Interesanta idee! ai sursele?
Nu m-am uitat inca la link, Florin-Ionut, o sa ma uit.

O chestie despre sfintii parinti: ei sint considerati sfinti de oameni nesfinti, care pot gresi, deci pot fi considerati in mod eronat ca fiind sfinti, deci si ei pot gresi.:43:

Mai topcat, m-ai facut sa rad. Imi amintesc ce spunea o prietena cand noi invatam la marxism ca orice adevar e relativ: pai atunci si acest adevar este un adevar relativ... :-) (dar si serios - se potriveste si unei gandiri agnostice atee daca nu ma insel)

De fapt cum se recunoaste un sfant in Biserica ortodoxa? este de fapt o recunoasere oficiala de catre episcopi a considerarii drept sfant de catre poporul lui Dumnezeu (adica a Bisericii) - care persista in timp - dupa o verificare totusi a spuselor lui (daca este in continuitate organica cu restul, daca nu contrazice in mod flagrant traditia), a faptelor, a eventualelor minuni si semne...
Dar este ceva adevarat in ce spui sau insinuezi, dupa parerea mea, in sensul ca nu suntem noi siguri ca intelegem sfintii si sfintelnia pana nu ne sfintim pe noi insine.
Totusi, sfintenia inseamna participare la sfintenia lui Dumnezeum, si in sensul asta participam si noi toti crestinii mai mult sau mai putin la ea.

Dar ne indepartam de la subiect.. Mai bine postai asta la discutia care se poarta la opericoele ecumenismului.

De aceea un ecumenist nu poate sa devina in veci sfint ( improbabil mintuit...sau putin probabil ...ecumenistul).


Maestrul de top_cat umbla cu sofisme acum...cum a zis ? : oamenii de stiinta sint considerati oameni de stiinta de poeti si trubaduri,care pot gresi,deci pot fi condiderati in mod eronat oameni de stiinta,deci nu exista oameni de stiinta.

Asta seamana cu premizele evolutionistilor care deriva din concluziii...un procedeu logic contrar logicii.

Hai sa-ti spun un secret: si Sfintii au gresit uneori (fiind oameni), dar asta nu i-a impiedicat sa fie Sfinti. Baieti destepti, l-au pacalit pana si pe dracu' in toata desteptaciunea lui atee.

Si sa mai stii ca nu oamenii nesfintiti ii considera Sfinti, ci Insusi Dumnezeu care sfinteste Numele Sau in creaturile Sale.

Pentru sora Fani:
Scrie la dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul.
Timpul care il resimtim sufleteste nu trece la fel cu cel care il simtim trupeste,nu stiu cu cum are legatura,deocamdata pentru mine este o taina.
Ca uneori ni se pare ca timpul (cel fizic) trece atat de usor si uneori ni se pare ca timpul (cel fizic) trece asa de greu.
Exemplu e cand facem ceva ce ne atrage timpul fizic trece usor si percepem altfel trecerea sa si alteori cand suntem intr-o stare sufleteasca rea timpul fizic parca se amplifica si trece mult mai greu.
Si mai sunt negresit si alte exemple pe care nu le vad eu deocamdata datorita intunecarii mintii cu pacatele.

Am citit mai multe articole de ale parintelui Doru Costache. Mi se pare echilibrat mai ales in acest dialog teologie- stiinta.
Mi-a placut foarte mult afirmatia: "ca daca lumea a fost mantuita intr-un mod chenotic, de ce nu si creatia sa fii fost adusa la existenta intr-un mod chenotic" prin mai multe etape.

Hait, Florin-Ionut, ai intrat si tu in tagma noastra, a asazisilor ecumenisti paneretici care nu se vor putea mantui ;-)

Punem pariu, Sherlock? Intalnire la poarta raiului, usa a treia din stanga?
:o)

Sherlock Hoöles, tu o tii una si buna. De cate ori sa iti mai spun ca un ecumenist adevarat, asa cum l-am definit in prealungile, preamultele si preainutilele mele mesaje anterioare, nu face compromis cu nici o idee care nu este ortodoxa? El se roaga pt si de ce nu cu ceilalti, discuta frateste cu ei, ii iubeste, discerne, spera in unirea imposibila. In sensul asta, eu care am multe slabiciuni nu sunt o adevarata ecumenista.

Raspunsul tau pt Topcat insa mi-a placut. Topcat, eu zic ca tie iti plac prea tare silogismele.

Despre evolutionism, mai vorbim cand vei fi citit articolul si vei fi vazut ca teologia ortodoxa este mai profunda si mult mai ortodoxa decat cred antiecumenistii, care se bat cu ceilalti crestini de pe un nivel care ii face asemenea celor mai saraci duhovniceste dintre ei (unii sectanti). Sa ma ierti dar eu asa vad lucrurile. Nu ma refer neaparat la tine.

interpretare literala = ?
 

As vrea sa mai adaug un gand despre ce anume inseamna interpretarea literala pt Parinti, pt care insista Sherlock Holmes.

Ea insemna altceva decat pt mintile noastre postcarteziene adesea influentate de pozitivism, si in price caz traind in cultura stiintifica a secolului nostru.

Or, in timpul Parintilor nu exista aceasta cultura si stiinta din vremea aceea nu avea nimic de a face cu a noastra. Sau in fine, nu cosmologia, ca de asta e vorba. Cosmologia traditionala nu era stiintifica, era una simbolica. Oamenii din acele timpuri, dinainte de Renastere si mai ales dinainte de revolutia galileana, nu faceau prea clar distinctia dintre mit (in sensul de povestire simbolica) si realitate materiala verificabila stiintific si simtibila exclusiv prin cele 5 simturi. In fine, unii filozofi elini au inceput reflexii in acest diomeniu dar nu au mers prea departe nici ei pt ca nu se bazau nicdecum exclusiv pe observatie, experiment si ratiune, ca stiinta moderna.

Deci ce insemna, in aceste conditii, o interpretare literala pt un Parinte? Eu cred, si ideea asta am inteles-o si de la p. Costache, in alt articolas, si de la Bouteneff, ca atunci cand sf. Vasile zice ca intelege literal anumite lucruri, el se refera la alt nivel de realitate decat noi, care suntem crescuti in duhul stiintei moderne. Noi ne gandim la realitatea palpabila, vizibia, olfactiva si audibila. El oare la asta se gandea? Oare iarba din rai de care el zice "cand citesc iarba, eu inteleg: iarba!" era pt el chiar iarba pe care o cunostea, pe care calca, sau o iarba cu totul alta, o iarba a raiului?
Tot parintii spun ca in Rai, totul era pt comuniunea cu Dumnezeu, totul era euharistie. Deci cum sa creada tot ei ca iarba aia era egala cu iarba din zilele noastre, care e buna pt vaci ai picnicuri?