|
Citat:
In rai se merge Crezand ca Hristos e Fiul Lui Dumnezeu si ca a inviat din morti, doar faptele fara credinta nu ajuta, multi atei au fapte bune Ceausescu nu a facut nimic, caselele, blocurile, drumurile, uzinele, munca pamantului si productia le-au facut poporul, poporul roman cu sudoare si sange, nu le-a facut Ceausescu prin magie, Ceausescu a fost doar o marioneta in mana unui sistem odios care-ti dadea paine dar iti interzicea sa gandesti, care te considera doar o simpla mana de lucru in obsesia lor de a ridica socialismul, da pentru oamenii simpli, fara prea multe idealuri, era bine, iti dadea o casa, un servici dar nu te lasa sa-ti depasesti conditia, nu puteai sa arati ca tu poti mai mult, vrei mai mult, totul era controlat..e ribil, n-am trait vremurile dar le-am studiat Nici actualul sistem nu este bun, dar cel trecut era odios iti inchidea gura cu o casa si un servici si trebuia sa "lauzi" vesnic partidul si conducatorul, o cretinatate grozava |
Citat:
[COLOR=green]Dumnezeu sa-i ierte pe cei care, profitand de sistem, m-au nedreptatit![/COLOR] |
[SIZE=3][COLOR=green]Coșmarul din viața mea[/COLOR][/SIZE] [COLOR=green][SIZE=3]Decretul lui Ceaușescu - Decrețelul din casă[/SIZE] [/COLOR] [COLOR=green]La puțin timp după începerea noului an școlar, într-o seară, când așteptam să ne așezăm la masă, mama a spus-o dintr-o dată, ca să nu am timp să mă gândesc, să mă revolt sau mai știu eu ce: „De luni încep munca la fabrică. Dacă vrei să termini liceul, facem tură inversă, ca să ai grijă de copil. Dacă nu vrei, de mâine te angajezi în fabrică și eu plătesc femeie să aibă grija ăstuia mic...” Scurt, fără alte comentarii... Fără loc de replică... A știut unde să țintească... [/COLOR] [COLOR=green]Și acum, după atâția ani, când îmi amintesc, simt aceeași amețeală și întuneric în fața ochilor ca atunci, în seara aceea… Ochii băieților, fraților mei s-au întors spre mine. Fără să spun nimic, m-am ridicat de la masă și-am intrat în cameră la mine. Mă simțeam slăbită, fără putere și așteptam ca cineva să vină, să mă scuture de umăr și să-mi spună să mă trezesc, că totul nu e decât un vis urât, dar nu era un vis, era un coșmar… Dar nu era nici coșmar, era realitate, prea dură pentru mine. [/COLOR] [COLOR=green]Nici a doua zi , înainte să plec la școală, n-am mâncat. După ore m-am dus la doamna și, pentru prima oară, i-am vorbit despre tot ce mi se întâmplă acasă… „Tu, fetițo, tu vezi altă variantă?” Sigur că nu vedeam și doamna știa asta. Am privit-o și cred că privirea mea cerea ajutor, înțelegere, sprijin… „Nu, nu ai , vrei să înveți, trebuie să-i accepți condițiile. Pe ea n-o mai poate schimba nimeni și nimic, și, când ți-am spus că puterea de a face ceva în viață, stă numai în tine, am știut ce vorbesc…” Am mâncat împreună, am băut o cafea și, spre seară, am pornit spre casă. Nu m-a întrebat, ca de obicei, nimic. Nu conta pentru