povara pe care nu o putem duce?

Dumnezeu ne cere si sa gandim si sa avem dreaptra socotinta, deci sa aplicam metodele care ne stau la indemana si care nu sunt impotriva poruncilor Lui ca sa ajungem.

Ce spui tu, Rotblume, este cazul ideal, in care cei doi sunt credinciosi si sanatosi.

Dar daca unul dintre ei este mai putin credincios sau mai slab, si este impotriva sa aiba mai mult de unul, doi sau trei copii? Copiii se fac in cuplu!

Dar daca femeia are o boala sau mare greutate la purtarea sarcinilor? Nu e mai bine sa fie 2 copii cu mama, decat 3 orfani de mama? (Nu vreau sa o critic pe sora ta, Rotblume! Sa-i dea Dumnezeu sanatate! Dar deciziile astea se iau personal si nu cred ca e bine sa generalizam exemplul ei)

Sau daca unul dintre ei are o boala foarte grava si este in pericol sa moara? (Isi poate asuma celalalt responsabilitatea cresterii copiilor singur(a)?)

Dar daca au doi copii amandoi cu un handicap si se presupune ca este o problema genetica in familie?

Sau, chiar daca cei doi sunt credinciosi, daca isi dau seama, dupa unul, doi sau trei copii, ca nu pot sa asume cresterea a mai multi, ca le-ar fi asa de greu ca poate nici nu le-ar mai putea da iubirea si atentia necesare? Cineva mai sus a dat exemple de familii fericite numeroase. E foarte frumos, da! Dar eu am cunoscut si familii (catolice) care au avut multi copii - 6 sau 7 - pentru ca asa se obisnuia si pentru ca Biserica Catolica nu admite de loc anticonceptionalele, dar de fapt ei nu isi doreau atatia copii. Din cauza asta, nu au reusit sa-i iubeasca pe toti la fel. Unul sau doi sau trei erau tratati ca Cenusareasa familiei si din cauza asta au suferit mult si mai tarziu in viata, pentru ca lipsa de dragoste in copilarie lasa rani foarte, foarte adanci..

Am cunoscut si o familie ortodoxa cu 6 copii, in care mama avea crize de deprimare postnatale grave la fiecare nastere si trebuia sa stea la spital luni in sir. Il plus, nu-i ajungea mintea si intelepciunea sa-i creasca (dupa parerea mea). Multi duintre copii au inceput sa o ia pe cai gresite la varsta adolescentei.

Eu cred ca Dumnezeu ne ia de acolo unde suntem, este 'bun si milostiv' fata de slabiciunile noastre, si ca e o dovada de smerenie sa ne cunoastem limitele. De altfel, daca acceptam ca nu avem putere, poate Dumnezeu ne-o va da mai tarziu - cine stie? Poate ca o vreme ne vom feri sa mai avem copii, dar pe urma ne vom simti intariti si nu ne vom mai feri.

Cred, in concluzie, ca e bine sa fim maximalisti dar sa avem si dreapta socotinta.

Adică să fim echilibrați. De mult bat monedă, pe echilibru și chibzuință. Să nu ne credem mai sfinți ca Sfinții, dar nici mai păcătoși decât suntem !

rotblume 22.04.2009 07:14:22

draga Fani71, ei doi sunt foarte sanatosi, dar nu se mai poate. stiu ca vorbeam mai tariu cu ea si imi spunea ca isi mai doreste un copil asa de tare, dar daca Dumnezeu nu le da ce poate sa faca ea.

Fani71 22.04.2009 11:37:19

Citat:

În prealabil postat de rotblume (Post 129922)
draga Fani71, ei doi sunt foarte sanatosi, dar nu se mai poate. stiu ca vorbeam mai tariu cu ea si imi spunea ca isi mai doreste un copil asa de tare, dar daca Dumnezeu nu le da ce poate sa faca ea.

Da, Rotblume, am inteles. Eu ziceam (printre altele) de cei carora doctorul le spune ca e periculos pentru viata lor sa mai aiba copii si ei totusi nu iau anticonceptionale. Hotararea e a lor - in cunostiinta de cauza - si cu sfatul duhovnicului. Am toata admiratia pentru sora ta, dar eu nu stiu daca as fi avut curajul sa nu ma pazesc.

