Pai hai sa ne gandim logic:
1. daca cineva conduce o masina, pai nu trebuie sa ai incredere in tine ca stii sa conduci? doar o conduci asa de-a nebunul? omori pe toti in cale?
2. daca te duci la serviciu, pai nu trebuie sa ai incredere ca stii ceea ce trebuie sa faci acolo? sau eu vreau sa fiu directoare, si deja pot fii, cind habar n-am cu ce se maninca?

Eu inteleg acest topic cu totul altfel: adica eu stiu ca trebuie sa ai incredere in tine cind spui ca stii sa faci ceva, insa daca se trateaza de a face ceva ( de ex: un pas in viata, ceva schimbari sau orice altceva de acest gen, atunci tu=eu si fiecare) trebuie sa ne incredem in Dumnezeu, nu sa luam in mina noastra, deoarece increderea ca Dumnezeu ne va ajuta este esenta. Deci in orice decizie, exista voia Domnului, in orice schimbare in viata noastra, in bine sau in rau, exista voia lui Dumnezeu.

Nimic nu este la intimplare.

Deci eu banuiesc ca la asta se refera acest topic.

Mai scrie si in Biblie, ca tu incepi ceva( ca persoana, om) apoi ceri ajutorul Domnului, nu ca tu esti in stare sa faci orice, daca Dumnezeu nu te ajuta.

Si aici mai trebuie mentionat ca increderea peste masura este un pacat de moarte:

Păcate împotriva Duhului Sfânt

Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt acelea care încalcă conştient şi îndărătnic legea lui Dumnezeu şi adevărurile Sfântului Duh. Ele se opun celor trei mari lucrări ale Harului Sfântului Duh: credinţa, nădejdea, dragostea.

• păcatele împotriva credinţei: indiferism religios, necredinţa, erezia, lepădarea de Biserică, superstiţia
• păcatele împotriva nădejdii: deznădejdea, încrederea peste măsură
• păcatele împotriva dragostei: nepocăinţa până la moarte, nesocotirea darurilor lui Dumnezeu şi a rolului Lui în viaţa noastră prin neacceptarea lucrărilor Sfintei Biserici.

Deci daca privim la al doilea punct, se intelege mai bine sensul acestui topic.

Pentru Biserica Ortodoxă, ceea ce se transmite nu este păcatul original în sine (păcatul original personal al lui Adam şi Eva), ci consecinţele păcatului în firea/natura umană - slăbiciunea, slăbănogeala, boala ei -, pentru că toţi suntem "din acelaşi sânge" (Fapte 17:26): "De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii pentru că toţi am păcătuit în el" (Romani 5:12). Despre această stare de slăbănogeală a firii umane vorbeşte Apostolul Pavel în [COLOR=#000080]Epistola către Romani[/COLOR], capitolul 7.
Dumnezeu nu a creat păcatul şi nici nu-l doreşte, dar îl îngăduie pentru a nu afecta libertatea omului, libertate cu care l-a înzestrat alături de demnitate, încă de la creaţie. [COLOR=#000080]Demonii[/COLOR] s-au făcut demoni de bunăvoie şi nu prin voia lui Dumnezeu, ca de altfel mulţi oameni.
Tocmai pentru a nu crea confuzie în jurul noţiunii de "păcat originar", Sfinţii Părinţi şi teologii ortodocşi au preferat să folosească sintagma "păcatul ancestral" (gr. προπατορικό αμάρτημα).

Nu, nu-ti trebuie încredere pentru asta ci trebuie sa cunosti respectivele lucruri, sa fii obisnuita cu ele. Daca esti obisnuit cu ele ajungi sa le faci în cea mai mare parte involuntar.

Pai ca sa stii sa le faci, involuntar, ai nevoie sa ai incredere in tine ca esti capabil sa o faci, iar mai intai sa inveti sa le faci.

Este ceva prea relativ.

Fie ca ai încredere fie ca nu, nenorocile tot se întâmpla, deci încrederea nu te ajuta la ceva. E drept ca cei mai multi oameni au încredere în ei, dar nu asta îi fereste de nenorociri ci mila lui Dumnezeu. EL este Cel care tine toate, daca si-ar întoarce fata o secunda nu am putea nici sa miscam un deget.

Bineinteles, ca se intimpla nenorociri. Tot timpul.

Insa punctul meu de vedere era, ca trebuie sa ai incredere ca esti in stare sa faci, ceea ce vrei sa faci, apoi in rest, increderea in Bunul Duimnezeu ca te apara, ajuta si fereste de tot raul.
Deci misca ceva d ela tine, cu incredere ca Dumnezeu te ajuta, daca este un lucru bun.

Nu e de mirare ca in religiile orientale se pune accentul pe EU, pe SINE sau ATMAN. Caci sursa lor de inspiratie provine de la cel care s-a vrut pe sine mai presus decat toata existenta si mai presus decat Creatorul sau. Si uite-asa ca si-a facut cult propriu oficial...

In crestinism se pune mereu accentul pe celalalt, pe slujirea smerita a aproapelui, pe lepadarea de sine in scopul imitarii modelului Fiului.

Remarca: strangerea ferma de mana nu semnifica increderea in sine, ci sinceritatea atunci cand si spui zambind amabil: "Imi pare bine de cunostinta!"

Poti sa traduci, Florin?
Ce anume voiai sa spui?

[COLOR=red]Nu e de mirare ca in religiile orientale se pune accentul pe EU, pe SINE sau ATMAN. Caci sursa lor de inspiratie provine de la cel care s-a vrut pe sine mai presus decat toata existenta si mai presus decat Creatorul sau. Si uite-asa ca si-a facut cult propriu oficial...

In crestinism se pune mereu accentul pe celalalt, pe slujirea smerita a aproapelui, pe lepadarea de sine in scopul imitarii modelului Fiului.

Remarca: strangerea ferma de mana nu semnifica increderea in sine, ci sinceritatea atunci cand si spui zambind amabil: "Imi pare bine de cunostinta!" [/COLOR]

Pai asta încerc sa spun. Nu putem face nimic. Tot ce am facut a facut de fapt Dumnezeu prin noi. Iar în lucrurile bune initiativa noastra este gresita, fiindca binele nu este ce ni se pare noua ci ce stie Dumnezeu ca e bine.

Am citit, ca noi cu de la noi putere nu suntem in stare de nimic, si nu am face nimic, daca nu ne-ar ajuta Dumnezeu. Trebuie de aceea sa-I multumim lui Dumnezeu pentru toate calitatile pe care le avem, pentru capacitatea de a face anumite lucruri, printre care si munca pe care o depunem. In acest sens sa ne punem nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu, nu sa avem incredere in fortele noastre, fara a ne gandi ca pe acestea de fapt de la Dumnezu le avem.
Nu este deci vorba de o neincredere destructiva in propria persoana, ci o cooptare a lui Dumnezeu in toate actiunile noastre. Sa nu zicem "Ajuta-ma, Doamne!", ci "Hai Doamne sa facem impreuna munca asta". In felul acesta Il facem pe Dumnezu partas la tot ce facem si atunci nu poate iesi nimic rau.

Foarte frumos spus, sint de acord cu tine, ca doar bine este stiut ca"un fir de par nu va cadea fara stirea si voia Domnului"!