De preferat ar fi sa ne rugam cat mai mult, precum si in sport, daca nu faci antrenament destul nu reusesti sa atingi o anumita performanta.... desigur ca mai mult conteaza calitatea decat cantitatea, dar pentru a ajunge la calitate trebuie sa iti dai silinta si sa faci totul cu rabdare si nadejde ca Dumnezeu ne va asculta ruga...

La calitate nu ajungi decat daca esti constient ca vorbesti cu Dumnezeu. Multi desi sunt constienti ca spun o rugaciune, nu sunt constienti ca prin ea vorbesc cu Dumnezeu. Nu se pun intr-o alta stare, de frangere a inimii. Suntem impietriti, de aceea nu-l simtim pe Dumnezeu.

Mirare !
 

Te rog să mă ierţi Costel, dar nu cred că se poate pune problema în a nu-L simţi pe Dumnezeu , ci doar de o împrăştiere a minţii , ce dă posibilitatea năpădirii ei cu multe şi nefolositoare gânduri. Când deja faci afirmaţia că nu-L mai simţi pe Dumnezeu, problema este mult mai comlicată şi mult mai gravă, este ieşirea din credinţă , este întreruperea totală a comuniunii cu El . Deci, este mult prea mult spus , că nu-L mai simţi pe Dumnezeu !

Dragilor, am si eu o nelamurire. Va rog sa ma credeti ca nu este carteala, este doar dorinta mea de a intelege putin mai bine anumite lucruri.

Ma refer acum strict la rugaciunile noastre pentru ceva anume - de gen luarea unui examen ( deci nu ma refer la rugaciunile in care ii multumim lui Dumnezeu, sau la cele in care dorim sa ne sporeasca credinta si pocainta. nu; ma refer la rugaciunile mai... lumesti) . Bun. Deci eu ma rog la Dumnezeu sa iau examenul. Dar Dumnezeu stie ca pentru mine este mai bine sa nu iau acel examen. ( examenul este doar un exemplu, in viata sunt multe astfel de situatii). Bun. Eu, spun si Faca-se voi Ta, Doamne. Dar daca Dumnezeu stie dinainte ca e mai bine pentru mine sa nu iau examenul, si El ma iubeste si nu voi lua examenul, ce rost are sa ma mai rog pentru a lua examenul respectiv?

Cred ca asta este o nelamurire a zilelor noastre.

Sau, de exemplu, sa zicem ca fac astfel: vin la Dumnezeu, ii spun problema - examenul, si Il rog pe El sa o rezolve cum stie El mai bine. Dar pot eu ca om sa nu imi doresc sa iau examenul? Si daca nici la Dumnezeu nu ma rog sa iau examenul, atunci cui??? Pai? Dar ce rost are sa ma rog daca Dumnezeu stie ca oricum nu-l voi lua? eu ma rog sa iau examenul, insa Dumnezeu nu imi va asculta aceasta rugaciune pentru ca ma iubeste, si pentru ca stie ca e mai bine pentru mine sa nu iau acest examen. Dar pot eu sa nu ma rog la Dumnezeu pentru acest examen? Sau pot eu sa ma las total in voia lui Dumnezeu si sa nu mai cer nimic lumesc?

Scuzati-ma, stiu ca este alambicata intrebarea mea, dar cam asa este si in mintea mea.

O idee:
Ma gandesc ca, atunci cand Dumnezeu stie ca nu este bine pentru noi sa ne indeplineasca o rugaciune si nu o face, tot se intampla ceva bun cand ne rugam, nu este degeaba: ne intarim relatia cu Dumnezeu. Ne obisnuim sa punem sub privirea Lui tot ce facem.
Daca spunem intr-adevar faca-se voia ta, atunci cu atat mai mult.
Dar asta mi se pare greu, mai ales cand noua ni se pare ca cerem un lucru bun. De exemplu, cand ne rugam pentru viata unei persoane iubite aflate in pericol de moarte.

asta clar, ca orice rugaciune facuta cum se cuvine ne apropie de Dumnezeu. Dar in loc sa ma rog pentru ceva ce imi doresc eu in sufletul meu, as putea sa citesc o alta rugaciune, frumoasa, care sa nu aiba un subiect anume lumesc. Asta ar fi intrebarea mea: are rost sa ma mai rog pentru ceva anume ce imi doresc eu ca om, care traieste in lume?

Da, dar pentru cele vrednice ! Nu te rogi pentru bani, câştiguri, şi în general pentru cele pur materiale ce nu au legătură cu partea sufletească. Dumnezeu îţi cunoaşte nevoia ta, dar rugăciune te ţine în legătură cu El , este grăirea tainică cu el. Poţi a te ruga, pentru sănătate, spor în viaţa de zi cu zi, pentru vrâjmaşi, pentr apărarea în faţa relelor, pentru luminare, înţelepţire, armonie şi dragoste în înţelegere în familie.

Daca il consideri pe Dumnezeu prieten niciodata nu te rogi degeaba.

Da, inteleg, in sensul ca daca Dumnezeu tot face ce e bine pentru noi, de ce sa ne mai rugam, intr-un sens sau altul?
Eu zic ca da, pentru ca lui Dumnezeu desi stie de ce avem nevoie si ce e bine pentru noi ii place si vrea sa il rugam si noi sa ne dea aceste lucruri, cum spune Lucy in Narnia de C. S. Lewis (stii cartile? sunt minunate).
Poate este ca atunci cand iubesti pe cineva, el stie ca il iubesti, dar se bucura cand ii spui 'te iubesc', desi stie.
Poate ca, pe masura ce relatia noastra cu Dumnezeu evouleaza, ajungem sa ne dam seama pentru ce sa ne rugam si pentru ce nu, pentru ca voia noastra se apropie aproape pana la confuzie cu voia lui Dumnezeu.

Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea în izolare nu are efect deplin, dacă mă rog singur pentru mine şi nu vreau să cer şi rugăciunea altora pentru mine dau dovadă de mândrie şi "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă" . Dacă nu mă rog pentru alţii dau iarăşi dovadă de egoism, iar dacă rugăciunea pentru altul nu este însoţită şi de rugăciunea aceluia iarăşi rămâne fără rezultat.