Evident ca este si aceasta o decizie, dar poate fi o decizie care sa nu clarifice prea mult haosul din viata unui om. A intreba pe cineva " Ce sa fac cu viata mea ?" este de fapt exact lipsa unei decizii. Omul ar trebui sa simta totusi si ce isi doreste, poate fi si putin confuz....dar un grad ridicat de confuzie nu constituie in opinia mea ceva ce ar trebui sa caracterizeze in general viata unui crestin adevarat.

crestin adevarat da..ai dreptate. eu nu ma consider:D.

cred ca mai am mult de luptat pana acolo.

>:D<....cu placere. Eu nu contest nimic din invataturile si canoanele Bisericii Ortodoxe, foarte departe de mine acest gand ;)

nici eu.:)

in concluzie opinia mea despre acest topic este:
trebuie sa mergem la duhovnic cand avem probleme si ispite. pentru ca nu trebui sa uitam si ca ne trebui binecuvantarea lui pentru a citi anumite rugaciuni, psalmi, post, etc.
la problemele cotidiene putem gasi raspuns si pe net. aveti grija numai sa nu dati peste saituri de sectanti cum am dat eu.:)

Si eu, insa nu ma refeream la aspectul asta, ma refer mai mult la imaginea pe care ar putea-o crea credinciosii nostri acestei frumoase religii. Am spus...nu este vorba de toti, dar totusi despre multi care imi pare ca persita in confuzie...desi paradoxal cunosc Adevarul. Nu vreau sa par rationalista si in nici un alt fel...dar eu consider ca decizia personala nu trebuie anihilata in favoarea a " ceea ce spune duhovnicul", ea trebuie sa fie acolo tocmai pentru a avea o viata bineplacuta lui Dumnezeu, dar asta nu numai datorita duhovnicului. Pe undeva ar trebui sa fie si nevointa noastra in a incerca sa ne ghidam viata...si sa fie o viata asumata.
Nu e vorba de mandrie, incerc sa imi imaginez ca exista si oameni care au o viata spirituala foarte bogata si care sunt daruiti de Dumnezeu cu un simt si o intuitie deosebita...dar nu numai pentru ca duhovnicul le spune " Fa aia, nu, e gresit...intra in monahism!"

pai nu trebuie anihilata, dar din moment ce te-ai dus la duhovnic inseamna ca nu esti convins ca decizia personala nu este cea mai buna nu?
cand stii ca faci ce e bine nu te duci la duhovnic. adica nici eu nu cred ca trebuie sa te duci sa`i ceri sfatul zilnic.
da ai dreptate, trebuie sa fie nevointa noastra si zi de zi e nevointa noastra nu? ne luptam cu noi..hai sa tin post maine. sa citesc mai multe rugaciuni, sa dorm mai putin dimineata sa apuc sa citesc o rugaciune inainte sa plec. toate astea sunt efortul nostru personal.

ca decizia personala este cea mai buna***

erata:D

;) Da, in fine ...eu nu prea agreez de felul meu extremele pentru ca pot deveni periculoase.
Asa o fi caracterul meu...nu stiu, insa tot auzind diferite lucruri chiar unele au ajuns sa mi se para patologice, in conditiile in care eu ii vad pe credinciosii ortodocsi ca avand o oarecare liniste interioara, manifestandu-se si actionand in virtutea unui echilibru vizibil in toate aspectele vietii lor (exceptand bineinteles ispitele sau momentele tensionate din viata oricarui individ)..dar vorbesc de mesajul pe care mi-ar place sa il descifrez din atitudinea crestinilor ortodocsi in general.
Cine stie acum...cred ca e foarte posibil sa gandesc si eu destul de eronat :D

Doamne ajuta!

Sunt foarte de acord cu ce ai scris aici si mai sus. Mi-a placut imaginea cu GPS-ul.

Este o problema complicata... De unde incerci sa o apuci, risti sa cazi in dreapta sau in stanga. Ca multe lucruri duhovnicesti de altfel, cere un echilibru care nu are nimic de-a face cu compromisul, ci cu 'mersul pe sarma' a echilibristilor.

Se vorbeste pe alt topic despre conceperea copiilor si viata intima a cuplului si mi se
pare ca acesta este de exemplu un domeniu in care ar trebui sa luam singuri hotararile, si sa il intrebam e duhovnic doar daca avem indoieli ca gandim bine.
Cam asa cu multe altele..

Un adevarat duhovnic isi educa copilul spiritual ca un adevarat parinte, adica il ajuta sa devina om mare, si sa nu mai aiba nevoie de el pana la urma... Sau in fine, pentru ca perfectiunea ne este straina, sa aiba nevoie din ce in ce mai putin.

Si eu am invatat la inceput asa, ca daca faci ascultare Dumnezeu te binecuvanteaza, ca prin duhovnic lucreaza Dumnezeu.. Dar cred ca uitam 'sinergia'. Duhovnicul, ca si Dumnezeu, are nevoie de colaborarea noastra ca sa ne ajute, are nevoie si de mintea si constiinta noastra. Ascultarea sa o facem cu cap, nu ca niste automate.

Cat despre vocatia de calugarie, eu cred ca exista, dar e foarte rara, este ca o exceptie de la regula. Si mai cred si ca exista vocatie de casatorie si viata de familie. De asta se vorbeste prea putin. Eu una am simtit ca aveam acesta vocatie, am simtit-o ca pe o chemare.

Acum vreo doi ani cand dadeam examenul pentru permisul de conducere in seria mea era o femeie de vreo 40 si ceva de ani, si ea tot cu examenul, care isi suna duhovnicul de pe celular din 10 in 10 minute. Nu mai tin minte ce tot il intreba, dar imi aduc aminte ca mi s-a parut ridicol -- femeia aceea nu putea sa faca nimic, sau sa gandeasca nimic, daca nu avea aprobarea duhovnicului. Cred ca unii oameni ar trebui intarcati.