Anca-Miha |
06.06.2009 19:08:34 |
Citat:
În prealabil postat de dorinastoica14
(Post 114830)
Am citit acum ceva timp o carte a cuviosului Paisie Aghioritul despre pacatul îndreptațirii. Este un pacat subțire acoperit din belșug de mândrie.
Eram într-o stare duhovnicească mai specială ca urmare a unei binecuvântate încercări prin care bunul Dumnezeu mi-a oferit șansa să trec.
Necajită de cele ce mi-a fost dat să trag mă tot frământam și nu-mi vedeam nici o vină până când citind această carte am priceput cât de mare este acest pacat și câtă stăpânire are asupra omului neânduhovnicit.
Și am mai înțeles prin propria mea trăire că "dreptatea noastră este înaintea lui Dumnezeu ca o cârpă lepădată".
Dar,ca orișice pacat acesta al îndreptățirii este unul care aduce mult profit unei societăți care functioneaza și prosperă prin pacate.
Caci, daca oamenii nu ar da vina unii pe altii și nu s-ar considera nevinovati ce rost ar mai avea politia,judecătoriile închisorile.
|
Dorina, cum se numeste cartea, de care vorbesti, ca sa o citim si noi.
"Binecuvantate incercari"! Asa ar trebui sa privim cu totii incercarile la care suntem supusi: ca fiind binecuvantate, nu sa ne para rau ca "tocmai eu" , sau "de ce eu?" trebuie sa sufar.
Cred ca ne-ar fi de folos sa citim aceasta carte a Cuv. Paisie Aghioritul, caci cunoasterea are roade multe:
6. La cunoștință: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frățească, iar la iubirea frățească: dragostea.
8. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi și tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoașterea Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător și orb și a uitat de curățirea păcatelor lui de demult. (II Petru,1)
|