Rabdare!!!!!!
 

[COLOR=red]Cata dreptate ai!Pentru a infrunta ispitele sunt de parere ca trebuie sa avem rabdare cu noi insine,cu cei apropiati si as mai departe.Iata ca vorba parintelui Cleopa:Rabdare,rabdare...,se adevereste sin cazul acesta!:63: [/COLOR]

dragostea ne aduce rugaciunea
 

Ispita vine din nepurtarea noastra de grija sau din randuiala lui Dumnezeu.

Lipsa dragostei fata de cei apropiati ai nostri ne face sa pierdem rugaciunea.

Nu ne putem ruga cu inima mahnita pe vreun om.

Apropo de ispite, cred ca ar fi de folos sa impartim ispitele in mai multe, spre exemplu de unde ne vin ispitele (dupa origine) ca sa stim unde sa fim atenti...

Crestinul stie ca Cel Bun nu va ingadui sa fie ispitit peste puterile lui. Si nu se teme de ispite, nadajduind nu in propriile forte, ci in puterea lui Dumnezeu. Daca va alerga la ajutorul lui Hristos, va primi taria de a rezista ispitelor, de a nu cadea in plasa diavolului.

"Dracii ne ispitesc prin ei insisi, sau inarmeaza impotriva noastra pe cei ce nu se tem de Domnul. Prin ei insisi ne ispitesc cand vietuim despartiti de oameni, ca pe Domnul in pustie; prin oameni, cand ne aflam impreuna cu oamenii, ca pe Domnul prin Farisei. Dar noi, cautand la Cel ce ne este pilda, sa-i respingem din amandoua partile" (Sfantul Maxim Marturisitorul).

Tot de la draci apare gandul necontrolat ce duce la tulburare , la mahnire , si inevitabil la imprastierea mintii , caci el cauta prin ispitirea noastra sa ne aduca in minte pe cei cu care ne-am vrajmasit , si de aceea inima va fi in mahnire , mintea va fi in imprastiere , si toate nevointele noastre vor fi tulburate . Foarte importanta este impacarea cu cei din preajma noastra , caci asa cum la Sfintele Altare nu putem duce darurile noastre pana cand nu ne vom impaca cu cei aflati in vrajba , nici rugaciunea nu este cu rod si bine primita cand inima si mintea este tulburata de tot felul de dispute ce apar cu cei de langa noi . Ispititorul iti va aduce in minte tot timpul si pacatele neandreptate , nespovedite , vrajmasiile si dusmaniile cu cei din jur , si de aceea o curatenie in viata noastra se impune mai mereu . Doamne ajuta !+

Ispitele si pacatele in invatatura parintilor filocalici
 

Un articol interesant l-am descoperit pe acest site , si sper sa va fie de folos si voua . Doamne ajuta !http://www.crestinortodox.ro/sfaturi...ici-68496.html

Mi-a placut tare mult cand Parintele Arsenie Papacioc, intrebat fiind Ce ne facem cu dracul?, a raspuns printr-o intrebare: Ce ne facem fara dracul?
Ridica ispitele, spunea Sfantul Antonie cel Mare, si nimeni nu este care sa se mantuiasca.

Ar fi bine sa avem constiinta ca, odata cu ispitele, asupra noastra se revarsa harul lui Dumnezeu, cu ajutorul caruia le putem invinge.
Adam, de exemplu, in vremea ispitirii era plin de har. Ispita i-a fost prilej de a conlucra cu Dumnezeu pentru biruirea ei, de a se apropia de Acesta, de a creste spiritual. Iar caderea in pacat a fost dovada refuzului sau de a colabora cu Dumnezeu. In zadar s-a dezvinovatit, pentru ca nu ispita a fost motivul caderii lui, ci uitarea de Dumnezeu.

Daca nu vom face apel la ajutorul lui Hristos in vremea ispitirii noastre, vom fi pierduti; ne vom cufunda in tot felul de pacate.

"Cand voiesti sa pui inceput unei lucrari bune, pregateste-te pentru ispitele ce vor fi aduse asupra ta si sa nu te indoiesti de adevar. Caci e un obicei al vrasmasului ca, atunci cand vede pe cineva incepand cu credinta fierbinte o buna vietuire, sa-i aduca in cale ispite felurite si infricosatoare, ca, venind prin aceasta la frica, sa-si raceasca hotararea lui cea buna si sa nu mai aiba o ravna fierbinte de a se apuca de lucrarea placuta lui Dumnezeu.

Nu pentru ca vrasmasul are o astfel de putere (caci altfel n-ar mai putea nimeni sa faca vreodata binele), ci i se ingaduie de Dumnezeu, cum am invatat din cazul dreptului Iov. Deci tu pregateste-te sa intampini cu barbatie ispitele aduse in calea virtutilor si apoi apuca-te de lucrarea lor. Iar daca nu te pregatesti de mai inainte spre intampinarea ispitelor, retine-te de la lucarea virtutilor" (Sfantul Isaac Sirul).

"Dumnezeu nu vrea ca lucrarea celor sarguinciosi sa fie nechinuita, ci foarte incercata. De aceea ingaduie focul ispitelor si retrage putin harul dat lor de sus si lasa ca pacea gandurilor sa fie tulburata de duhurile rautatii pentru o vreme, ca sa vada aplecarea sufletului, cui se daruieste el mai mult; Lui, Facatorului si Binefactorului lui, sau simtirii lumii si lunecusului in placeri?

Pe urma, sau le da har indoit, celor ce sporesc in dragostea Lui, sau ii biciuieste cu aceste ispite si necazuri pe cei lipsiti de lucruri, pana ce vor castiga neplacerea fata de lucrurile vazute si nestatornice si vor spala prin lacrimi amaraciunea de pe urma placerilor venite de la ele" (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre faptuire, despre fire si despre cunostinta).