ea că ar fi trebuit să fiu acasă de mai bine de trei ore… [/COLOR] [COLOR=green]Viața mea se schimbase. Cum se terminau orele, plecam fugind spre casă, trebuia să ajung la timp ca mama să nu întârzie la serviciu. Toată grija și atenția mea trebuia să fie asupra copilului. Frații nu voiau să mă ajute sub nici o formă. Cum veneau de la școală, mâncau repede și, indiferent de vreme, plecau de-acasă. Rugămințile mele, lacrimile, nimic nu-i convingea să stea o oră cu ăla micu’. Tata era mai tot timpul beat, de la el, la fel nici o speranță de ajutor. [/COLOR] [COLOR=green]Aveam multe de făcut în casă și adesea nu aveam timp să deschid măcar un manual. Nu interesa pe nimeni că am teză, lucrare la nu știu ce obiect. Aproape săptămânal, în puterea nopții, vecinii erau treziți de țipetele mamei care mă scotea în curte să mă bată când găsea rufele nespălate, mâncare nepregătită sau sau dezordine în casă… Nu-i puteam spune că n-am avut timp, c-a trebuit să învăț pentru teză sau lucrare. N-o interesa nimic. „ Eu îți dau crăpelniță și te țin la ușa mea ca pe un trântor ca să ai grijă de copil, nu mă interesează pe mine prostiile tale…” Mă lovea cu sete și țipa. Cel mai dureros era când mă lovea în cap cu rufele puse la înmuiat și pe care nu avusesem timp să le spăl… Tata dormea dus, o viață avea, băieților nu le păsa, nu era obligația lor… [/COLOR] [COLOR=#000000][COLOR=green]Uneori, simțeam că nu mai pot, că nu mai rezist, că trăiesc numai să fiu slugă în casa părinților mei, ori pentru asta nu-mi trebuia carte, liceu sau facultate… Din zi în zi, mama trecuse iar pe umerii mei toate greutățile casei… Îmi cerea mai mult, și mai mult…[/COLOR] [/COLOR] [SIZE=1][COLOR=green]Fragment din "Viitorul incepe azi..."[/COLOR][/SIZE] |
Dumnezeu sa-l ierte pe Ceausescu si pe cei care l-au asasinat. Nu ar fi rau sa alungam si noi ura care ne sugruma si, in felul acesta, sa ne imbratisam cu sufletele deschise, sa ne iertam intre noi, indiferent ce a facut sau ce face fiecare. Daca vom continua sa aruncam cu noroi unii in altii, pace nu va fi ci nenorociri din ce in ce mai mari. Vremurile ne arata clar lucrul acesta dar noi preferam sa uram in continuare.
|
nu am de ce sa te iert dorina
Tu ti-ai spus o parere si ti-o respect,nu sunt in masura sa judec pe nimeni,nu pot sti cit,cum si de ce a suferit,e adevarat ca eu copil fiind nu am simtit greutatile vietii atunci dar parintii mei aveau un serviciu si ne-au oferit sansa de a merge la scoala iar noi ramanem pe drumuri cu un ajutor de somaj in aceste vremuri,cum pot sa-i spun copilului meu ca nu mai am bani de mancare sau de naveta la scoala?Spunea cineva ca nu Ceausescu a facut fabrici, blocuri sau drumuri ci poporul,avea dreptate doar ca si acum poporul ar munci si nu au unde fiindca democratia a dus la imbogatirea unora si saracia celor multi.Sunt locuite noi frumoase dar oare cine isi permite sa le cumpere?
