https://lh4.googleusercontent.com/-t...255B3%255D.jpg

Pai cred "ca "acest suflet" se referea mai degraba la mama si da, ea este cheia problemei.
Tu nu o sa ai niciodata atata energie sufleteasca ca sa te rogi cum trebuie pentru acel copil nenascut si necunoscut.

Mda,nu este raspunsul pe care il asteptam dar este indreptatit.
O sa mai lucram cu mama,desi la problemele existentiale pe care le are acum,nu prea cred ca asta ar fi aspectul cu care ar dori sa inceapa ordinea in viata ei...
Ma rog de ceva vreme pt ea,dau acatiste ,deocamdata nu s-a intamplat nimic reprezentativ.

Si nu se va intampla pana cand nu va deschide ea usa.Ceea ce nu tine de rugaciunile si de eforturile mele.

Personal, cred ca rugaciunea personala, facuta cu motivatie interioara puternica, insufletire si binenteles credinta este mai eficienta decat un nume citit in viteza, chiar la o slujba publica.

Am mai fost prin manastiri si vedeam calugari care recitau teancuri intregi de hartitute cu nume..ce efect are asta?
Greu de spus, probabil ce e in sufletul celor care i-au adus spre pomenire si ce au facut in plus fata de a-i trece pe acea bucata de hartie si a lasa un ban, conteaza mult mai mult.

Inteleg...

Asemenea aspecte le poate cunoaste doar Dumnezeu - sa cautam noi sa facem comparatii de genul "care are efect mai mare in ochii Lui Dumnezeu" este deja o inselare si o ispita. Sa ne ferim de asemenea curiozitati si presupuneri!

Imi spunea un ieromonah odata ca ce daca un om se roaga pentru altul chiar avand rautate in suflet (de ex se roaga pt binele dusmanilor sai, dar inca are rautate fata de ei), Dumnezeu este atat de milostiv si are atata dragoste, ca va considera rugaciunea aceluia ca o rugaciune buna pentru cel pentru care se roaga, ca Dumnezeu nu baga in seama nici lipsa de dragoste, nici prostia si nici rautatea rugatorului (lipsurile sale), ci implineste lipsurile omenesti cu mila si numara rugaciunea ca fiind rugaciune, adica buna si folositoare pentru cel asupra caruia se roaga cel plin de lipsuri. Plineste, pune Dumnezeu de la El tot ce lipseste in rugaciunea omului lipsit (din cauza patimilor sale) - si isi va arata mila Sa asupra celui pentru care se roaga.

Atata timp cat tu te uiti in urma ta (a rugaciunii tale) si te intrebi daca are efect, cumva inseamna ca vrei ca TU sa faci sa se intimple lucruri. Normal ca nu se intimpla nimic reprezentativ, pentru ca nu tu, nu rugaciunea ta face sa se intimple lucrurile, ci dragostea si ajutorul Lui Dumnezeu care oricum este pt persoana pentru care te rogi. Ia imagineaza-ti daca Dumnezeu ti-ar da satisfactie sa faca sa se intimple lucrurile in modul in care ceri/te astepti TU sa se intimple, mereu la rugaciunea ta, cam ce mandrie am putea capata noi ca oameni?
Nu zic ca ti s-ar intimpla tie sa capeti o mandrie, ci doar ma intreb asa ca principiu - oare daca nu cumva ne testeaza Dumnezeu pe toti in acest mod, ca sa ne cunoastem pe noi insine, sa ne cunoastem patimile noastre, sa ne cunoastem mandria proprie (pt a ne stradui apoi sa scapam de ea) - ca de fiecare data cand vrem sa facem un bine, sa vedem daca binele acela il facem pt noi (pt/din vreo patima a noastra, bine ascunsa sub intentii bune - caz in care sarim in sus de mandrie ranita, de fiecare data cand nu iese chiar perfect, sau intimpinam vreo dificultate, sau ni se intoarce ceva rau dupa), sau daca facem lucrurile chiar pt aproapele nostru (caz in care nu ne vor durea dificultatile, ci ne vom stradui si mai mult, cu dragoste si pace in suflet, avand convingerea interioara si nadejdea ca nici o rugaciune nu trece neascultata de Dumnezeu)

Se pare că ai răspunsurile. Știam, de când ai semnalat problema, că asta faci; iar mai mult de atât, doar Dumnezeu poate.
Pentru prunc, iarăși, mai mult decât rugăciune nu văd ce poți să faci. Însă asta nu-i puțin, cum ar putea să ne pară.

Pe cel suferind de boala, l-au adus ceilalti la Hristos si l-a vindecat, pentru cererea celor care l-au adus. Deci sa nu ne indoim ca rugaciunea noastra fata de un om aflat in suferinta (in urma pacatelor proprii), va fi ascultata de Dumnezeu care este singurul ce are puterea de a deschide usa sufletului omului si de a vindeca suferinta. Sa fim insa constienti ca nu noi, ci Dumnezeu va face lucrurile.

Apropo de cine deschide de fapt usa?... iata o predica ce mi s-a parut frumoasa:

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...a-mormantului/