Anca-Miha 22.04.2009 13:26:56

Citat:

În prealabil postat de cristiboss56 (Post 129795)
Adică să fim echilibrați. De mult bat monedă, pe echilibru și chibzuință. Să nu ne credem mai sfinți ca Sfinții, dar nici mai păcătoși decât suntem !

Sa ne credem mai sfinti ca Sfintii, e cam greu; dar ce are daca ma cred mai pacatoasa decat sunt? De la Sf. Ierarh Nifon am invatat ca e bine sa ne credem mai pacatosi decat suntem. Si in Pateric am gasit apoftegme care indemnau la acest lucru.

cristiboss56 22.04.2009 17:41:39

Citat:

În prealabil postat de Anca-Miha (Post 130007)
Sa ne credem mai sfinti ca Sfintii, e cam greu; dar ce are daca ma cred mai pacatoasa decat sunt? De la Sf. Ierarh Nifon am invatat ca e bine sa ne credem mai pacatosi decat suntem. Si in Pateric am gasit apoftegme care indemnau la acest lucru.

Ești liberă să te crezi cum vrei Anca, este problema ta și numai a ta. Sensul celor spuse de mine , accentuează îndemnul spre echilibru. Atâta tot. Nu răstălmăci spusele mele spre alte direcții. . .

Noesisaa 22.04.2009 17:59:21

Citat:

În prealabil postat de Anca-Miha (Post 130007)
Sa ne credem mai sfinti ca Sfintii, e cam greu; dar ce are daca ma cred mai pacatoasa decat sunt? De la Sf. Ierarh Nifon am invatat ca e bine sa ne credem mai pacatosi decat suntem. Si in Pateric am gasit apoftegme care indemnau la acest lucru.

Pai ancah draga, a spune ca esti mai pacatos decat esti este un fel de mandrie si superioritate. Ti se pare ca faci un lucru bun prin asta si ca esti mai presus decat cei, vai saracii, care nu isi dau seama cat de pacatosi sunt.

Dar daca stai sa te gandesti: ai omorat pe tata, ai omorat pe mama, ai furat, ai dat in cap, ai injurat de cele sfinte? Daca nu, atunci este foarte putin probabil ca esti, asa cum le place sa spuna ca sunt, cel mai pacatos dintre toti pacatosii.

Cum sa iti evaluaezi starea morala cu adevarat si cu sinceritate daca tu crezi ca esti mai pacatos decat esti? Adica cum faci? Iti pui in carca pacate pe care nu le-ai facut? Te osandesti mai mult decat trebuie pentru cele pe care le ai? Sau cum faci?

mistefania 22.04.2009 19:17:38

Iata cum este : Pe femeie a lasat-o Dumnezeu ajutatoare omului. De aceea zice Sfantul Ioan Gura de Aur : " femeia este liman al barbatului ". Barbatul, saracul, vine amarat cu cele mai mari greutati in societate, conduce osti, razboaiele; este mare raspunzator la intreprinderi de stat, in guvern, vine obosit. Dar femeia trebuie sa fie liman. Sa stie sa-l intampine totdeauna cu un cuvant bun, cu blandete, sa-i pregateasca mancarea, sa-i faca haine, sa-l porneasca, sa-l primeasca cand vine de undeva. Intotdeauna ea trebuie sa fie aceea care sa odihneasca pe barbat, pentru ca-i ajutatoarea lui.
ILIE CLEOPA

Noesisaa 22.04.2009 19:46:51

MIstefania, scuza-ma ca iti spun, dar ar fi FOARTE bine daca ai trece putin prin filtrul gandirii ceea ce citezi. Cati dintre barbatii pe care ii cunosti tu, astazi, in viata ta, conduc osti, merg la razboaie, se lupta cu cele mai grele situatii in societate, etc. ?? Eu cel putin nu cunosc nici unul. Si slava Domnului, nici femeia saraca nu duce lipsa de probleme si situatii grele, pe ea cine o mai sprijina? Sau se sprijina singura? Sau nu conteaza?


Ora este GMT +3. Ora este acum 18:02:55.

Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.