|
[SIZE=3][COLOR=green]Un litru de lapte de persoană... [/COLOR] [COLOR=green][/COLOR] [/SIZE] [COLOR=green]Îmi place laptele și-mi plac toate lactatele. [/COLOR] [COLOR=green]Pe Lucian l-am născut chiar la începutul anilor ‘80, atunci când a început răul cel mai rău în România. La două, la trei noaptea mergeam la coadă la lapte. Laptele de magazin era singurul pe care-l tolera. [/COLOR] [COLOR=green]Stăteam ore în șir, noapte de noapte, pentru un litru de lapte. De multe ori, sprijinită de peretele magazinului, adormeam… După ora 7, ajungeam acasă cu laptele, îl fierbeam și-l porționam pentru 24 de ore… [/COLOR] [COLOR=green]Mă credeți că-mi era poftă? Aș fi vrut și eu o cană de lapte dar nu-mi era permis. Nu puteam să las copilul flămând… S-a întâmplat să și plâng de furie, de neputință…[/COLOR] |
Citat:
Și pe vremea aceia, ziua de 8 Martie era foarte importantă,sărbătorită mai ales în școli. La clasele 1-4 unde, copilașii de la orașe și de la sate îmbracați frumos,și musai (la fel ca și astăzi de altfel) cu un mai mic sau mai mare cadou pentru "tovarășa" făceau o mică serbare și cântau cântecele pentru mama "e ziua ta mă-mi-co /în dar ți-am adus ghiocei.../ și poezii ...ce mai era atmosferă de sărbătoare. Stăteam cu ușa la cabinet închisă căci nu-mi plăcea defilarea plină de lingușire și zâmbetele false ale celor care nu ți-ar fi dat nici măcar un pahar cu apă fără să-ți ceară să faci o ilegalitate. Așadar,priveam pe fereastră agitația matinală a satului și mai ales copii care mergeau spre școală. Pe la ora 8,3o văd pe scările primăriei un gheomtoc de copil ,cu gheozdanul lângă el plângând cu sughițe.Nu m-a lăsat inima și m-am dus la el ca să aflu de ce plânge. - De ce plângi? l-am întrebat ridicându-i ghiozdanul de jus. Printre sughițuri îmi spuse: - Am spart borcanul cu smântână și ouăle pe care trebuia să le duc la școală căci mama nu a avut bani să-mi dea să-i cumpăr lui tovarășa învățătoare cadou și nu mă primește la școală fără - îmi spuse arărându-mi "cadoul" făcut omletă cu smântână. - Atunci du-te înapoi acasă că vorbesc cu invățătoarea să te motiveze. - Nu mă duc că mă bate mama.Noi nu avem vacă cu lapte și a căutat tot satul un borcan cu smântănă; mi-a argumentat punându-se iar pe plâns. M-am dus în birou și am luat din vază florile aproape trecute și am mai căutat prin dulap unde am găsit o cutie de ness pe jumătate consumată (ohooo,marfă rară ,pentru protocol de gradul O ). Mare bucurie a avut bietul țînc.L-am urmărit cu privirea până a intrat în școală stăpânindu-mi râsul câd îl vedeam ducănd "cadoul" lui tov. învățătoare Casandra. Am stat toată dimineața la fereastră refuzând invitațiile la "festivitățile" urmate de masa de protocol. Pe la ora 13 sărmanele învățătoare cu sacoșele grele pline ochi cu ouă,lapte,cartofi,murături,mere șunci afumate cârnați și câte și mai câte "mărțișoare" alergau să prindă mașina poștei mare ajutătoare a navetiștilor. |
Citat:
|
Citat:
În ceia ce privește istorioara pe care am scris-o este adevărată, din păcate iar personajele sunt reale.Aceasta nu înseamnă că este o regulă.Oriunde sunt și persoane oneste care nu te condiționează deși...eu le cam cu lumânarea (dacă observi mi-am pus-o și în avatar:39:) Îți doresc să fii la pensie că nu-i chiar atât de greu precum se spune. |
Citat:
[COLOR=green][/COLOR] [COLOR=green]Ceea ce aș vrea eu să se înțeleagă din cele spuse de tine mai sus e că au aceeași vină și părinții care dau și cadrele didactice care primesc... Și cei care pierd din această "tranzacție" destul de transparentă, sunt copiii... Copiii care sunt mințiți de coaliția părinte-cadru didactic...[/COLOR] |
| Ora este GMT +3. Ora este acum 17:18:56. |
Rulează cu: vBulletin Version 3.7.3
Copyright ©2000 - 2025, Jelsoft Enterprises Ltd.